Fostul premier Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, şi-a lansat, vineri, la târgul Gaudeamus, cartea "Codul Zambaccian 3. Toate pânzele jos!", care conţine editorialele publicate în Jurnalul Naţional în perioada în perioada 10 septembrie 2008 – 25 august 2010. Evenimentul a fost deschis printr-o scurtă alocuţiune de Marius Tucă, directorul Jurnalului Naţional.
Fostul premier a explicat de ce a ales "Toate pânzele jos!”, ca subtitlul al cărţii", arătând totodată că volumul este un puzzle de articole care îşi păstrează interesul, deşi, privind retrospectiv, are impresia că în unele cazuri s-ar impune o anumită nuanţare. «Toate pânzele jos» înseamnă lumea noastră plină de absurd, care nu mai reuşeşte să rămână conectată la ceea ce se îmtâmplă în lume, nu mai are direcţie", a subliniat Adrian Năstase, precizând că subtitulul cărţii nu reprezintă nicidecum o "invitaţie la nudism”. "Pe aceste catarge vom putea cândva să ridicăm pânzele pentru a merge într-o direcţie bună. Acesta este sensul mesajului pe care vreau să-l aduc în această carte", a s explicat fostul premier. El a admis că ar întâmpina "probleme îngrozitoare" în a scrie editoriale dacă şeful statului, Traian Băsescu, şi-ar da demisia, lucru care l-ar împinge spre "şomaj tehnic". Năstase le-a adresat rugămintea, atât preşedintelui Traian Băsescu, cât şi premierului Emil Boc, de a nu demisiona, întrucât acest lucru l-ar face să scrie despre expoziţii sau muzee.
La lansarea cărţii lui Adrian Năstase au fost prezenţi Octavian Ştireanu, Aura Vasile, Florin Iordache, Oana Mizil, Constantin Nicolescu, Andrei Tinu, Vlad Mănistireanu, Lucian Bolcaş, Codrin Ştefănescu, Eugen Mihăescu, precum şi Andrei Năstase, unul dintre fiii fostului premier.
“Viaţa a bătut filmul de multă vreme”
Adrian Năstase va lansa astăzi la Romexpo “Codul Zambaccian 3 – Toate pânzele jos!”, un volum care reuneşte editorialele publicate de fostul premier în Jurnalul Naţional în perioada 10 septembrie 2008 – 25 august 2010.
• Jurnalul Naţional: Domnule Adrian Năstase, mai putem vorbi de emoţiile lansării primului volum?
Adrian Năstase: Mereu am emoţii în asemenea împrejurări. Asta le şi face atât de umane şi de memorabile, cel puţin pentru mine. Pe de altă parte, s-au schimbat destule lucruri de la primul volum. Editorialele mele au un public al lor cu care şi dialoghez pe blog sau la asemenea lansări. Când scriu, am în faţă cititori din ce în ce mai concreţi.
• De ce toate pânzele jos? Este o caracteristică a vremurilor trăite de români în ultimii 6 ani?
E o comandă absurdă a unui comandant de navă, în urma căreia vasul intră în derivă.
• Titlul, ca şi cartea în sine, poate fi considerat o critică la adresa regimului actual. Sau orice asemănare cu realitatea este pur şi simplu întâmplătoare?
În România de azi orice asemănare cu normalitatea e pur întâmplătoare. Viaţa a bătut filmul de multă vreme, trăim într-o distopie continuă, fie că ne gândim la viaţa democratică sau la managementul economiei. Nu e o critică sistematică, e o sumă de observaţii făcute la moment, cu căldura şi emotivitatea pe care ţi-o oferă apropierea de eveniment.
• Din evenimentele pe care le-aţi surprins în editorialele dvs., publicate în Jurnalul Naţional, care au avut un impact negativ major pe care societatea îl resimte şi astăzi?
Cu siguranţă cele care au avut ca rezultat distrugerea sau ameninţarea unor instituţii fundamentale, începând cu Parlamentul. Sunt multe texte care vorbesc despre nesocotirea Constituţiei, a regulamentelor, despre domnia bunului plac şi batjocorirea ideii de justiţie.
• Credeţi că va fi experienţa acestor vremuri o lecţie astfel încât să asistăm la un nou început, aşa cum mărturiseaţi în editorialul “Moţiunea întregului popor”?
Sunt convins că vom depăşi momentul actual aşa cum sunt convins că el va lăsa urme, cicatrice destul de adânci. Dar singura măsură de siguranţă împotriva repetării unor asemenea feluri de a guverna e construcţia unor instituţii definitiv stabile, inclusiv a unui set de reguli clare şi neinterpretabile pe câteva chestiuni fundamentale. Nu ne putem baza doar pe lectura cărţilor de istorie, atunci când vrem să învăţăm ceva din trecut se cuvine să construim temeinic prezentul.
• Şi în prefaţa cărţii, pe final, căpătaţi un ton optimist. Şi ca să vă citez când credeţi că vom ieşi din aceasta perioadă în care “gândirea şi dialogul au fost compromise”? Şi ce credeţi că va urma?
Societatea nu poate suporta vreme îndelungată o putere politică bazată pe minciună, cinism şi incompetenţă. Va urma o perioadă de refacere şi economică, fireşte, dar şi una de refacere a încrederii în instituţii şi în cei care conduc, sper eu. S-a pierdut enorm în direcţia asta. Această schimbare trebuie să aibă loc democratic şi să exprime voinţa cetăţeanului.
• Şi fiindcă tot vorbim de “va urma” pe când Codul Zambaccian 4? Atunci vor fi toate pânzele sus?
Eu îmi doresc să fie ultimul volum din Codul Zambaccian. Mi-aş fi dorit să nu fi ajuns nici la volumul trei. Sigur că voi scrie în continuare cărţi şi comentarii. Dar aş dori să am alte teme. Să fac un reportaj despre inaugurarea unei autostrăzi sau să constat că o regiune îşi schimbă faţa pentru că fondurile europene sunt accesate în ritm alert. Mi-aş dori vremuri mai puţin “interesante” pentru că a venit vremea să ne mai odihnim, nu neapărat fizic, dar cu siguranţă sufleteşte. Ca stare de spirit la nivel naţional.