"Norocul" din Beclean

"Beclean este un oras cu 20.000 de locuitori, situat pe soseaua care leaga Cluj-Napoca, capitala Transilvaniei, de Iasi, capitala Moldovei."

Aceasta este fraza cu care cei 15 membri ai Asociatiei "Noroc" din Franta descriu orasul din Romania de care s-au atasat si in care revin an de an pentru a face un lucru minunat. Thomas Pommeau are 29 de ani, a absolvit Scoala de comert si Facultatea de Inginerie. Locuieste in Clermont-Ferrand, in Franta. Impreuna cu alti tineri, calauziti de un preot catolic, au venit pentru prima oara in Romania in urma cu trei ani. Au fost trimisi de la Episcopia Catolica din Cluj la Beclean, unde au vrut sa ajute la orice, sa se implice. "Prima oara au lucrat in gradina, la Nuseni. Nu prea stiau ce sa faca, asa ca mi-au smuls toti morcovii. Au crezut ca sunt buruieni. Abia i-am oprit fiindca vroiau sa lase curatenie in urma lor", isi aminteste dr. Letitia Vladutiu, directorul Centrului de la Beclean, gazda tinerilor francezi. Apoi, au luat toti copiii cu handicap si i-au dus in sala de sport. "Pana sa-mi dau seama ce fac, era sa distruga sala. Nu stiau cum sa se poarte cu acesti copii cu nevoi speciale", povesteste dr. Vladutiu.

Hai noroc!

Incet-incet insa, tinerii au inteles ca nu pot ajuta in adevaratul sens al cuvintului daca nu formeaza o asociatie care sa aiba statut juridic. Au infiintat-o si iau spus, simplu, "Noroc". Isi pusesera in gand sa transforme Centrul de recuperare si reabilitare neuropsihica de la Beclean, sa faca dintr-un spital trist un loc al sperantei. Creata in 1979 sub denumirea de "Camin spital", institutia era in 1990 o adevarata "inchisoare ", unde erau inchisi peste 300 de copii cu handicap, ascunsi de orice privire din afara. Initial, cu sprijinul Crucii Rosii si al Medicilor fara Frontiere, Centrul de la Beclean s-a schimbat la fata. A fost doar o schimbare de exterior.

Au inceput cu paturile

Proiectul tinerilor francezi a debutat in august 2002, dupa o saptamana petrecuta la Centrul Beclean. Acesta gazduia atunci 140 de copii orfani sau abandonati, cu diferite stadii de handicap mintal sau mult mai sever, cum ar fi autism, psihoze sau diverse tulburari de comportament. "In doua zile, am consultat directiunea si am aflat care sunt prioritatile centrului. Dr. Letitia Vladutiu conduce doua centre, pentru copii si adulti, centre care sunt la cativa kilometri unul de altul, cel din Beclean si cel din Nuseni. Ca sa le asigure cele necesare, ea se ocupa si de o ferma intinsa pe 70 de hectare la Nuseni. Acest lucru ne-a impresionat si am decis sa o ajutam", ne povesteste Thomas Pommeau.

In februarie 2003, membrii asociatiei au derulat prima actiune - au adus 100 de paturi pentru bolnavii internati in centru. Cele existente erau insuficiente, iar copiii dormeau cate doi in pat. Noua membri ai asociatiei au revenit la Beclean in noiembrie 2003. Au stat o saptamana si au filmat tot ce au reusit ei sa faca pentru copii.

Reportajul avea sa fie dovada ca acest centru are nevoie de sprijin. In decembrie 2003, acesta a fost prezentat pe canalul de televiziune TF 3 si a fost desemnat unul din proiectele castigatoare ale concursului "Envie d’agir". Cu atat mai bine pentru copiii din Beclean fiindca premiul castigat, circa 10.000 de euro, va ajunge tot la ei. Impactul a fost atat de mare incat mai multe persoane fizice si asociatii si-au oferit ajutorul. In total ar fi nevoie de peste 200.000 de euro, iar tinerii spera sa adune din tara lor cat mai mult din aceasta suma.

Televiziunile franceze sensibilizate

Dupa difuzarea reportajului la TF 3, la Beclean au inceput sa sune telefoanele din strainatate. "Am fost foarte emotionata si totodata bucuroasa pentru acesti tineri care au reusit sa mai aduca un dram de speranta pentru noi cei care lucram aici si suntem implicati in tot ceea ce facem. Tinerii francezi vor reveni de Pasti si vom sarbatori impreuna succesul pe care l-au avut cu proiectul lor", a marturisit Letitia Vladutiu.
( ADRIANA MURESAN )