Noul an bisericesc, la 1 septembrie

Spre deosebire de anul civil, anul bisericesc incepe la 1 septembrie. De ce la aceasta data si nu la 1 ianuarie? Raspunsul se gaseste atat in Sfintele Scripturi, cat si in traditia Bisericii noastre.

In Vechiul Testament, Dumnezeu a poruncit ca poporul ales sa praznuiasca in mod deosebit luna septembrie, pentru ca in acest timp cu bogate roade ale pamantului, oamenii sa se poata indulci din acestea. In prima zi din aceasta luna, evreii aveau zi de odihna, sarbatoare sfanta si aduceau Domnului ardere de tot.

LA EVREI. In cartea Levitic a Vechiului Testament gasim motivele pentru care prima luna de toamna era declarata vreme de sarbatoare pentru poporul ales. Iata-le enumerate succint: in aceasta luna, apele potopului au scazut suficient de mult, iar corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat; in aceasta luna Proorocul Moise a coborat de pe Muntele Sfant cu tablele cele noi ale Legii; tot in aceasta luna s-a inceput construirea cortului Domnului; marele arhiereu intra singur o data pe an, in luna septembrie, in partea de cort numita Sfanta Sintelor pentru a aduce jertfa nesangeroasa pentru sine si pentru pacatele poporului; ziua intai din septembrie era ziua curatirii in care tot poporul se smerea prin post; din aceasta luna incepeau sa se numere anii poruncilor Vechii Legi, astfel incat in al cincizecilea an se odihneau nu doar evreii singuri, ci si robii, animalele si ogoarele lor; acum se iertau toate datoriile saracilor si se dadea libertate celor din robie.

LA CRESTINI. Primii crestini au preluat inceperea anului nou la 1 septembrie pentru ca asa era atat la vechii evrei, cat si in lumea romana. Dar mai sunt si alte pricini: in aceasta zi de 1 septembrie Domnul Iisus Hristos a intrat in sinagoga si ridicandu-se sa citeasca din scripturi, invatatorii sinagogii I-au dat cartea lui Isaia in care scrie: "Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor, M-a trimis a vindeca pe cei sdrobiti la inima, a propovadui celor robiti iertare si orbilor vedere; a slobozi pe cei sfaramati, usurandu-i, a marturisi anul Domnului bine primit".

Anul Nou bisericesc a fost asezat de catre Parinti la Sinodul I de la Niceea, cand imparatul Constantin cel Mare, biruindu-l pe Maxentiu care prigonea crestinii, a innoit sarbatorile paganesti dandu-le semnificatie noua. Asadar, nu ceea ce se intamplase inainte de venirea Domnului Hristos sarbatorim la 1 septembrie, ci intrarea Sa in templu, vestind "anul Domnului bine primit". Parintii bisericii ne indeamna sa praznuim acest nou Indiction prin intelegere noua, duhovniceasca, dupa sfatul Apostolului care spune ca "intru innoirea vietii sa umblam", adica sa slujim lui Dumnezeu intru innoirea Duhului, iar nu intru vechimea literei. Indictionul pus de imparatul Hristos nu mai cheama la strangerea aurului material, ci ne cheama sa ne aducem pe noi insine jertfa de credinta si iubire intru ascultarea poruncilor Lui.

LA ROMANI. Imparatul Octavian Augustus, dupa ce a infrant pe Marc Antoniu si pe Cleopatra, cucerind si Egiptul, a organizat Indictionul pentru adunarea impozitelor din toate colturile imperiului.

Indictionul tinea 15 ani, la fiecare 5 ani se sarbatorea strangerea unui anumit fel de taxe si biruri, iar cand se implineau cei cincisprezece ani, in prima zi din septembrie, incepea un nou Indiction, imparatul sarbatorind cu mare fast ziua in care cucerise Egiptul si devenise puternic.

DE CU TOAMNA "Anul bisericesc incepe la 1 septembrie, pentru ca, dupa cum ziua liturgica incepe de cu seara, asa si anul bisericesc incepe de cu toamna. Vine de la Indictionul romanilor, vremea in care ei isi strangeau birurile, pentru ca toamna fiind anotimpul bogat, era vremea potrivita pentru aceasta. La inceputul anului bisericesc se face o slujba anume, dar mai ales la manastiri, la cele de mir mai putin" Pr. Nicolae Burlan, parohul Bisericii Sfanta Vineri, Drumul Taberei