Romania ramane intr-o stare de confuzie. Cu un referendum nevalidat, dar cu un procent de peste 87% voturi impotriva presedintelui, nimeni nu poate clama victoria.
Situatia politica este in realitate mai rea decat inainte de referendum. Presedintele Traian Basescu sustine cu referire la guvern si majoritatea USL ca "daca au inteles lectia pe care le-au dat-o romanii, pot sa-mi fie parteneri".
Dar "lectia" este ambigua. In ziua de 29 iulie s-au intregistrat mai multe voturi impotriva lui Traian Basescu decat s-au inregistrat vreodata in favoarea sa. Ceilalti, nevotantii, in ciuda faptului ca sunt invocati insistent, reprezinta ceva cu totul nedefinit. Cele aproximativ 53,5%, care ii cuprind pe cei care nu au votat, ii reprezinta, pe de o parte, pe partizanii presedintelui, dar pe de alta pe cei circumspecti, pe cei care cred ca pot extrage foloase din starea de incertitudine (si care reprezinta ei insisi o categorie diversa), pe absenteistii definitivi care nu voteaza niciodata si, in fine, pe aceia care nu se mai afla in tara, dar au ramasi inscrisi in listele de alegatori pentru ca nimeni nu are obligatia sa-si declare plecarea.
Cu siguranta, avem de a face cu un bazin social nedefinit, eterogen din punctul de vedere al optiunilor politice si incert din punct de vedere numeric.
Ceea ce stim cu certitudine este doar prezenta la urne de peste 46% (mai mare in ciuda boicotului decat la referendumul de demitere din 2007) si numarul covarsitor de voturi in favoarea demiterii. In toamna lui 2009, presedintele Traian Basescu a fost ales cu 5.277.068 de voturi pentru si 5.206.747 de voturi impotriva.
De data aceasta, potrivit datelor partiale, in favoarea demiterii s-au inregistrat peste 7,2 milioane de voturi. In ciuda a ceea ce se spune, mobilizarea la urne a fost foarte mare, mai ales in conditiile unui boicot programatic. Asadar, Traian Basescu invoca in favoarea sa o realitate nebuloasa (non-votantii), preferand sa ignore realitatea certa a participarii la vot si a rezultatelor sale.
Poate pretinde Traian Basescu "un parteneriat" in aceste conditii? In mod obisnuit, cine obtine validarea unui punct de vedere, a unui program politic, printr-o consultare populara are un temei solid sa initieze o actiune politica ferma. Dar Traian Basescu nu a obtinut o validare a punctului sau de vedere, ci o invalidare procedurala a propunerii adversarilor sai. Este suficient sub aspect legal, dar cu totul insuficient pentru a cere punerea in aplicare a unui program propriu.
Iata o comparatie relevanta. La referendumul validat privitor la trecerea la monocameralism, numarul voturilor valabil exprimate la raspunsul "DA" a fost de 6.740.213, reprezentand 77,78%. Asadar cu 6,7 milioane de voturi in favoarea propunerii sale, presedintele s-a simtit suficient de puternic sa faca presiuni sistematice asupra Parlamentului pentru a adopta acelasi punct de vedere. La referendumul de demitere din 29 iulie s-au intregistrat 7,2 milioane de voturi impotriva sa, reprezentand 87,5%, dar, cu toate acestea, presedintele pare convins ca are o baza suficienta sa ceara pe mai departe dreptul de a conduce executivul.
Nu putem spune decat ca asistam la o realitate politica cu totul deconcertanta.