Oamenii apelor - lipovenii din 2 Mai

La 2 Mai traieste-un "Mos Craciun", pescar lipovean, sange din sangele primului lipovean care s-a-ntelenit aici. La 81 de ani, e ultimul vorbitor de limba slavona al carui grai mai rasuna-n biserica.

N-as fi crezut ca la 2 Mai se-ascund atatea natii, razboaie, boieri si povesti pescaresti, la numai cateva sute de metri de plaja curata si apa cristalina. Ei bine, 2 Mai e cu mult mai mult decat o oaza de liniste pentru turistii estivali care se-ascund de zarva statiunilor suprapopulate de la malul marii. Ascultatorii cuminti si curiosi n-au decat sa-ntrebe de nea Romca, pescarul lipovean. Povestea locurilor e tainuita strasnic in amintirile lui curios de limpezi, la cei 81 de ani care l-au cocosat si i-au albit barba lunga si deasa, de Mos Craciun. Pentru ca acesta e semnul pe care orice locuitor din zona ti-l va indica, daca-ntrebi de batranul intelept.

DIN RAZBOI, LA C.A.P. Pe cand traia bunicul povestasului nostru, la 2 Mai nu erau mai mult de 10 familii de scopeti. A venit razboiul, bunicul a plecat la razboi, iar bunica s-a mutat la Jurilovca, de frica nemtilor. In 1918 s-au intors amandoi la 2 Mai unde-au gasit aceleasi 10 familii pe care le lasasera, si cu ei, singurii lipoveni ai locului. Incepuse pe-atunci migratia tulcenilor la munca, in 2 Mai. In 1924 au venit alti "colonisti", din Arges, carora statul le daduse casa, boi, plug, 9 ha de pamant si unul de islaz, pentru agricultura. Comunismul a adus si mai multa lume la 2 Mai, printre care si tatari, o data cu infiintarea C.A.P.-urilor. Atunci, prin 1955, au inceput s-apara si turistii incantati de minunatia de plaja din care-acum, ne povesteste nea Romca, n-a mai ramas nici pe sfert.

RUSII CU PESTELE, TATARII CU BOSTANA. Uite-asa, una cate una, s-au ridicat peste 240 de case de lipoveni la 2 Mai, doar vreo 13-14 de tatari si restul de romani. Ca sa traiasca, si-au impartit muncile. Ai nostri au luat agricultura, tatarii bostana, "ca ei nu se baga la munci grele", si lipovenii au ramas cu pescuitul. Iarna, ca vara pestii se hranesc cu scoici care se desfac la apa calda si n-au nevoie de momeala. Asa ca-n anotimpul fierbinte lipovenii lucrau pentru boieri care-i bateau crunt daca nu erau perfect uniforme capitele de fan.

OCTOMBRIE ROSU. Sa fie oare povesti sau, simplu, viata de pescar lipovean? Marturii scrise n-avem, doar amintirile vii ale lui nea Romca. Pescarul care-si petrecea 27 de zile pe mare si 3 pe uscat, cu provizii de paine si apa. Icrele negre erau, insa, delicatesa ce-i desfata in larg. Sturionii pescuiti ajungeau apoi pe "Octombrie Rosu", vas grecesc unde marinarii s-au rasculat, si-au aruncat comandantul in larg si-au fugit la rusi. Ei ni l-au dat noua, care l-am transformat in fabrica de conserve de care se ocupau 40 de femei din Delta alaturi de pesacrii cu viata-mprumutata marii.

APA OTRVAVITA. Da, dar marea-i blagoslovea pe-atunci cu moruni de 260 de kilograme. E drept, se zgarcise, ca-n alte vremuri se prindeau pesti si de 7-8 sute de kilograme... "Ca sa nu va mai spun de siragurile de calcani pe care-i aduceam mamei cand ma trimitea la apa, sa spal caii", isi aminteste distrat nea Romca. "Amarati de-un kil jumate, cand tata-i gasea pe-aia de 14-15 kile. Acu’ mor la mal, ca-i apa otravita", suspina batranul pescar.

INGERUL CANTARET

"Suntem oamenii Patriarhului Lipov. El n-a ascultat ordinul lui Petru cel Mare care-i obliga pe oameni sa se tunda si nu-i lasa sa-si poarte cruciulita la gat. Ne-au primit turcii, au zis ca putem sa ne-nchinam si cu picioarele, doar birul sa-l platim. Ne-am asezat la ape si-am ramas aici." "Oameni ai apelor", ne-au adus casele si mai nou, terasele moderne-n rusticismul lor, insolzite-n stuf. "Face racoare vara si tine cald iarna, iar strugurii tin in poduri ani de zile. Ce nu mai stiu turistii fideli de la 2 Mai e ca la biserica se canta-n grai slavon. Nea Romca e singurul care vorbeste limba si citeste psalmii. "Odata cu mine, o sa moara si cantul slavon. Stii, numele meu inseamna "ingerul cantaret". "Cand n-am sa mai respir, aripile-au sa i se franga...". Vacanta placuta la 2 Mai!