Oana Pellea. Scrisoare către tata

Ce faci tati?
Mi-e cam dor... Cam lunga filmarea la care ai plecat... Da' o sa se termine si asta!
Sper, si de fapt stiu, ca esti bine.
Mari noutati nu am sa-ti spun. Lucrurile aici s-au mai schimbat, dar nu in partile esentiale. Soarele rasare si apune in aceelasi loc, vantul bate la fel. Dupa primavara vine tot vara si pe urma toamna. Oamenii arata la fel, se iubesc si se urasc la fel... Eu sunt sanatoasa. Iarta-ma ca nu m-am lasat de fumat... Intr-o zi promit... Iarta-ma. Cu meseria ai avut dreptate... E foarte frumoasa, dar, poate, nu e de mine. Pe scena si cand filmez mi-e bine, dar in "culise" mi se pare intuneric si complicat.
De ce nu mi-ai vorbit niciodata despre invidie si egoism? Poate era mai bine sa ma pui in garda... Sau, poate, nu. Si nici despre tradari nu mi-ai spus nimic... Da', oricum, tot tu ai dreptate cand tragi linia... Oamenii sunt oameni si toate astea vin si se duc si, pana la urma, oamenii sunt frumosi. Iti dau filmele la televizor des. Ma uit si eu... Iar lumea ma opreste pe strada si imi spune ca-i dor si ar avea nevoie de tine. Te mai asteapta si azi sa apari de revelion, sa le dai curaj... Ti-a fost teama ca nu ai facut nimic pentru oameni si uite ca poate e singurul lucru unde nu ai dreptate. Oamenii te iubesc si azi pentru ca i-ai iubit si respectat. Tot ai facut ceva... Mi-e dor sa dansez cu tine si sa radem impreuna. Am avut surprize cu oamenii. Unele superbe, altele nu. Incerc sa nu te dezamagesc. Unii oameni ma iubesc si spun ca reusesc, altii nu si spun ca nu reusesc... Am inceput sa seman cu tine. Sa-mi placa sa stau pe marginea apei sau pe varf de munte si sa ma gandesc la ale mele. Am colindat mult si colind lumea asta mica. E frumoasa. Zambesc din ce in ce mai mult, cum voiai. Ai dreptate, viata e foarte frumoasa. Multe lucruri nu le inteleg, dar incerc. Ma uit la apusuri de soare si ai dreptate, sunt dumnezeiesti. Cate puncte... Asta pentru ca vezi... noutati nu prea am.
Unii au vrut sa profite de tine. Dar asta stii ca se intampla de cand erai aici si... zambeai si treceai mai departe. Asa si eu, incerc. Uneori mi-e usor si bine, alteori mi-e greu si urat... Dar mi-ai spus ca important e sa treci cinstit si frumos prin viata si ca la linia de sosire se vede cine castiga cursa. Nu prea ma ajuta lectia ta despre cinste si "coloana" in viata. Aici cum merg lucrurile, asta nu face decat sa-mi fie mai greu... Dar cum nu ies din cuvantul tau... si pe urma daca tu ai reusit asa de ce nu as reusi si eu... Si oricum altfel nu pot.
Stau la biroul tau si iti scriu... E ciudat. Ploua si sunt bucuroasa pentru ca iti place ploaia. Si canta Nat King Cole!!!
Iti multumesc pentru ca te-ai iubit cu mama intr-o seara si m-ati adus pe lumea asta mica, albastra, ciudata, dar, pana la urma, frumoasa.
Iti multumesc ca, asa cum mi-ai promis, esti in sala la toate premierele si spectacolele mele.
Iti multumesc tie si lui mama ca sunteti langa mine tot timpul si va simt.
Pup-o pe mama si spune-i ca mi-e tare dor si de ea.
Va multumesc ca m-ati invatat ca se poate trai curat si frumos.
Va multumesc ca imi scoateti in cale oameni care ma ajuta.
Oricum, cea mai mare realizare a mea e ca v-am ales ca parinti. Multumesc ca m-ati primit in viata voastra. Sunt fericita ca ne-am intalnit. Toti trei.
Hai, gata... Mai vorbim noi... Asa cum facem in fiecare zi...
Va iubesc.
Nu stiu cum sa ma semnez...Voi sunteti eu si eu sunt voi... Asa ca...
________

Oana Pellea - Jurnalul Național,  Ediție de colecție - Amza Pellea - iunie 2005