Onoruri militare - "S-au iubit si s-au sprijinit foarte mult"

Militarii batalionului 280 Focsani isi vegheaza, de ieri, comandantul, care a fost depus, alaturi de sotia sa, in capela Brigazii 282 Infanterie Mecanizata. Locotenent-colonelul Stefan Balan va primi toate onorurile militare cuvenite unui ofiter superior. Trupurile celor doi se vor intoarce in pamant la 1 august. Este chiar ziua in care cei doi s-au nascut, in urma cu 39 de ani.

Stefan Balan a ales cariera militara, o traditie in familie. Maricica Balan a fost contabila. O femeie plina de energie, sufletul "Asociatiei sotiilor de cadre militare", de la Focsani. Ea a fost cea care le-a incurajat, timp de sase luni, pe sotiile si iubitele militarilor din Batalionul 280, plecati in misiune in Irak. "S-au iubit si s-au sprijinit foarte mult, desi viata lor nu a fost intotdeauna usoara. Nasa mea imi povestea ca pe vremea comunistilor nu era usor sa te cununi cu un cadru militar si ca autoritatile le-au cam facut atunci probleme", isi aminteste Mirela Juganaru. Stefan si Maricica Balan au fost cei care i-au cununat pe Mirela si pe Dorin Juganaru. Imediat dupa casatorie, Dorin si nasul sau au plecat in misiune in Irak.

"IUBEA COPIII". Cand plecam in misiune si primeam hrana rece, nu ne atingeam de nimic. Tot ce aveam dadeam copiilor irakieni, care alergau in spatele camionului nostru si ne faceau semne sa le dam apa si mancare. I-am invatat pe copii si sa vorbeasca romaneste", isi aminteste Dorin Juganaru. Stefan Balan era foarte mandru de fiica sa, aflata in acest moment in stare grava. Fetita trece clasa a VIII-a si este mandria profesorilor de la scoala la care invata. A participat la aproape toate olimpiadele scolare si profesorii obisnuiau sa spuna despre ea ca va stabili recordul scolii, la examenul de capacitate din clasa a VIII-a, unde se asteptau ca Andreea-Irina sa ia numai note de zece.

"Am fost si in Afganistan, si in Irak. Amandoua misiunile au fost dificile. In Irak insa, comportamentul comandantului Stefan Balan a facut ca misiunea sa fie mai usoara", spune Adrian Chivu, subofiter din Batalionul 280.

NICI O LUMANARE LA LOCUL ACCIDENTULUI

Cu nervii intinsi la maximum, am pornit sambata dimineata spre Focsani, orasul in care ar fi trebuit sa se intoarca, vineri, locotenent-colonelul Stefan Balan, sotia sa, Maricica, si fiica lor, Andreea Irina. Nici unul dintre cei trei n-a mai ajuns la destinatie. Dam bice sa ajungem la Focsani pana la 10:00. Cu o zi inainte, Politia ne spusese ca accidentul avusese loc la un kilometru de Ramnicu-Sarat in directia de mers catre Focsani. Dar acolo nu am gasit nimic. Nici o cruce, nici o lumanare, nici un semn. Durere. L-am cunoscut pe comandantul Batalionului 280 Infanterie Mecanizata Focsani in luna aprilie, la Nassiriya. De Pasti. Mi-l amintesc cu zambetul mereu pe buze. Imi amintesc vocea sa ferma atunci cand dadea un ordin si privirea sa apriga atunci cand un soldat facea o greseala; emotiile care il cuprinsesera atunci cand i-a murit primul militar la datorie. Mi-l amintesc ca pe un militar care si-a dedicat viata carierei. A fost un erou. (Anca Aldea)