Mai multe străzi din fosta comună Pantelimon, metamorfozată în oraş în urmă cu trei ani, arată ca după război. Când plouă sau ninge, din cauza faptului că nu există canalizare, oamenii aproape că nu mai pot ieşi din casă. Deşi în campania electorală, pe lângă mopul pe care l-au oferit oamenilor, aleşii locali au promis marea cu sarea.
Dacă ajungeţi în “oraşul” Pantelimon este bine să vă pregătiţi. Şi fizic şi psihic, căci odată intraţi pe anumite străzi nu o să vă vină să credeţi că sunteţi în România anului 2009. Pe strada Intrarea Răscoalei 1907, o să descoperiţi nişte oameni care se roagă zi de zi lui Dumnezeu să nu plouă prea tare sau să nu ningă şi să se topească zăpada. Asta deoarece, în timp ce unii se europenizează, pun ţara la cale şi înalţă guverne, alţii înoată încă în noroi din cauza lipsei unei banale canalizări, promise de aleşi pentru un vot şi apoi uitată. “Nu ştim ce să mai facem şi cui să ne adresăm. Suntem disperaţi. Toţi au venit, ne-au luat voturile şi gata, au uitat de promisiuni. E vai şi amar când plouă sau ninge, că suntem inundaţi. Până ajungem la tramvai sau la maşină stăm cu pungile legate la picioare. Copiii noştri sunt luaţi în derâdere când ajung la şcoală, în Bucureşti, plini de noroi. Iar casa, pe care am făcut-o acum trei ani, e plină de mucegai”, ne-a declarat aproape plângând o doamnă de pe strada “blestemată”. Fie că eşti copil sau bătrân, noroaiele apărute în urma ploilor nu iartă pe nimeni. “Nici până la o pâine nu ieşim când plouă, că nu avem cum. Suntem practic izolaţi. Cărăm apa cu găleata, însă problema e că nu mai avem unde să o ducem. Cei pe care i-am ales nu au mai trecut pe aici de la alegeri”, ne povesteşte o doamnă în vârstă, vizibil afectată de ceea ce se întâmplă. Ne cheamă să ne arate curtea, unde împreună cu fiul ei a improvizat un fel de canal în care se adună apa. Însă, dacă plouă mult, nu prea ai sorţi de izbândă nici aşa. “Uitaţi-vă, e plin de noroi. Zici că trăim în cocină. Ne e ruşine să ieşim în oraş. Nici maşina nu avem unde să o ţinem”, intervine un alt vecin din curtea alăturată, confruntat cu aceeaşi situaţie.
OAMENI BLESTEMAŢI
Calvarul acestor oameni nu ţine de ieri sau de azi. Durează
de o viaţă întreagă. Pe această stradă, parcă simbolic numită a Răscoalei, şi
pe alte câteva ce aparţin de aşa-zisul “oraş” Pantelimon, rareori vezi un drum
uscat. Imediat cum plouă, străzile şi casele se inundă, iar munca de o viaţă a
oamenilor se duce practic de râpă. “Fără canalizare, apa nu are unde să se
scurgă şi imediat plutim. Nu ieşim din casă zile bune. Ştiu că e păcat şi poate
că o să ne bată Dumnezeu, dar ne rugăm să nu plouă sau să nu ningă, pentru că
nu mai ştim ce să facem. Parcă suntem blestemaţi.” Discuţia s-a aprins repede,
iar oamenii sunt mai revoltaţi ca niciodată. Se simt înşelaţi pentru a mia oară
de cei cărora le-au dat votul şi în promisiunile cărora au crezut cu aceeaşi naivitate
dintotdeauna.
LA PRIMĂRIE, LINIŞTE!
După ce am vorbit de mai multe ori prin telefon cu aleşii de la Primăria
Pantelimon – destul de prinşi cu şedinţele – am hotărât să le facem o vizită direct la împărăţie. Cu o zi înainte
de Crăciun. Pe domnul primar Marian Ivan nu l-am găsit, însă am reuşit să stăm
de vorbă cu viceprimarul David Dumitru. Prin jurul primăriei nu am văzut nici
urmă de noroaie sau de străzi pline cu apă, cu toate că domnul vice ne-a mărturisit
că şi pe strada unde locuieşte dumnealui, aproape de primărie, este aceeaşi
situaţie. “Ştiu despre ce e vorba. Cunosc perfect situaţia. Aşa este, din păcate
nu există canalizare, iar asta provoacă totul. Însă şi oamenii au început să
construiască din ce în ce mai mult. Şi, în plus, au mai lucrat şi cei de la
RADET pentru conductele de gaze, ceea ce probabil a înrăutăţit situaţia
drumurilor de aici”, şi-a început pledoaria vicele din Pantelimon. În campania
electorală le-a dăruit oamenilor – pe lângă
promisiunile de rigoare – câte un mop. Pentru curăţenie. Nu a drumurilor, căci
aici nu ar trebui decât puţină bunăvoinţă. Şi un dram de interes pentru cei
care, în România anului 2009, înoată încă în noroaie.