Hristos s-a Înălțat! Rugăciunea care face minuni dacă este rostită astăzi

Sărbătoarea Înălțării Domnului este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. Legenda spune că Ispas a fost de față la Înălțarea Domnului și martor la ridicarea sufletelor morților.

Legenda spune că Ispas era un om vesel și credincios, motiv pentru care este bine ca oamenii, în această zi, să evite supărările și să nu-și facă necazuri unul altuia. Astfel, veselia va rămâne în familia respectivă, iar necazurile și ghinioanele vor dispărea.

Sunt pomeniți moșii și strămoșii, ale căror suflete se înalță în această zi la ceruri. Pentru sufletele celor plecați se împart de pomană plăcinte, lapte, pâine, ceapă verde și rachiu, iar ciobanii dau și primesc miei și caș.

În unele zone, ziua de Ispas este considerată și o sărbătoare a câmpului, a holdelor și a fânului. De asemenea, se spune că acela ce moare de Înălțare ajunge în Rai.

Această zi este cunoscută, în popor, ca fiind și Paștile Cailor.

Din Calendarul popular al românilor aflăm că există o legendă – “la nașterea lui Iisus în grajdurile bătrânului Crăciun, boii și oile și-au mâncat fânul și au adormit, în timp ce caii au tropotit și au nechezat iar după ce au terminat fânul primit, l-au mâncat și pe acela sub care Pruncul fusese ascuns de furia lui Irod. Atunci, Maica Domnului i-a blestemat să nu se mai sature decât o dată pe an, de „Ispas”, oricât de mult ar mânca. De atunci ziua poartă numele de „Paștile Cailor”.

Rugăciunea care face minuni de Înălţarea Domnului. Are mare putere dacă este rostită astăzi

"Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui!

În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin".