Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Patriarhul Daniel îndeamnă, în pastorala de Crăciun de anul acesta, la o atitudine de responsabilitate față de natură, arătând că aceasta trebuie mereu cultivată "pentru noi și pentru generațiile viitoare", informează agerpres.ro.
"Întrucât lumea a fost creată din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, iar omul a fost numit stăpân peste tot pământul, ne revine responsabilitatea pentru întreaga natură, care trebuie mereu cultivată ca dar al lui Dumnezeu, pentru noi și pentru generațiile viitoare", spune înaltul ierarh.
Patriarhul evocă o afirmație a părintelui Dumitru Stăniloae, potrivit căreia "prin coruperea, sterilizarea și otrăvirea naturii, omul face imposibilă existența sa și a semenilor săi. Potrivit părintelui Stăniloae, "natura apare într-un mod cu totul clar ca mediul prin care omul poate face bine sau rău semenilor săi, dezvoltându-se sau ruinându-se el însuși din punct de vedere etic sau spiritual".
Pornind de la această afirmație, patriarhul Daniel arată că "între creație și Creator, între dar și Dăruitor există o legătură de viață".
"Dacă noi consumăm totul și degradăm totul din natură (creație), dovedind lipsă de respect sau nerecunoștință față de Creator și nepăsare față de darurile primite de la El, ce transmitem generațiilor viitoare? Binecuvântare sau poluare? Pământ lucrat și sfințit sau pământ degradat și pustiit? Totuși, putem transmite generațiilor viitoare și bogăție și înțelepciune, dacă gândirea noastră este creatoare de valori, iar voința noastră este promotoare a coresponsabilității și a cooperării practice la nivel național și planetar", semnalează patriarhul Daniel.
Înaltul ierarh arată că "la Taina Nașterii lui Hristos participă cerul și pământul, steaua și peștera, orașul și pustia".
"Mântuitorul Iisus Hristos Se naște în peșteră, în interiorul pământului, ca să sfințească și pământul. Desigur, El a venit în lume ca să sfințească mai ales sufletul și trupul omenesc, născându-Se ca om din Fecioara Maria", afirmă Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
El compară peștera în care s-a născut Iisus cu o biserică de sub pământ, iar ieslea în care a fost așezat — cu un altar de binecuvântare a pâinii.
"Betleem înseamnă în limba Sfintei Scripturi 'casa pâinii'. Iisus Cel născut în peșteră ca om, și așezat în iesle este pâinea cerească oferită oamenilor ca hrană în Sfânta Euharistie. Deci, sfințirea omului prin hrănirea lui cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este înțelesul adânc al tainei punerii sau culcării pruncului Iisus în iesle. De aceea, icoana Nașterii Domnului în peșteră se află permanent la Proscomidiar, unde se pregătesc darurile (pâinea și vinul) pentru Sfânta Euharistie", spune patriarhul.
El atrage atenția că nașterea Domnului aduce mare bucurie și binecuvântare "celor ce veghează", oamenilor simpli care așteaptă nașterea Sa.
"Iisus Se naște în peșteră și este culcat într-o iesle, noaptea, pe când dormeau locuitorii Betleemului. La marginea orașului se află în stare de veghe doar păstorii oilor. Acestor oameni simpli și veghetori li se arată cete de îngeri întru lumină și cântare (Cf. Luca 2, 8-13), ca ei să vadă cum Dumnezeu schimbă pe cele smerite în slavă, iar singurătatea lor o preface în bucurie. Oameni din afara orașului sunt chemați să devină cei dintâi prieteni ai familiei sărace și străine, pe care Dumnezeu o binecuvântează prin nașterea Fiului Său ca om pentru mântuirea oamenilor. Magi de la Răsărit, de la distanțe mari, vin să vestească iudeilor că, tocmai în țara lor, S-a născut un Prunc-Rege de Care depinde mersul astrelor. Darurile împărătești oferite Pruncului sărac, născut într-o peșteră și culcat în iesle, au fost aduse de departe, dintr-o țară străină, pentru a arăta iubirea lui Dumnezeu pentru Pruncul născut din Mamă săracă, neajutorată de cei de aproape, de același neam. De aceea, Sfântul Ioan Evanghelistul spune: 'Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit' (Ioan 1, 11)", evocă patriarhul Daniel.
El susține că astăzi, "când foarte adesea iubirea sau bunătatea din inimi este înlocuită cu răutatea sau nepăsarea, când faptele bune se împuținează, iar cele rele se înmulțesc, când puțini oameni se îmbogățesc, iar foarte mulți sărăcesc, Evanghelia Nașterii lui Hristos-Domnul ne cheamă pe noi, creștinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă rugăciune și priveghere, la multă responsabilitate și multă lucrare a faptelor bune".
"Părinții veghează la leagănul copiilor, dascălii veghează la educarea tinerilor, profesorii veghează la formarea studenților, medicii veghează la vindecarea bolnavilor, conducătorii înțelepți veghează la bunul mers al cetății, iar preoții veghează la mântuirea sufletelor credincioșilor. Dacă am sărăcit material, să avem grijă să nu ne pierdem și ultima bogăție care ne-a rămas: bogăția sufletului, adică dreapta credință și bunătatea inimii, milostenia, prietenia și omenia. Să păstrăm și să înmulțim comoara cea mare și sfântă a Bisericii și virtuțile strămoșești: credința și speranța, iubirea și dărnicia", adaugă înaltul ierarh.
El punctează că "bunătatea inimii sau bogăția spirituală a sufletului nostru se arată în cuvinte și fapte".
"Într-o vreme în care, foarte adesea, cuvântul folosit în public rănește mai mult decât vindecă, creează mai multă confuzie decât comuniune, seamănă mai multă dezbinare decât unitate, suntem chemați să înlocuim răutatea și sărăcia sufletului egoist cu bunătatea și bogăția sufletului generos pe care le aduce în suflet credința vie în Dumnezeu și legătura cu El prin rugăciune și veghe (atenție) sporită", arată patriarhul Daniel.
El subliniază că "rugăciunea este izvor de bucurie, de sănătate și mântuire" și le adresează românilor îndemnul să privegheze la cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2013 spre 1 ianuarie 2014, mulțumind pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul 2013 și cerând ajutorul Său în toată lucrarea cea bună și folositoare în anul nou 2014.
