Pelerinaj cu moaştele Sfinţilor Martiri Brâncoveni

La 300 de ani de la moartea lor mucenicească, la Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şI Elena, racla cu cinstitele moaşte ale Brâncovenilor a fost adusă în procesiune solemnă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou.

800 de preoţi şI arhierei, elevi ai Seminarului Teologic, măicuţe de la mănăstirile Pasărea şI Christiana şI aproximativ 2000 de credincioşi au pornit din dealul Mitropoliei într-un pelerinaj solemn. În bătaie de toacă, în sunet de clopote, purtând prapuri bisericeşti, drapelul naţional şi sfânta cruce în fruntea convoiului, un grup de preoţi a purtat pe umeri racla din argint aurit, lucrată cu măiestrie de maicile de la Mănăstirea Pasărea, în care au fost aşezate cinstitele moaşte ale Sfinţilor Martiri Brâncoveni.  Procesiunea s-a desfăşurat după o rânduială specială. Într-un glas cu preoţii, credincioşii, purtând în mâini flori, făclii, lumânări sau icoane, au înălţat rugăciuni către Sfinţii ucişi de turci fiindcă nu s-au lepădat de dreapta credinţă strămoşească: dreptcredinciosul voievod Constantin, fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. “Duminică, 15 august, de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor  fiilor lui şI al unui boier care îi era vistier. (…) I-au pus în genunchi, unul lângă altul, la o oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şI sultanul i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi li se deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi dacă voiesc a se face turci şI atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şI zice înspăimântat de această insultă: « Fiii mei! Iată toate avuţiile şI tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şI bărbăteşti, dragii mei, şI nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şI cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta şI nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa cea pravoslavnică!» La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şI porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şI capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, numai de 12 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş, văzând atâta sânge de la fraţii săi şI de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său şI zise: « Mai bine mori în legea creştinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ». Copilaşul ascultă, ridică capul şI cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!» În urmă ucise şI pe Brâncoveanu. O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când scriu execuţia ce am văzut şI mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şI să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr, tinerel, rostogolit pe jos, lângă capul părintelui său, părând a-l îmbrăţişa!” (fragment din scrisoarea lui Andrea Memmo plenipotenţiar al Veneţiei la Înalta Poartă, regăsit în volumul “Mormântul Sfântului Constantin Brâncoveanu”, carte riguros documentată şI publicată recent de părintele-profesor Emil Nedelea Cărămizaru, paroh al Bisericii Sf. Gheorghe Nou).

Traseul ales pentru pelerinaj este identic cu cel din 1934 când, după ce o echipă de arheologi a cercetat mormântul Brâncovenilor de la Biserica Sf. Gheorghe Nou şI  a constatat că este vorba, aşa cum se bănuia, de rămăşiţele pământeşti ale celor care au primit moarte mucenicească în 1714, chiar în ziua în care voievodul Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, au aşezat osemintele într-o raclă din lemn şI, în procesiune solemnă le-au purtat pe străzile Bucureştilor, apoi le-au depus în mormântul din sfântul locaş.

Primul popas al pelerinilor a avut loc la Biserica Domniţa Bălăşa, din imediata apropiere a Pieţei Unirii. Aici s-a desfăşurat o scurtă slujbă religioasă, deosebit de emoţionantă cu atât mai mult cu cât, în acest locaş se găseşte cripta în care se odihneşte fiica domnitorului, Bălaşa, care, alături de mama sa, Maria, a asistat la uciderea părintelui şI a fraţilor săi. Cu mari riscuri, în anul 1720, doamna Maria a adus din insula Halki de lângă Constantinopol osemintele Domnitorului şi le-a înmormântat în biserica “Sfântul Gheorghe – Nou”, pe care familia Brâncoveanu o ctitorise între anii 1705 - 1707. Ca mărturie a acestui act de evlavie şi  de curaj, a lăsat o inscripţie pe o candelă aflată deasupra mormântului. Convoiul a trecut pe lângă Biserica Sfântul Spiridon Vechi şI, traversând podul Izvor a străbătut Calea Victoriei, odinioară Podul Mogoşoaiei, drum pe care domnitorul mergea spre moşia de la Mogoşoaia. În faţa Bisericii Zlătari, preoţii de aici au întâmpinat alaiul cu icoana Sfântului Ciprian, alături de cea a Sfinţilor Martiri Brâncoveni, cu lumânări şI flori. Traseul a avut în vedere apoi Piaţa Universităţii, cu popas în zona în care, cândva, se afla Academia Domnească de la Mănăstirea Sfântul Sava, instituţie de prestigiu pe care Constantin Brâncoveanu a ctitorit-o în 1694, aşezământ aflat la concurenţă, în acea vreme, cu Academia de la Constantinopol. De aici, pelerinii au pornit spre Biserica Sfântul Gheorghe Nou, în faţa căreia, într-un baldachin, sfintele moaşte au fost aşezate spre închinare.