Portugalia ne invită să o cunoaştem, la Muzeul Satului

Portugalia va fi mai cunoscută în România după ce, în această săptămână, la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti (MNSDG) se va desfăşura Festivalul Zilele Culturii Portugheze.
După ce astăzi s-a sărbătorit Ziua Naţională a Portugaliei, începând de mâine, până pe 16 iunie, bucureştenii sunt invitaţi să cunoască îndeaproape o civilizaţie fabuloasă, cu parfum de mare cuceritor, un popor care a făcut unele dintre cele mai importante descoperiri geografice. “Atelier de cuvinte şi Poveşti Portugheze pentru copii”, “Jazz-ul portughez între universalism şi expresie”(conferinţă susţinută de conferenţiar universitar dr. Virgil Mihaiu), concert de muzică fado, cu Maria Răducanu, ateliere de gravură, de pictură, de păpuşi. Proiecţii de filme documentare, care vor povesti despre interesanta Portugalie, expoziţii, standuri de carte, cafenea portugheză şi multe alte evenimente şi surprize pentru toate vârstele.
“Prin expoziţii, dans, muzică, artă şi gastronomie vom lua contact cu un popor care vine astăzi în spaţiul sacru al civilizaţiei româneşti – Muzeul Satului. Vom crea, astfel, un drum spre cealaltă parte a Europei, spre vestul visat şi admirat”, spunea directorul general al MNSDG. dr. Paulina Popoiu, cu ocazia deschiderii festivalului. 
Ca să ne acomodăm cu lumea portugheză, iată o legendă de pe la ei.

“Legenda Cocoşului din Barcelos
Conform legendei, prin sec. XVI, locuitorii din Barcelos erau alarmaţi de o crimă şi, mai mult încă, de faptul că nu se descoperise cine o înfăptuise. Într-o zi, apăru un galiţian care deveni suspect. A fost arestat si condamnat la spânzurătoare, cu toate jurămintele lui precum că era nevinovat. Înainte de a fi spânzurat, el ceru sa fie dus în fata judecătorului care-l condamnase. A fost dus la locuinţa magistratului, care în momentul acela petrecea cu nişte prieteni. Galiţianul îşi susţinu din nou nevinovăţia şi, în faţa neîncrederii celor prezenţi, arătă spre cocoşul fript aflat pe masă şi exclamă:
- E la fel de sigur că sunt nevinovat, precum e sigur că acest cocoş va cânta când mă veţi spânzura.
A fost întâmpinat cu râsete şi comentarii, dar nimeni nu s-a atins de cocoş. Ceea ce părea imposibil, a devenit, însă, realitate! Când pelerinul era spânzurat, cocoşul s-a ridicat pe masă şi a cântat. Atunci, judecătorul a alergat la spânzurătoare şi l-a văzut cu uimire pe bietul om cu ştreangul de gât, dar cu nodul larg, împiedicând strangularea. Eliberat imediat, a fost lăsat să plece în pace.
După mulţi ani, s-a întors în Barcelos şi a pus să fie ridicat un monument pentru Sfânta Fecioară şi pentru Sf. Iacob.”