Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bisericuţele din lemn construite de meşterii populari, unele vechi de peste 400 de ani, răsfirate de-a lungul satelor din Maramureşului, sunt printre cele mai căutate obiective turistice, iar opt dintre acestea fac parte din patrimoniul UNESCO alături de celebrul “Cimitir Vesel” din comuna Săpânţa, informează Agerpres. Cele opt bisericuţe din lemn, vizitate anual de mii de turişti români şi străini, sunt situate în localităţile Şurdeşti, Rogoz, Poienile Izei, Plopiş, Ieud Deal, Deseşti, Budeşti şi Bârsana.
Biserica de lemn din comuna Deseşti care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva a fost construită în anul 1770. Legenda locului spune că în anul 1717, în urma invaziei, tătarii au incendiat biserica, iar noul loc de construcţie a lăcaşului ar fi fost ales de piatra altarului, singura păstrată după dezastru. Sătenii ar fi încercat să ridice piatra altarului în mai multe locuri pentru a construi din nou biserica, însă de fiecare dată a căzut. După cinci încercări fără prea mare folos, piatra a rămas în picioare pe locul unde se află şi acum biserica.
Biserica de lemn din comuna Budeşti a fost construită în anul 1643 şi poartă hramul Sfântului Nicolae. Lăcaşul e construit din bârne de lemn groase aşezate pe un soclu din piatră masivă de râu. În incinta bisericii se păstrează cămaşa din zale şi coiful haiducului Pintea Viteazu, care potrivit folclorului local ar fi fost aduse aici chiar de către haiduc. Una cele mai însemnate icoane ale Bisericii îl înfăţişează pe Sf. Ioan Botezătorul, purtând inscripţia în limba slavonă "mult greşitul Gheorghe".
Biserica de lemn din comuna Budeşti se distinge prin cele patru turnuri din lemn aşezate la baza clopotniţei, lucru rar întâlnit la bisericile din Maramureş.
Biserica de lemn din satul Plopiş poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Biserica a fost construită de localnici între anii 1798 - 1811 şi a înlocuit vechiul locaş de cult. Conform unui document găsit în piciorul prestolului, unde se aflau 49 de monede, biserica a fost construită cu sprijinul fiecărei familii din sat. Biserica deţine din punct de vedere arhitectonic două elemente de originalitate: streaşina este înfundată, iar bârnele superioare ale pereţilor nu ajung în afara consolei.
Biserica de lemn din comuna Bârsana poartă hramul "Intrarea în biserică a Maicii Domnului" şi a fost construită în anul 1720 pe locul numit "Podurile Mănăstirii", fiind mutată în anul 1806 pe dealul Jbăr, unde poate fi vizitată şi acum. Legenda bisericii spune că pe dealul Jbăr din Bârsana era un cimitir pentru ciumaţi, îngropaţi în grabă pentru a nu răspândi molima, iar lăcaşul de cult a fost adus acolo având convingerea că victimele şi-ar putea dormi somnul de veci doar dacă li se face slujbă religioasă.
Despre biserica din Ieud Deal izvoarele vremii spun că ar fi fost construită în anul 1634 şi probabil e una dintre cele mai vechi biserici din lemn din ţinutul Maramureşului. În urmă cu sute de ani a fost descoperit în podul bisericii "Codicele de la Ieud", manuscris de o inestimabilă valoare care are scris pe prima pagină anul bisericesc 6900 şi a fost datat de unii în anul 1391, fiind considerat ca unul dintre cele mai vechi texte de limbă română, scris cu litere chirilice.
Biserica de lemn din Şurdeşti, cu hramul Sfinţilor Mihail şi Gavril, construită în anul 1721 are o înălţime de 72 de metri, fiind considerată ca una dintre cele mai înalte construcţii din lemn din Europa. Construită numai din lemn de stejar, lăcaşul se remarcă prin acoperişul cu poală dublă şi pridvorul cu două rânduri de arcade suprapuse.
Biserica "Sfânta Paraschiva" din comuna Poienile Izei e una dintre cele mai spectaculoase ca formă arhitectonică prin altarul cu patru laturi ca în perioada creştinismului timpuriu, dar şi prin picturile ce datează din anul 1794. Atrage atenţia şi un moment comic reprezentând un creştin ce doarme în timpul slujbei religioase, pe un pat, iar alături, diavolul îi cântă la vioară.
Biserica ''Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril'' din localitatea Rogoz fost ridicată în anul 1663 cu sprijinul locuitorilor. Originalitatea bisericii este dată de intrarea laterală şi acoperişul asimetric. În dreptul crestăturilor din peretele bisericii sunt trecute numele familiilor înstărite care în zilele de sărbătoare ofereau pomană săracilor pentru sufletele morţilor.
