Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Născut la 26 noiembrie 1909 la Slatina, Eugen Ionescu (Eugene Ionesco, pentru francezo –n.r) a fost un dramaturg şi scriitor româno-francez de renume, reprezentant al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze.
Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la decesul său, la 28 martie 1994, presa germană îl omagiază pe Ionescu prin laude la adresa întregii sale cariere literare. “Vin la Paris din Germania, Marea Britanie şi Olanda doar ca să urmărească în micuţul teatru de pe Rue de la Huchette punerea în scenă a operelor lui Ionesco: ‚Cântăreaţa cheală’ şi ‚Lecţia’. Teatrul din Cartierul Latin reprezintă singura scenă Ionesco de pe mapamond. Aproape în fiecare seară sunt puse în scenă cele două opere. Începând cu 1957, asta înseamnă 16.000 de apariţii şi peste un milion de privitori. Ionesco, care a murit la data de 28 martie 1994, la vârsta de 81 de ani, a devenit universal şi nemuritor”, notează agenţia germană de presă DPA, citată de publicaţiile Focus, Saarbrucker Zeitung, Volksfreund şi T-Online.
Eroarea privind vârsta la care a murit Ionesco, 81 în loc de 84, nu este întâmplătoare. El însuşi a susţinut că s-a născut în 1912, “din pură cochetărie, ori din dorinţa de a crea o legătură între naşterea lui şi moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale”, cum notează anumite surse. “Teatrul lui Ionescu dispune de 85 de locuri şi piesele se joacă mereu cu casa închisă. Clase întregi de elevi şi turişti populează sala. Dialogul comico-grotesc al autorului este lectură obligatorie în multe ţări”.
La prima punere în scenă a operei “Cântăreaţa cheală”, 11 mai 1950, publicul nu a înţeles mai nimic din piesa de debut a autorului necunoscut pe atunci. Theatre des Noctambules a scos opera din program acuzând parodia radicală a teatrului convenţional şi mentalitatea publicului de rând. Succesul a venit abia în 1957, când Theatre de la Huchette a decis să mai dea o şansă autorului.
“Cu timpul, lumea a început să înţeleagă textele sale. Apariţia lui Monty Python a făcut umorul său pe înţelesul tuturor. Pentru mine, Ionesco este într-o mare măsură precursorul comediei britanice”, explică directorul Teatrului Huchette, Gonzague Phelip. “Ionesco înota cu teatrul său absurd împotriva curentului, împotriva răspânditului teatru natural şi realist”, consideră sursa citată. “Am senzaţia că stau în mijlocul unei lumi mai mult sau mai puţin bine erijate, înconjurat de oameni amabili. La un moment dat, ceva se strică, se rupe, şi caracterul groaznic al oamenilor iese la lumină. Poate că asta înseamnă teatru: dezvăluirea a ceva ce era ascuns”, a explicat la un moment dat Ionesco menirea operelor sale.
“Absurdistul scria pentru a scoate în evidenţă contradicţii. În spatele dialogurilor macabre se întrezăreşte vidul şi degradarea. Lecţia nu este doar despre şcoală, ci despre posibilităţile şi limitele comunicării şi ale limbajului. Fiul unui jurist, cetăţean francez din 1950, Ionesco a publicat peste 30 de opere, multe dintre ele cu caracter de sketch într-un singur act”, subliniază jurnaliştii germani.
“Cine se obişnuieşte cu absurdul se va acomoda cu timpurile noastre”, spunea Ionesco. Aceasta a rămas şi deviza directorului teatrului Huchette, ultimul construit în Cartierul Latin din Paris. În ciuda spectacolelor cu casa închisă, teatrul său riscă să îşi închidă definitiv porţile din cauza chiriilor tot mai ridicate din capitala Franţei, mai notează sursa citată.
