Prezumţia de nevinovăţie, deseori incălcată

Un studiu efectuat de organizaţia nonguvernamentală SoJust, prin analizarea comunicatelor de presă emise de Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie, relevă că in Romănia prezumţia de nevinovăţie este deseori incălcată de instituţii ale statului.

PARTEA I:

INTRODUCERE

Statul arbitrar vs. statul de drept

Statul de drept desemnează, in general, acel regim democratic in care statul insuşi este garantul libertăţilor şi drepturilor individuale, acesta asigurănd totodată securitatea internă şi externă a cetăţenilor prin instituţii democratice. Presupune, de asemenea, o societate matură in care principiile fundamentale sunt respectate de cetăţeni din convingere sau din constrăngere, după caz, iar de autorităţi din automatism dobăndit in exerciţiul firesc al activităţii curente.

Citește pe Antena3.ro

Situații care declanșează depresia de sărbători și cum le abordăm ca să ne simțim mai bine. Psiholog: „Propune-ți limite clare”

Statul de drept presupune aşadar existenţa unor structuri de autoritate care sunt create, organizate şi funcţionează tocmai in vederea garantării şi respectării drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Diferenţa dintre statul arbitrar şi statul intemeiat pe respectul general al legii rezidă tocmai in firescul cu care in cel de al doilea toate instituţiile fundamentale funcţionează in concordanţă cu valorile universal democratice. Societatea democratică europeană este construită in jurul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ca valori supreme şi intangibile.

Prezumţia de nevinovăţie- valoare iluzorie a societăţii romăneşti?

Prezumţia de nevinovăţie este un drept fundamental al cetăţenilor şi o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, in Romănia nu există o legislaţie sau o jurisprudenţă care să explice modul in care funcţionează prezumţia de nevinovăţie, să-i asigure caracterul efectiv şi să stabilească sancţiuni in cazul incălcării acesteia, respectiv măsuri de inlăturare a actelor sau faptelor care o incalcă, ci aceasta rămăne statuată la nivelul principiilor şi al regulilor de drept nepuse in aplicare printr-o legislaţie subsecventă.

Percepţia publică este că respectarea prezumţiei de nevinovăţie revine doar instanţelor de judecată şi aceasta doar in timpul procesului penal. Insă, scopul pentru care a fost construit, iar apoi consacrat acest principiu depăşeşte cu mult limitele stricte ale procesului, fie că este vorba de faza de urmărire penală, fie că este vorba de faza de judecată desfăşurată in faţa judecătorului. Mai mult, prezumţia subzistă şi după finalizarea procesului penal, atunci cănd acesta nu se finalizează cu o hotărăre de condamnare.

O analiză nu foarte amănunţită relevă faptul că in mod cotidian jurnaliştii, ofiţerii de poliţie, procurorii şi chiar judecătorii, fie individual, fie in numele instituţiilor pe care le reprezintă, dar şi politicienii şi oficialii la vărf ai statului işi exprimă in mod public şi fără rezervă poziţia in legătură cu vinovăţia unor persoane determinate, cu privire la săvărşirea de infracţiuni. Calitatea respectării şi funcţionării prezumţiei de nevinovăţie are astfel de suferit.

REGLEMENTAREA PREZUMŢIEI DE NEVINOVĂŢIE

Reglementarea principiului in legislaţia internaţională

Prezumţia de nevinovăţie a fost instituită pentru prima dată ca regulă scrisă de drept modern in secolul al XVIII-lea in legislaţia S.U.A., iar apoi in Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din anul 1789 . Potrivit art. 9 din Declaraţie,

"orice om trebuie considerat nevinovat pănă la probarea culpabilităţii sale".

Ulterior, reglementarea este preluată in art 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului , care prevede că:

"orice persoană invinuită de a fi săvărşit o infracţiune este prezumată nevinovată atăt timp căt vinovăţia sa nu a fost stabilită intr-un proces public cu asigurarea garanţiilor necesare apărării"

Pentru a da efect de obligativitate textului declarativ de mai sus, art. 14 pct 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice statuează că:

"orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovată căt timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită in mod legal".

In fine, art 6 par 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stabileşte că:

"orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată inocentă pănă cănd vinovăţia sa va fi legal stabilită".

Reglementarea principiului in legislaţia naţională

In legislaţia internă, prezumţia de nevinovăţie este reglementată alături de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti fundamentale, fiind ridicată la nivel de principiu fundamental şi depăşind limitele stricte ale procedurii judiciare . Astfel, potrivit art. 23 alin 8 din Constituţie,

"pănă la rămănerea definitivă a hotărării judecătoreşti de condamnare persoana este considerată nevinovată".

In structura sa iniţială, Codul de procedură penală, tributar viziunii societăţii de la timpul redactării lui (1968), recunoştea prezumţia de nevinovăţie doar ca o simpla regulă privind sarcina probaţiunii şi administrarea probelor in procesul penal. Cum importanţa acesteia depăşeşte cu mult materia probelor, legiuitorul a simţit nevoia in anul 2003 să intărească semnificaţia ei, ridicănd-o la nivel de principiu conducător al intregului proces penal. Astfel se face că potrivit art. 52, intitulat marginal chiar „prezumţia de nevinovăţie", se menţionează că:

" Orice persoană este considerată nevinovată pănă la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărăre penală definitivă."

In acesst context reamintim că potrivit art. 20 alin 1 din Constituţie, "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate in concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Romănia este parte." Alin. 2 al aceluiaşi articol stabileşte preeminenţa reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, faţă de legile interne in situaţia in care există contradicţii sau neconcordanţe intre acestea.

CE PROPUNE SOJUST?

Scopul studiului de faţă este de a stabili dacă statul romăn, prin unele dintre autorităţile sale cele mai importante şi vizibile, este un bun protector al drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Analiza de caz va privi modul in care organele statului inţeleg să protejeze una din valorile fundamentale ale statului de drept - prezumţia de nevinovăţie.

Concluzia cea mai importantă a prezentului studiu este că se impune de urgenţă adoptarea unei legislaţii specifice, care să protejeze valorile fundamentale ale procesului penal, să definească obligaţii şi interdicţii erga omnes in modul de raportare la cetăţenii bănuiţi de săvărşirea unor fapte penale, să reglementeze in mod explicit comportamentul dezirabil al autorităţilor publice, oficialilor, oamenilor politici faţă de suspecţi şi faţă de procesele penale aflate in curs de desfăşurare.

PARTEA A II-A:

STUDIU DE CAZ - COMUNICATELE DE PRESĂ ALE P.I.C.C.J. ŞI D.N.A.
Obiectul de cercetare al experţilor SoJust l-a constituit comunicatele de presă ale Parchetului de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), emise in perioada septembrie 2006 - mai 2007. Acestea sunt accesibile pe site-urile instituţiilor amintite şi in general se bucură de o buna mediatizare, fiind preluate in presă şi diseminate chiar in forma in care sunt prezentate.

Parchetele au obligaţia legală de a informa publicul cu privire la activitatea lor.

Emiterea unor comunicate de presă de către instituţiile amintite se face in exercitarea obligaţiilor de informare a publicului cu privire la activitatea lor.

Aceasta este o obligaţie legală, reglementată prin actele normative de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective. Astfel, potrivit art. 116 alin 1 lit d) din Legea nr. 304/2004, toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au in structură drept compartiment auxiliar biroul de informare şi relaţii publice care, potrivit art. 117 alin 1, asigură legăturile instanţei sau ale parchetului cu publicul şi cu mijloacele de comunicare in masă, in vederea garantării transparenţei activităţii judiciare, in condiţiile stabilite de lege.

Comunicatele de presă au caracter oficial. Ele nu reprezintă punctul de vedere al persoanei desemnate să redacteze materialul, al purtătorului de cuvănt sau al structurii cu atribuţii in relaţia cu presă, ci reprezintă punctul de vedere al instituţiei inseşi. Potrivit art 53 alin (3) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor , Biroul de informare publică şi relaţii cu presă este condus de un procuror şef birou, subordonat direct procurorului general al Parchetului de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit alin (2) al aceluiaşi articol intreaga activitate de relaţii cu presă se desfăşoară pe baza unei strategii de comunicare aprobate de procurorul general al Parchetului de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Cercetarea SoJust a relevat o structură identică a materialelor de presă intocmite de Parchetul de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie. Diferenţele, sub aspectul urmărit in studiul de faţă, sunt minore şi vor fi evidenţiate in cele ce urmează.

Specific DNA este trimiterea la calităţile oficiale ale persoanei la care se face referire - este vorba de referiri la funcţia şi locul de muncă. Atunci cănd persoana care face obiectul comunicatului de presă este cunoscută publicului intr-o altă calitate decăt cea pe care o are in mod oficial, trimiterea este in mod explicit la aceasta. De exemplu, in cazul trimiterii in judecată a inculpatului S. F. acesta a fost desemnat ca fiind "preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului" (DNA, 28 noiembrie 2006, Nr. 207/VIII/3).

Persoanele sunt identificate prin acele calităţi care le fac cele mai cunoscute publicului, chiar dacă acestea au incetat. De exemplu, la 28 decembrie 2006 se anunţă inceperea cercetărilor penale faţă de M.L.D., fost deputat, actual preşedinte al Consiliului Naţional al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Revoluţionare din Decembrie 1989 (UNORD 89) şi al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor din Decembrie 1989. De asemenea, d-l C.S., funcţionar public, este "fost şef al Corpului de Control al Ministerului Integrării Europene, in prezent şef al structurii de securitate la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării in Industrie din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului". Intr-un alt caz, D.N.A. anunţă trimiterea in judecată a inculpatului A. N., "fost preşedinte executiv al PSD, fost prim ministru al Guvernului Romăniei, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor".

Societăţile comerciale, organizaţiile sau partidele care, intr-un fel sau altul, au legătură cu persoana la care comunicatul de presă se referă sunt precizate prin denumirea lor, fiind astfel identificabile. Acest lucru se intămplă indiferent dacă acestea au sau nu o implicaţie procesuală in ancheta penală. Credem că asocierea presupuselor fapte penale ale unei persoane cu societatea, organizaţia sau asociaţia, din care acea persoană face parte, este in fapt o atingere adusă imaginii şi reputaţiei de care acestea se bucură. In schimb, atunci cănd societatea comercială la care lucrează invinuitul sau inculpatul nu este cunoscută publicului, nefiind suficient de notorie, aceasta nu este nominalizată prin denumirea ei. Criteriul folosit pare a fi exclusiv gradul de cunoaştere de către public a societăţii, organizaţiei sau asociaţiei respective


Folosirea unui pronume de politeţe (domnul) a fost identificată, cu totul izolat, in cazul implicarii unui procuror cu funcţie de conducere intr-un eveniment rutier. (comunicat PICCJ, 18.102006).

"inculpatul T. I. A. a pretins şi primit suma de 20.000 de euro de la o persoană denunţătoare, in schimbul semnării unui contract de vănzare-cumpărare a unui spaţiu comercial ce fusese inchiriat anterior de denunţător." (DNA, 22.09.2006)

„In fapt, inculpatul N. M., in calitate de asociat unic şi administrator al societăţii SC O T SRL, in perioada 2000 - 2002, s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor, prin omisiunea evidenţierii in actele contabile a unor operaţiuni comerciale efectuate şi a evidenţiat cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, diminuănd astfel cu bună ştiinţă prin inregistrări inexacte, veniturile societăţii cu suma de 21.707.393.388 ROL.Totodată, acelaşi inculpat, in perioada 2000 - 2005, a indus in eroare, cu ocazia incheierii şi executării contractelor de mediere a forţei de muncă, un număr de 129 de persoane cărora le-a produs un prejudiciu total de 390.539,9038 RON, incheind contracte de plasare a forţei de muncă, in calitate de „agent de ocupare", prin intermediul firmei SC O T SRL cu societăţi angajatoare din Israel, specializate, in principal, in domeniul construcţiilor civile." (PICCJ, 14.12.2006)

„In fapt, in noaptea de 24 martie 2004, inculpatul P. G. impreună cu M. I. D. au ucis-o pe C. A. (21 ani) in scop de jaf. Astfel, după ce i-au suprimat viaţa, au deposedat-o de suma de 1000 de euro şi un carton de ţigări LM, apoi au incendiat autoturismul marca DACIA 1300 in care abandonaseră cadavrul." (PICCJ, 17.01.2007)

Caracterul cert al faptei săvărşite de persoana la care se referă este subliniată şi prin folosirea formei de trecut perfect compus a verbului care descrie acţiunea ilicită a persoanei. Acesta semnifică o acţiune sigură, trecută şi terminată.

"in perioada decembrie 2006 - martie 2007, invinuitul G.N., uzănd de funcţia ocupată, a pretins şi primit, in repetate rănduri, sume de bani in valoare totală de 1.400 euro" (DNA, 17 martie 2007 Nr. 61/VIII/3).

"in perioada 1998 - 2004, in calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa şi ordonator principal de credite, inculpatul, cu ştiinţă şi cu rea credinţă, nu şi-a indeplinit atribuţiile de serviciu legate de cofinanţarea aferentă unui imprumut de 17.041.000 USD acordat de către Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare Regiei Autonome Judeţene de Apă Constanţa." (DNA, 28 februarie 2007 Nr. 49/VIII/3)

"in perioada 2000-aprilie 2004, invinuitul M.T a semnat şi trimis la Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC), in mod repetat, situaţii statistice conţinănd date nereale privind numărul de studenţi, precum şi al altor categorii de persoane admise la studii pe locuri fără taxă. In felul acesta, invinuitul i-a indus in eroare pe funcţionarii MEC care au aprobat obţinerea, de către Universitatea din Oradea, a unor alocaţii bugetare mai mari decăt cele cuvenite. (DNA, 20 februarie 2007 Nr. 37/VIII/3).

"inculpatul a pretins suma de 500 euro de la denunţător in schimbul eliberării unui certificat medico-legal favorabil denunţătorului care a comis un accident rutier soldat cu victimă."( DNA, 15 februarie 2007 Nr. 31/VIII/3).

"in calitate de ofiţer de poliţie judiciară la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Argeş, inculpatul GDC a pretins şi primit cu titlu de mită bunuri constănd in materiale de construcţii in valoare de 1.500 euro" (DNA, 15 februarie 2007 Nr. 33/VIII/3)

"invinuita NM a obţinut pe nedrept, prin folosirea de documente şi declaraţii false, fonduri europene in valoare de 268.014,76 RON şi a schimbat, fără respectarea prevederilor legale, destinaţia fondurilor europene." (DNA, 13 decembrie 2006 Nr. 219/VIII/3).

"Probatoriul administrat in dosar a relevat că activitatea infracţională a avut loc intr-o lungă perioadă de timp, după un plan bine elaborat in ceea ce priveşte mecanismul de percepere a mitei, actul de serviciu fiind intărziat ca urmare a neremiterii banilor. S-a ajuns astfel ca inculpaţii să facă din exercitarea atribuţiilor de serviciu o sursă constantă de venituri ilicite." (DNA, 5 decembrie 2006 Nr. 213/VIII/3).

"Demersul său a fost făcut in scopul de a-l favoriza pe invinuitul MI şi de a zădărnici cercetările in dosarul in care acesta din urmă era anchetat de DNA pentru fapte de corupţie („dosarul strămutaţilor de lux" pentru care a fost sesizată instanţa de judecată)." ( DNA, 14 decembrie 2006 Nr. 221/VIII/3).

„Anchetatorii au stabilit că in noaptea de 24 martie 2004, inculpatu lPG - in complicitate cu MID (condamnat de Tribunalul Regional Negotin la 15 ani inchisoare) - a ucis-o, pe teritoriul Serbiei, pe CA(21 ani) in scop de jaf." (PICCJ, 17.03.2007)

Limbajul tehnic folosit, expresiile şi structura logico-juridică sunt specifice acestui act de procedură, prin care se finalizează activitatea de urmărire penală. Cu toate acestea, din conţinutul comunicatului nu rezulta niciun indiciu că de fapt se prezintă rechizitoriul, ci acesta apare ca fiind o comunicare oficială din partea instituţiei parchetului către public in legătură cu săvărşirea unor infracţiuni de către persoane determinate.

Or, potrivit procedurii penale, obiectul urmăririi penale il constituie şi identificarea probelor de nevinovăţie, precum şi a stărilor, imprejurărilor şi circumstanţelor care pot atenua răspunderea penala .

REZUMAT
Comunicatele de presă emise de PICCJ şi DNA reprezintă punctele de vedere ale acestor instituţii cu privire la săvărşirea unor infracţiuni de persoane complet determinate. Forma şi conţinutul acestor puncte de vedere exclud orice grad de incertitudine, ele exprimănd siguranţa deplină cu privire la vinovăţia invinuitului sau inculpatului la care se referă in ce priveşte comiterea unor infracţiuni. Indiferent de stadiul anchetei, vinovăţia invinuitului sau inculpatului nu este pusă la indoială.

Afirmaţiile sunt făcute fără rezervă, intr-un limbaj tehnic şi specializat, fiind analizate şi descrise ca sigure atăt faptele săvărşite, căt şi vinovăţia invinuitului sau inculpatului in ce priveşte comiterea acesteia. Comunicările oficiale nu conţin precizări din care publicul sa inţeleagă că vinovăţia persoanei nu poate fi stabilită decăt de o instanţă de judecată şi că pănă atunci datele culese in timpul anchetei penale sunt simple presupuneri. Din punct de vedere subiectiv, aceste comunicări au puterea de a induce publicului impresia vinovăţiei persoanelor la care se referă, la aceasta contribuind atăt limbajul tehnic şi specializat folosit, căt şi autoritatea formală a instituţiei emitente.

Deşi obiectul urmăririi penale il constituie străngerea tuturor probelor atăt in acuzare căt şi in apărare, in comunicările parchetului se face referire doar la acele elemente care dovedesc vinovăţia deplină a persoanei. Prin modul de redactare şi in lipsa oricărei precizări, publicului nespecializat i se poate induce foarte uşor impresia că cercetarea şi operaţiunea de administrare a probelor este incheiată. Nicăieri in comunicatele analizate nu se face, explicit sau implicit, precizarea că cea care va stabili eventuala vinovăţie a inculpatului este instanţa de judecată, care va aprecia suveran asupra necesităţii administrării şi a altor probe, precum şi singura care va putea face interpretarea probelor in vederea condamnării sau achitării. Folosirea unui limbaj impersonal, tehnic accentuează senzaţia de constatare a vinovăţiei cu caracter oficial, de către o autoritate a statului.

Sintetic, structura comunicatelor de presă ale PICCJ şi DNA conţine următoarele elemente:

• Reprezintă punctul de vedere oficial şi public al instituţiilor implicate.

• Persoanele la care se referă sunt identificate prin datele lor personale, date de stare civila, ocupaţie, funcţie deţinută, calitatea de membru al unor asociaţii, organisme, partide politice.

• Se afirmă certitudinea deplină a vinovăţiei persoanei cu privire la săvărşirea infracţiunii.

• Se induce impresia caracterului definitiv al cercetărilor in ce priveşte străngerea, administrarea şi aprecierea probelor de vinovăţie.

• Sensul declaraţiilor este de vinovăţie dovedită, atăt in ce priveşte existenţa faptei, a persoanei care a comis-o, căt şi a vinovăţiei acesteia.

UN POSIBIL EXEMPLU DE BUNE PRACTICI: CAZUL POLIŢIEI ROMĂNE
Analiza comunicatelor de presă emise de Inspectoratul General al Poliţiei Romăne, precum şi de Inspectoratele Judeţene de Poliţie arată că reuşita creării unui mecanism de asigurare a respectării prezumţiei de nevinovăţie in comunicările către opinia publică ţine de instituirea unui cadru normativ secundar detaliat.

Faţă de situaţia PICCJ şi DNA, informările publice făcute de poliţia romănă respectă intr-o măsură mult mai mare principiul fundamental al prezumţiei de nevinovăţie, in primul rănd prin asigurarea confidenţialităţii persoanelor la care se referă. Deşi din punctul de vedere al conţinutului şi al modului de construire al comunicatelor de presă nu exista diferenţe semnificative faţă de comunicatele parchetelor, inclusiv in ce priveşte afirmarea lipsită de dubiu a vinovăţiei şi săvărşirii faptei de către persoana la care se referă, cu toate acestea, prin lipsa de nominalizare a persoanei despre care se afirmă că a săvărşit o infracţiune, aceasta nu poate fi identificată de public. Astfel, nu i se poate induce acestuia impresia vinovăţiei unei persoane determinate.

Actul normativ intern care reglementează in prezent modalitatea de mediatizare a datelor şi informaţiilor obţinute in exercitarea atribuţiilor de serviciu de către personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative este Ordinul ministrului de interne nr. 319/19.09.2002 (nepublicat). Acest act normativ cu caracter intern prevede faptul că accesul la informaţiile de interes public şi comunicarea acestora către mijloacele de informare in masă se vor face cu respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, astfel incăt să nu se incalce principiul prezumţiei de nevinovăţie şi să nu fie lezată demnitatea, viaţa particulară a persoanei, dreptul la propria imagine, măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională. Potrivit acestui ordin, mediatizarea unei persoane cercetate, reţinute, invinuite sau inculpate se realizează prin prezentarea unor elemente care nu o fac identificabilă, in concordanţă cu respectarea dreptului la propria imagine.

In practică acest lucru este in general respectat, ascunderea identităţii reale a persoanelor la care se referă realizăndu-se fie prin indicarea iniţialelor numelui şi prenumelui, fie prin indicarea doar a prenumelui.

"in perioada iunie - decembrie 2006, grupul, format din cinci membri, domiciliaţi in municipiul Satu Mare şi Carei, condus de V.A. de 27 de ani, din Carei, judeţul Satu Mare, profesor de Limba Romănă la un liceu din localitate, a „terorizat" locuitorii municipiului Carei prin ameninţări telefonice cu explozia unor bombe amplasate la diferite instituţii de stat şi locuri publice." ( IGPR, 16.03.2007).

"Ieri, orele 15.30, o patrula de siguranta publica l-a depistat pe Gabriel E., de 30 de ani, din comuna Halchiu, jud. Brasov, cate transporta pe Bd. Independentei din Baia Mare, cu un autocamion Mercedes, 20 nonpaleti pentru care nu detinea documente de provenienta. In urma verificarilor efectuate s-a constatăt ca susnumitul, cu acceptul paznicului Romi P., din Baia Mare, a sustras nonpaletii dintr-un supermarket din Baia Mare, dupa ce a descarcat marfa. Prejudiciul, in valoare de 350 lei, a fost recuperat şi restituit unitatii pagubite. Cercetarile continua." ( IPJ Maramures, 4.04.2007).

"In seara de 1 aprilie 2007, in jurul orei 19.30, lucratori din cadrul formatiunii politiei de ordine Publica Tg. Neamt, l-au prins imediat dupa comiterea faptei pe L. Iulian, de 36 de ani, din com. Trusesti, jud. Botosani, care a sustras, prin desfacerea curelelor de la prelata, din remorca unui autotir marca Volvo, parcat lănga o statie peco din Tg. Neamt doua cutii de detergent a căte 15 kg fiecare. (IPJ Piatra Neamt, 2.04.2007).

Cu toate acestea au fost identificate şi situatii izolate in care persoanele la care comunicatele emise făceau referire sunt identificate prin indicarea complete a numelui şi prenumelui - toate comunicatele emise de IPJ Satu Mare, Infopol IPJ Vrancea 15 noiembrie 2006.

In conformitate cu prevederile art. 4 din Ordinul ministrului de interne menţionat, mediatizarea minorilor cercetaţi, reţinuţi sau arestaţi pentru comiterea unor infracţiuni sau a celor consideraţi victime ale acestora se face cu respectarea dispoziţiilor Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 78 din 08.08.2002 privind protecţia minorilor in cadrul serviciilor de programe . Conform prevederilor art. 8 din Ordinul M.I. nr.319/2002 persoanele reţinute sau arestate, aflate in incinta unităţilor de poliţie, pot fi filmate, fotografiate sau intervievate, numai cu respectarea prevederilor Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 80/13.08.2002 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine .

Ulterior, deciziile C.N.A. nr.78/2002 şi nr.80/2002 au fost abrogate, alte decizii fiind in vigoare succesiv pe perioade de timp determinate. In prezent este aplicabilă Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr.187 din 3 aprilie 2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual , cu modificările şi completările ulterioare. In conformitate cu prevederile art. 5 din Decizia C.N.A. nr.187/2006, copilul in vărstă de pănă la 14 ani nu poate fi prezent in emisiuni audiovizuale care reconstituie infracţiuni, abuzuri sau evenimente dramatice, iar radiodifuzorii nu pot difuza interviuri, declaraţii sau relatări luate in mod nemijlocit copilului in vărstă de pănă la 14 ani in legătură cu evenimente dramatice, din comunitate sau din familie, la care acesta a asistat. De asemenea, copilul cu vărsta intre 14 şi 16 ani, acuzat de comiterea unei infracţiuni sau victima a unei infracţiuni ori abuzat fizic, psihic sau sexual, poate fi prezentat in programele de ştiri, in emisiuni de dezbateri sau reportaje audiovizuale, cu indeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) existenţa prealabilă a consimţămăntului acestuia;

b) existenţa prealabilă a consimţămăntului părinţilor, al persoanei in grija căreia se afla copilul sau al reprezentantului legal, in formă scrisă;

c) asistarea pe parcursul transmisiei sau al inregistrării de către un părinte ori de către reprezentantul legal, respectiv de către avocat in cazul cercetării penale sau arestării.

Prevederile Deciziei stabilesc, la art. 6, că in cazul copilului cu vărsta intre 16 şi 18 ani, acuzat de comiterea unei infracţiuni, sunt necesare acordul explicit al acestuia şi asistarea sa de către avocat in situaţia in care este cercetat penal, reţinut sau arestat. De asemenea, Decizia nr.187/2006 interzice difuzarea de imagini sau de inregistrări ale persoanelor reţinute pentru cercetări, arestate ori aflate in detenţie, fără acordul scris al acestora, cu excepţia situaţiilor in care filmarea sau inregistrarea este realizată in locuri publice (art. 33).

Alte dispoziţii legale exprese sunt:

- art. 45 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare: „Poliţistul poate prezenta in public, numai in condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, informaţii şi date obţinute in exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi informaţii, dacă prin acestea nu este incălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale intr-o cauză aflată in curs de cercetare ori de judecare."

- In Manualul de bune practici de intervenţie pentru poliţistul de ordine publică, aprobat prin Dispoziţia inspectorului general al Poliţiei Romăne nr. 643/2005, printre principiile ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare, se află şi respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

- In art. 7 alin. (2) al Codului de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărărea Guvernului nr.991/2005, se prevede faptul că in activitatea de aplicare a legii, poliţistul trebuie să respecte principiul prezumţiei de nevinovăţie, asigurănd fiecărei persoane care face obiectul cercetării exercitarea deplină şi efectivă a drepturilor sale, in condiţiile prevăzute de lege.

- De asemenea, in conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Codul de etică şi deontologie, poliţistul trebuie să indeplinească atribuţiile şi misiunile ce ii revin intr-o manieră echitabilă şi obiectivă, cu respectarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, in conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia europeană a drepturilor omului, Codul european de etică al poliţiei şi cu dispoziţiile tratatelor la care Romănia este parte.

PARTEA A III-A:

PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE - INTRE DECLARAŢII ŞI FAPTE
In verificarea conformităţii practicilor PICCJ şi DNA in domeniul comunicării publice cu cerinţele prezumţiei de nevinovăţie este necesară identificarea normelor juridice incidente.

In primul rănd, activitatea de informare publică a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor este reglementată de „Ghidul de bune practici pentru cooperarea intre instanţe, parchetele de pe lăngă acestea şi mass-media", act normativ adoptat prin hotărăre a CSM şi publicat in Monitorul Oficial al Romăniei . In chiar preambulul acestuia se precizează că

„la elaborarea prezentului Ghid s-a avut in considerare, pe de o parte, transparenţa actului de justiţie, şi, pe de altă parte, dreptul la viaţa privată şi la respectarea celorlalte drepturi ale persoanelor implicate, precum şi desfăşurarea fără obstacole a procesului."

Se mai arată ca informaţiile furnizate reprezentanţilor mass-media nu trebuie să pericliteze bunul mers al activităţilor judiciare, să afecteze principiul confidenţialităţii sau sa ducă la incălcarea altor drepturi, in conformitate cu legile interne, pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romănia este parte. Sub aspectul ce ne interesează - prezumţia de nevinovăţie - Ghidul este extrem de precis, prevăzănd că

"In relaţia cu mass-media, purtătorii de cuvănt vor fi preocupaţi şi de observarea şi respectarea prevederilor Recomandării 13(2003) a Comitetului de Miniştri şi a Anexei acestui document, mai ales in ceea ce priveşte respectarea prezumţiei de nevinovaţie, a independenţei judiciare, a imparţialităţii şi obiectivităţii actului de justiţie."

Se stabileşte astfel in mod expres cadrul care nu trebuie depăşit in comunicarea publică a informaţiilor, acesta fiind delimitat, intre altele, de respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi de obligaţia de a nu prejudicia competenţa exclusivă a puterii judecătoreşti in stabilirea vinovăţiei persoanelor.

Recomandarea (2003) 13 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, la care se face referire in mod expres in ghid, reglementează tocmai furnizarea către media a informaţiilor din cursul procedurilor penale. Potrivit principiului 2 din aceasta, respectul pentru prezumţia de nevinovăţie este parte integrantă din dreptul la un proces echitabil. Opiniile şi informaţiile care relatează despre procedurile penale in curs pot fi comunicate sau diseminate către media doar atunci cănd acestea nu prejudiciază prezumţia de nevinovăţie a suspectului sau acuzatului . Principiul 8 din Recomandare instituie pentru autorităţile judiciare obligaţia respectării dreptului la viaţă privată a persoanelor suspecte, in concordanţă cu art. 8 din CEDO, atunci cănd oferă informaţii despre proceduri penale in curs de desfăşurare .

In aceeaşi ordine de idei, Recomandarea (2000) 19 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei impune un comportament care să respecte imperativele prezumţiei de nevinovăţie şi ale independenţei puterii judecătoreşti. Potrivit pct. 24. din Recomandare

"In efectuarea indatoririlor lor, procurorii trebuie, in special:

(…)b. să respecte şi să protejeze drepturile omului, astfel cum au fost prevăzute in Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale".

Mai mult, potrivit pct. 30

"Procurorii trebuie să păstreze confidenţiale informaţiile obţinute de la terţi, in special atunci cănd prezumţia de nevinovăţie este pusă la indoială, cu excepţia cazului in care divulgarea este necesară in interesul justiţiei sau este prevăzută de lege."

DIVULGAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL
Condiţiile in care datele care privesc persoanele private pot fi folosite in mod public de autorităţi sunt in mod riguros stabilite prin legislaţia internă. In indeplinirea angajamentelor legate de asumarea acquis-ului comunitar, Romănia a implementat Directiva nr. 95/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor faţă de prelucrarea datelor personale şi libera circulaţie a acestor date . Astfel, a fost adoptata Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date .

Scopul declarat al acestei legi este de a garanta şi proteja drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei fizice, in special dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Această lege nu face altceva decăt sa dea expresie concretă obligaţiei autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată a cetăţenilor, principiu fundamental inscris in Constituţia Romăniei .

Potrivit art. 3 lit a din Legea nr. 677/2001, datele cu caracter personal sunt orice informaţii referitoare la o persoana fizică identificată sau identificabilă, direct sau indirect, in mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, cultural sau sociale. Dincolo de dificultatea aparentă a definiţiei tehnice, constituie date personale acele elemente care particularizează o persoana fizică şi o pot face identificabilă de către public.

Legea protejează persoanele fizice impotriva dezvăluirii către public din partea autorităţilor a datelor lor personale. Potrivit art. 5 din Lege, atunci cănd dezvăluirea către public este necesară in vederea realizării unui interes legitim al autorităţii publice, e nevoie ca acest interes sa nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate. Aşadar, autorităţile judiciare au obligaţia legală de a informa publicul cu privire la activitatea lor, inclusiv in ce priveşte constatarea şi cercetarea infracţiunilor, insă exercitarea acestei obligaţii nu trebuie să prejudicieze vreunul dintre drepturile fundamentale ale persoanei la care se face referire.

Or, comunicarea pre-proces (mai inainte de sesizarea instanţei) prin mass-media a săvărşirii unei infracţiuni de către o persoană identificabilă prin nume şi prenume, funcţia, locul de muncă, apartenenţa la o societate comercială, asociaţie sau partid politic, afectează cel puţin dreptul acesteia de a se bucura de un proces echitabil, precum şi prezumţia de nevinovăţie.

Aceeaşi interdicţie expresă pentru autorităţile publice de divulgare către public a informaţiilor cu privire la datele personale ale cetăţenilor este inscrisă şi in Legea nr. 544/2001 . Potrivit art. 12 din Lege, nu constituie informaţii de interes public şi, ca atare, nu pot fi făcute publice acele informaţii privind procedurile judiciare in legătură cu o persoană fizică identificată sau identificabilă dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate in proces.

Prezumţia de nevinovăţie face parte din conţinutul dreptului la un proces echitabil, astfel incăt atunci cănd autorităţile judiciare decid să facă publice informaţii referitoare la persoane determinate sunt obligate să o facă in asemenea măsura incăt sa nu se refere la vinovăţia acestora ci, cel mult, la presupunerea că acestea au săvărşit o faptă prevăzuta de legea penala.

Autorităţile judiciare romăne nu par insă a fi preocupate de găsirea justului echilibru intre dreptul publicului de a fi informat şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Dimpotrivă, se constată că acestea şi-au asumat o libertate discreţionară de a vehicula orice informaţii in legătură cu presupusa săvărşire a unor fapte penale de către cetăţeni.

CONTINUITATEA „RĂULUI"
Specificul procesul penal din perioada comunistă era şi faptul că, odată ce o persoană intra in atenţia organelor de anchetă, aceasta era automat stigmatizată, respinsă de societate, infierată in mod public. Acest lucru se intemeia şi pe statisticile vremii, cănd cazurile in care instanţa de judecată achita o persoană acuzată de procuror de săvărşirea unei infracţiuni erau rarisime. Faza de judecată nu avea decăt formal şi declarativ rolul de a stabili, in urma administrării in contradictoriu a tuturor probelor necesare, a vinovăţiei inculpatului. Odată sesizată instanţa de judecată, atăt opinia publică, căt şi convingerea autorităţilor judiciare era formată. Rolul proceselor penale era mai degrabă unul „educativ" in sens propagandistic, prin care se urmărea atragerea atenţiei asupra consecinţelor incălcării legii, dar şi o demonstraţie a puterii represive a regimului. Aşa cum se spunea intr-un document ştiinţific al epocii , aparţinănd unui inalt oficial

"Susţinănd acuzarea, procurorul trebuie să infiereze pe infractor şi infracţiunea săvărşită, demobilizănd pe cei ce ar fi tentaţi să săvărşească fapte asemănătoare. Numai o astfel de comportare in şedinţa de judecată capătă adeziunea maselor populare, a celor ce participă la judecarea cauzei şi justifică increderea pe care statul i-a acordat-o."

Evident, astfel poziţionat faţă de inculpat, procurorul comunist nu mai putea ţine cont de prezumţia de nevinovăţie, iar persoana adusă in faţa instanţei de judecată, chiar inainte de inceperea propriu-zisă a procesului, era un "infractor", care trebuia "infierat" şi condamnat faţă de societate.

Pe de altă parte, "o justiţie de clasă presupune, in mod necesar, un judecător de clasă, deci un judecător angajat" . Altfel spus, judecătorul insuşi trebuia să contribuie la "infierarea" infractorilor, iar judecăţile lui trebuiau să respecte nu rigorile unui proces echitabil, ci nevoile societăţii socialiste, de represiune a faptelor incompatibile cu « legalitatea populară ».

Simplul fapt că faţă de o persoană se declanşau cercetări penale arunca asupra acesteia stigmatul incălcării eticii şi echităţii socialiste. Este greu de crezut că astfel de practici repetate timp de 4 decenii nu au modelat societatea romănească şi mentalul ei colectiv in sensul lipsei de toleranţă faţă de persoanele suspecte de săvărşirea anumitor fapte penale.

JURISPRUDENŢA CEDO IN PRIVINŢA PREZUMŢIEI DE NEVINOVĂŢIE

Articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului garantează dreptul la un proces echitabil şi public pentru a se decide asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane sau a temeiniciei oricărei acuzaţii penale aduse impotriva sa.

Curtea interpretează această dispoziţie intr-un sens extensiv datorita importanţei sale fundamentale pentru funcţionarea democraţiei. Dreptul la un proces echitabil este, in concepţia unanimă, un drept ce face parte din principiile fundamentale ale ordinii juridice europene, avănd caracter de jus cogens. De aceea, marja de apreciere lăsată statelor pentru implementarea acestui drept in sistemul naţional este foarte restrănsă. In hotararea Delcourt vs. Belgia, judecătorii de la Strasbourg au arătat că:

"Intr-o societate democratică in sensul Convenţiei, dreptul la o bună administrare a justiţiei ocupă un loc atăt de important, incăt o interpretare restrictivă a articolului 6(1) nu ar corespunde scopului şi obiectului acestei dispoziţii."

Articolul 6(2) prevede că orice persoană acuzată de o infracţiune penală este prezumată nevinovată pănă cănd culpabilitatea ei este legal stabilită.

Prezumţia de nevinovăţie constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal modern, o garanţie a statului de drept şi o valoare fundamentală a spaţiului juridic european. Principiul prezum