x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Ştiri Observator Procesul lui Gigi – de la "Tatăl nostru" la acuze, la tumbe şi la bocete

Procesul lui Gigi – de la "Tatăl nostru" la acuze, la tumbe şi la bocete

de Andreea Tudorica    |    08 Apr 2009   •   00:00

Un câine flocos şi zdrenţuros caută să-şi facă loc printre zeci de perechi de picioare. O juma’ de pereche i se înfige în dos. Se uită speriat în urmă şi o şterge la sănătoasa. Era probabil un câine anti-Becali şi nu era binevenit printre zecile de susţinători ai finanţatorului Stelei.



Mulţimea destul de pestriţă, de la copii de câţiva ani până la mămăi de 60-70 de ani, s-a agitat şi a strigat de dimineaţă până-n seară. "Liber, liber", "Becali", "Eliberaţi-l". Pla­­toul din faţa Tribunalului Bucureşti a fost are­­na pentru dezlănţuirea forţelor corzilor vo­cale ale sus­ţi­nă­torilor lui Gigi Becali. Au strigat până au ră­guşit, s-au îmbrăcat cu tricouri pe care era în­scris "Free Gigi", au spus "Tatăl nostru", au fă­cut tumbe, s-au lamentat, au plâns şi tot degeaba. Becali rămânea în arest, situaţie care de altfel l-a făcut să fie agitat toată noap­tea şi să nu poată dormi.

Un domn, cu un tricou alb pe care scria "Free Willy" (ah pardon "Free Gigi"), se agi­ta cu foc şi patos dirijând. Ba, pardon. Aşa am cre­zut vâ­zân­du-l cum îşi agita mâi­nile în aer. De fapt, con­centra toate energiile pozitive ale celor pre­zenţi, făcând ordine în scandări şi aplau­ze. Cam cum se face la emisiunile cu aplaudaci, unde există întotdeauna ci­ne­va care-ţi face semn când trebuie să râzi şi când trebuie să aplauzi. Domnul dădea tonul la aplau­ze ritma­te (şi ordonate) şi la or­di­nea scandărilor. Adică "Be­cali, Becali, Becali" nu urma niciodată după "Eliberaţi-l". Deodată se face linişte şi doar o rumoare necontrolată de nimeni se mai aude. Câteva capete dispar, siluetele topindu-se un­de­va printre ceilalţi. Se "făcu" un cerc de câţiva oameni lăsaţi pe ge­nunchi care se rugau şi spu­neau "Tatăl nostru". Nici nu zic bine "Amin" şi iar "Becali".

"AM VENIT BOU ŞI AM PLECAT VACĂ"
N-apuc să mă scutur bine de cojile de se­min­ţe pe care mi le scuipa în cap de câteva minute bune un domn gealat cu trening lucios şi oche­lari de soare a la Elvis, că aud în stânga mea ceva neinteligibil. Bag seamă era ceva în arabă. Mă dau mai acana fentând cojile de seminţe scui­pate de alţi domni şi doamne şi, hop, se au­de de undeva din mulţime: "Ştie cineva ro­mâ­nă şi italiană dintre ziarişti?". Ha? Posesorul de vorbe era un puştiulică schilod care cu juma' de oră se agita de colo-colo printre ziarişti, spu­nând că nu ştiu care e arestat în sală. Ba se ofe­rea şi să aducă oameni la interviu pentru cine ducea lipsă. Aşa deci... "Ştie cineva dintre zia­rişti română şi italiană?".. După o pauză, foarte nemulţumit: "Pftiu, incredibil... nici un jurna­list să nu ştie italiană!". Motivul era un bărbat care, în limba lui Pirandello, încerca de vreo două ore să ne explice cât de co­ruptă este jus­ti­ţia. Apoi, puştiulică, cons­ta­tând lipsa de in­te­res, da' mai ales lipsa de cu­noş­tinţe ale zi­ariş­ti­lor în "ale limbii italie­neşti", începu să traducă. "Aşa... justiţia e co­rup­tă (pau­ză as­cul­tă)... da' şi jude­că­to­rii.... (pau­ză)... el e nevinovat (pauză)... (pauză)... (pauză)... acu' n-am în­ţe­les ce zice... aşa (pauză)... da' că e de mult în Ro­mâ­nia."

Judecarea recursului s-a terminat. Se aşteap­tă sentinţa. Numărul jandarmilor se înmul­ţeşte şi încearcă să degaje platoul din faţa Tribunalului. Lumea se împrăştie. La un moment dat lumea începe să ţipe şi să alerge. Buluc de oameni. Ziarişti, susţinători. Mulţi fugim, dar nu ştim de ce fugim. Important e să fugim, că aflăm noi când ajungem de ce am fugit. O maşină de la Jandarmerie pleacă împreună cu doi bărbaţi luaţi din mijlocul mulţimii. Când ajungem, o femeie cu papucii în mână gâfăie şi strigă: "De ce mi-au luat băiatul? Spuneţi-mi de ce". Aflăm ulterior că fiul ei împreună cu alt bărbat au fost duşi la o secţie de poliţie pentru instigare la violenţă.

Lumea se linişteşte, spiritele se liniştesc şi oamenii se împrăştie care-ncotro. O mamaie cu vocea scăzută  trece prin mulţime bom­bănind, punând de altfel o concluzie la întreaga zi: "Am venit bou şi am plecat vacă. Am crezut că fără mine nu se întâmplă nimic, dar am venit degeaba..."

×
Subiecte în articol: observator