Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un câine flocos şi zdrenţuros caută să-şi facă loc printre zeci de perechi de picioare. O juma’ de pereche i se înfige în dos. Se uită speriat în urmă şi o şterge la sănătoasa. Era probabil un câine anti-Becali şi nu era binevenit printre zecile de susţinători ai finanţatorului Stelei.
Mulţimea destul de pestriţă, de la copii de câţiva ani până la mămăi de 60-70 de ani, s-a agitat şi a strigat de dimineaţă până-n seară. "Liber, liber", "Becali", "Eliberaţi-l". Platoul din faţa Tribunalului Bucureşti a fost arena pentru dezlănţuirea forţelor corzilor vocale ale susţinătorilor lui Gigi Becali. Au strigat până au răguşit, s-au îmbrăcat cu tricouri pe care era înscris "Free Gigi", au spus "Tatăl nostru", au făcut tumbe, s-au lamentat, au plâns şi tot degeaba. Becali rămânea în arest, situaţie care de altfel l-a făcut să fie agitat toată noaptea şi să nu poată dormi.
Un domn, cu un tricou alb pe care scria "Free Willy" (ah pardon "Free Gigi"), se agita cu foc şi patos dirijând. Ba, pardon. Aşa am crezut vâzându-l cum îşi agita mâinile în aer. De fapt, concentra toate energiile pozitive ale celor prezenţi, făcând ordine în scandări şi aplauze. Cam cum se face la emisiunile cu aplaudaci, unde există întotdeauna cineva care-ţi face semn când trebuie să râzi şi când trebuie să aplauzi. Domnul dădea tonul la aplauze ritmate (şi ordonate) şi la ordinea scandărilor. Adică "Becali, Becali, Becali" nu urma niciodată după "Eliberaţi-l". Deodată se face linişte şi doar o rumoare necontrolată de nimeni se mai aude. Câteva capete dispar, siluetele topindu-se undeva printre ceilalţi. Se "făcu" un cerc de câţiva oameni lăsaţi pe genunchi care se rugau şi spuneau "Tatăl nostru". Nici nu zic bine "Amin" şi iar "Becali".
"AM VENIT BOU ŞI AM PLECAT VACĂ"
N-apuc să mă scutur bine de cojile de seminţe pe care mi le scuipa în cap de câteva minute bune un domn gealat cu trening lucios şi ochelari de soare a la Elvis, că aud în stânga mea ceva neinteligibil. Bag seamă era ceva în arabă. Mă dau mai acana fentând cojile de seminţe scuipate de alţi domni şi doamne şi, hop, se aude de undeva din mulţime: "Ştie cineva română şi italiană dintre ziarişti?". Ha? Posesorul de vorbe era un puştiulică schilod care cu juma' de oră se agita de colo-colo printre ziarişti, spunând că nu ştiu care e arestat în sală. Ba se oferea şi să aducă oameni la interviu pentru cine ducea lipsă. Aşa deci... "Ştie cineva dintre ziarişti română şi italiană?".. După o pauză, foarte nemulţumit: "Pftiu, incredibil... nici un jurnalist să nu ştie italiană!". Motivul era un bărbat care, în limba lui Pirandello, încerca de vreo două ore să ne explice cât de coruptă este justiţia. Apoi, puştiulică, constatând lipsa de interes, da' mai ales lipsa de cunoştinţe ale ziariştilor în "ale limbii italieneşti", începu să traducă. "Aşa... justiţia e coruptă (pauză ascultă)... da' şi judecătorii.... (pauză)... el e nevinovat (pauză)... (pauză)... (pauză)... acu' n-am înţeles ce zice... aşa (pauză)... da' că e de mult în România."
Judecarea recursului s-a terminat. Se aşteaptă sentinţa. Numărul jandarmilor se înmulţeşte şi încearcă să degaje platoul din faţa Tribunalului. Lumea se împrăştie. La un moment dat lumea începe să ţipe şi să alerge. Buluc de oameni. Ziarişti, susţinători. Mulţi fugim, dar nu ştim de ce fugim. Important e să fugim, că aflăm noi când ajungem de ce am fugit. O maşină de la Jandarmerie pleacă împreună cu doi bărbaţi luaţi din mijlocul mulţimii. Când ajungem, o femeie cu papucii în mână gâfăie şi strigă: "De ce mi-au luat băiatul? Spuneţi-mi de ce". Aflăm ulterior că fiul ei împreună cu alt bărbat au fost duşi la o secţie de poliţie pentru instigare la violenţă.
Lumea se linişteşte, spiritele se liniştesc şi oamenii se împrăştie care-ncotro. O mamaie cu vocea scăzută trece prin mulţime bombănind, punând de altfel o concluzie la întreaga zi: "Am venit bou şi am plecat vacă. Am crezut că fără mine nu se întâmplă nimic, dar am venit degeaba..."
