Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
_______________________________
La cinci ani de la dispariţia în împrejurări suspecte a avocatei Elodia Ghinescu, procurorii Parchetului General l-au pus sub acuzare pe poliţistul Cristian Cioacă pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi, respectiv, profanare de morminte, solicitând instanţei mandat de arestare pentru 29 de zile.
După cinci ore de deliberări, judecătorul a respins solicitarea procurorilor, aceştia vor face recurs urmând să se pronunţe Curtea de Apel Bucureşti.
De ce acum?
Pentru că abia acum, cu ajutorul noilor tehnici de investigare criminalistică, au fost descoperite alte urme de sânge în apartamentul în care au locuit avocata dispărută şi soţul ei, cel învinuit că a ucis-o. La percheziţiile efectuate în septembrie şi în cursul acestei luni în locuinţa în care se presupune că a avut loc agresiunea, aparatul CRIME LITE (un echipament de relevare a urmelor de ultimă generaţie) a pus în evidenţă mai multe urme de sânge, localizate în aceeaşi zonă a apartamentului. Numărul şi dinamica lor probează, fără niciun dubiu, că Elodia a fost victima unei agresiuni deosebit de violente.
Elodia Ghinescu (38 ani) a fost văzută ultima oară în viaţă pe 29 august 2007, iar acest lucru reiese din declaraţii de martori, din listingul telefoanelor mobile şi din inactivarea conturilor bancare pe care avocata le avea. Singurul care susţine că a văzut-o pe Elodia în viaţă şi pe 30 august 2007 este soţul ei, Cristian Cioacă. După ce a făcut schimb de tură cu un coleg de la secţia de poliţie, el a plecat în seara zilei de 29 din Braşov la Piteşti, însă a revenit acasă pe 30 august, în jurul orelor 2:00 noaptea.
În noiembrie 2011, Judecătoria Braşov a decis declararea judecătorească a morţii Elodiei Ghinescu, stabilind că decesul a survenit pe 30 august 2007. „S-a reţinut de asemenea că dispariţia pârâtei a fost îndelung mediatizată atât în presa scrisă cât şi în cea audio-vizuală, astfel încât dispariţia acesteia a devenit un fapt notoriu şi că nici cercetările amănunţite efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au condus la un rezultat pozitiv”, se precizează în Sentinţa Civilă prin care a fost declarată pe cale judecătorească moartea Elodiei. În februarie 2012, Primăria Municipiului Câmpulung – Serviciul de Stare Civilă a emis certificatul de deces al avocatei.
Declararea judecătorească a morţii produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizică, constatată prin examinarea cadavrului. În cazul Elodiei, de pildă, înregistrarea decesului ei a dus la revocarea măsurilor de căutare pe plan internaţional (prin Interpol). Mai mult, de declararea judecătorească a morţii n-a ezitat să se folosească însuşi Cristian Cioacă, în procesele în care el are calitatea de inculpat. În dosarul cu infracţiuni informatice, Cioacă a depus certificatul de deces al Elodiei, solicitând instanţei achitarea. „Potrivit art. 1 din Codul Penal, doar o persoană în viaţă poate fi ocrotită printr-o normă penală. Ori, câtă vreme s-a depus la dosar hotărârea judecătorească ce confirmă decesul Elodiei din 30 august 2007, ea nu putea fi subiect al unei astfel de infracţiuni o lună după aceea. Doar persoanele în viaţă sunt ocrotite de legea penală”, şi-a motivat solicitarea, în faţa instanţei, avocata lui Cristian Cioacă, Maria Vasii.
Prin urmare, şi Cioacă recunoaşte că Elodia a murit pe 30 august 2007. Urmele de sânge găsite la percheziţiile efectuate recent în apartamentul unde el a locuit cu Elodia probează că ea a fost victima unei agresiuni fizice violente. În dosarul deschis pentru declararea judecătorească a morţii, singurul martor care susţine că a văzut-o ultima oară pe Elodia în viaţă (pe 30 august, în ziua morţii ei) este Cristian Cioacă.
Rezultatul ultimelor percheziţii efectuate în apartamentul din str. Gloriei, coroborat cu celelalte probe existente în dosar, este motivul pentru care procurorii solicită acum arestarea lui Cioacă.
De ce arest preventiv?
Măsura arestării preventive poate fi luată, potrivit Codului de Procedură Penală, dacă sunt întrunite, cumulativ, două condiţii: există probe sau indicii temeinice că învinuitul/inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi există vreunul din cazurile limitative prevăzute de lege. În cazul de faţă, există şi probe, dar şi două din situaţiile prevăzute de art.148 din CPP. Din noile date apărute în anchetă rezultă că învinuitul încearcă „să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin (...) distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă (art.148, alin (1) lit.b). În plus, învinuitul „a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lasarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică” (art.148, alin (1), lit.f). Cristian Cioacă este acuzat că a comis infracţiunea de omor calificat. O infracţiune extrem de gravă. Pericolul pentru ordinea publică este un pericol concret, ce presupune o rezonanţă a faptei comise în rândul oamenilor care se pot teme că organele judiciare nu acţionează eficient împotriva unor persoane periculoase. Faptul că o persoană care a comis o infracţiune de o gravitate sporită este cercetată în stare de libertate poate naşte un sentiment de insecuritate în societate. Şi, cu atât mai grav, îi poate încuraja pe alţii să comită infracţiuni.
De ce a picat prima arestare?
Cristian Cioacă a reclamat la poliţie dispariţia soţiei sale abia pe 5 septembrie 2007. Pe 17 septembrie dosarul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost preluat de Parchetul General, iar a doua zi s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de Cioacă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, reţinându-se în fapt că „în noaptea de 29/30.08.2007, pe fondul unui conflict spontan, în locuinţa comună, acesta şi-a ucis soţia prin aplicarea mai multor lovituri cu corpuri dure, după care a segmentat cadavrul şi l-a abandonat într-un loc necunoscut”.
La 21 septembrie 2007, Marius Iacob, procurorul de caz pe atunci, a propus Curţii de Apel Braşov arestarea preventivă a lui Cioacă pentru 10 zile. Judecătorul Alexandru Vasiliu a respins propunerea, motivând că „în absenţa unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte că victima ar fi decedată (...) Curtea nu poate reţine presupunerea rezonabilă că soţia învinuitului ar fi victima unui omor şi nu poate exclude – deocamdată - eventualitatea ca aceasta să nu fi decedat”.
Magistraţii braşoveni tocmai se fripseseră îngrozitor cu ciorbă, iar judecătorul Vasiliu sufla acum şi-n iaurt. Ce argumente au stat, în realitate, la baza respingerii mandatului lui Cioacă? Cazul Alexandra Budi. Pe 22 aprilie 2007, adolescenta de 15 ani a dispărut din Rotbav (Braşov). Plecase la bunica ei, care locuia la câteva case distanţă, să-i ducă un pachet de ţigări şi 50 de lei. Părinţii i-au anunţat dispariţia la poliţie două zile mai târziu. Audiat de poliţişti, Adrian Florea (27 ani), vecin cu fata dispărută, a recunoscut că trăia în concubinaj cu aceasta şi că ar fi ajutat-o să fugă de acasă. Poliţiştii au verificat pista. Era falsă. Pe 26 aprilie, cuprins de remuşcări, Florea merge la poliţie şi-şi recunoaşte „fapta”: în ziua dispariţiei, a mers cu Alexandra pe malul Oltului, au întreţinut relaţii sexuale, apoi s-au certat iar el, fiind foarte beat, s-a enervat, a strâns-o de gât şi apoi i-a făcut vânt în apă. La locul indicat de el a fost găsită lenjeria intimă a dispărutei. Pe Alexandra au căutat-o în Olt scafandrii de la ISU din Braşov şi din Bucureşti, zile la rând. Procurorii braşoveni au cerut arestarea preventivă a lui Florea pentru 29 de zile, iar judecătorul a aprobat mandatul.
Surpriza a venit pe 1 mai 2007, când o patrulă de ordine publică a identificat-o pe Alexandra, vie şi nevătămată, pe o stradă din Ploieşti. Fata a povestit anchetatorilor că tânărul a împins-o în râu, însă ea a căzut la baza malului şi, pentru că acesta era înalt, a reuşit să fugă de acolo, fără ca agresorul să o poată zări. A ajuns în Braşov, iar de acolo în Ploieşti, unde a stat la o prietenă. „Moarta vie” a fost o lovitură pentru toţi magistraţii braşoveni. În ziua în care Alexandra a fost găsită, instanţa a revocat mandatul pentru Adrian Florea.
După patru luni, când lumea încă mai vorbea despre acest caz, Parchetul General solicita unei instanţe braşovene mandat de arestare în dosarul unei avocate care dispăruse de acasă. Şi-atunci, judecătorului Vasiliu i s-a părut firesc să precizeze că „nu poate exclude – deocamdată - eventualitatea ca aceasta să nu fi decedat”. Au trecut cinci ani de atunci, şi toate „eventualităţile” au fost excluse. Elodia e moartă, cu acte în regulă, cum se spune. Iar toate probele existente la dosar conduc la o singură ipoteză: că ea a fost ucisă de soţul ei, Cristian Cioacă.
Istoricul cazului
Avocata Elodia Marinela Ghinescu avea 38 de ani şi a dispărut în împrejurări suspecte pe 30 august 2007. Era căsătorită cu poliţistul Cristian Cioacă (31 de ani atunci) şi aveau împreună un băieţel. Dispariţia a fost reclamată la poliţie în ziua de 5 septembrie 2007. În acea zi, la domiciul celor doi soţi a fost efectuată o cercetare la faţa locului, de rutină (conform procedurilor în cazul dispariţiilor de persoane). În zilele de 11 şi 12 septembrie 2007, poliţiştii au efectuat alte două CFL-uri în locuinţă şi în Peugeot-ul lui Cristian Cioacă. Au găsit mai multe pete de substanţă de culoare brun-roşcată, care ulterior s-au dovedit a fi de sânge uman, şi fire de păr. Şi sângele, şi părul aveau ADN-ul Elodiei. Pe 19 septembrie 2007, în urma unei percheziţii efectuate în locuinţa şi autoturismului lui Cristian Cioacă, s-au găsit alte urme de sânge având ADN-ul Elodiei. Din torpedoul autoturismului a fost ridicat un toc negru de pistol, din piele, pe care a fost găsit, de asemenea, sângele femeii dispărute.
Tot pe 19 septembrie 2007, faţă de Cristian Cioacă s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat. În aceeaşi zi, el a fost reţinut pentru 24 de ore. A doua zi, a fost testat la Poligraf, iar la întrebările relevante ale cauzei a avut reacţii specifice comportamentului simulat.
Pe 21 septembrie 2007, procurorul Marius Iacob propune instanţei arestarea preventivă pentru o perioadă de 10 zile. Curtea de Apel Braşov respinge propunerea Parchetului însă, la judecarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl obligă pe Cioacă să nu părăsească ţara pe o durată de 30 de zile. În încheierea din 23 septembrie 2007, Curtea Supremă ia în considerare ceea ce Curtea de Apel Braşov refuzase să vadă: „indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că învinuitul are legătură cu dispariţia soţiei sale”. În fiecare lună, măsura restrictivă e reînnoită, până pe 2 ianuarie 2008, când ea va fi revocată de Curtea de Apel Braşov.
Elodia Ghinescu a fost căutată pe zeci de kilometri de jur împrejurul Braşovului, dar şi în judeţul Argeş. În păduri, râpe, lacuri şi canale. A fost dată în urmărire locală şi generală, în consemn la frontieră şi, din 25 septembrie 2007, în urmărire internaţională, prin Interpol. Măsura a fost revocată, ca urmare a declarării decesului acesteia, pe 29 februarie 2012. Biroul Interpol România ne-a precizat că, în perioada mai sus menţionată, „prin activităţile specifice derulate, s-a solicitat tuturor ţărilor membre Interpol dispunerea măsurilor necesare în vederea localizării persoanei urmărite. Prin informările transmise, structurile specializate din străinătate au comunicat faptul că verificările efectuate nu au condus la depistarea persoanei în cauză”. Cât despre varianta pe care, mai nou, o susţine public Cristian Cioacă, că ar putea exista în dosar o notificare în care să se precizeze că „persoana urmărită nu doreşte să se furnizeze date despre ea”, Interpol ne-a precizat că „nu există o astfel de notificare”.
