Cazul "Ţundrea", cel al gorjeanului condamnat pentru omor şi găsit nevinovat după 12 ani de închisoare, a intrat în analele Justiţiei. Lui i se alătură acum un alt caz, petrecut tot în Justiţia gorjeană, unde procurorul-anchetator este acelaşi ca în cazul Ţundrea, respectiv Ion Diaconescu. Ultimul nevinovat a petrecut şase ani în închisoare sub acuzaţia de omor, pentru ca în final să fie achitat definitiv, iar statul român, obligat la plata a 200.000 de lei drept daune morale.
În tot acest timp, procurorul care l-a trimis după gratii, Ion Diaconescu, criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, acelaşi care l-a anchetat şi pe Marcel Ţundrea, nevinovatul care a efectuat 12 ani de închisoare dintr-o condamnare de 25 de ani, se bucură de o pensie de lux. Fără pic de remuşcări şi fără să-i fie aplicată vreo sancţiune de Consiliul Superior al Magistraturii, Ion Diaconescu este beneficiarul unei pensii lunare de 12.000 de lei şi al statutului de avocat.
Deşi are de unde plăti pentru gafele sale profesionale, cel care a fost condamnat la daune morale reparatorii este statul român, care apoi niciodată nu s-a îndreptat împotriva celor vinovaţi cu acţiune în regres. În urmă cu şapte ani, procurorul Diaconescu dispunea arestarea preventivă a tânărului de 22 de ani Mădălin Tomulescu, sub acuzaţia de omor deosebit de grav şi tâlhărie. Conform procurorului, tânărul a lovit cu un topor un cioban aflat cu oile pe un câmp din Tămăşeşti, cauzându-i leziuni grave, ce au determinat decesul acesteia. Trimis în judecată în stare de arest, Tribunalul Gorj dispune condamnarea lui Tomulescu la 18 ani de închisoare.
ACHITĂRI PESTE ACHITĂRI!
În 2004, Curtea de Apel Craiova dispune achitarea şi eliberarea tânărului, pe motivul că fapta nu a fost săvârşită de Tomulescu. Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a reţinut că probele administrate de procurorul Diaconescu nu au stabilit, cu certitudine, vinovăţia inculpatului. Contrar deciziei definitive de achitare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a apreciat că hotărârea de achitare nu este imputabilă procurorului Diaconescu, aspect menţionat şi într-un raport al Consiliului Superior al Magistraturii.
În aprilie 2007, la doi ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care fusese achitat, Tribunalul Gorj hotărăşte ca Mădălin Tomulescu să primească 200.000 de lei, daune morale din partea statului pentru perioada de arest pe nedrept. Hotărârea rămâne definitivă.
DIN NOU ARESTAT!
Între timp, Tomulescu este arestat într-o altă cauză, în care apare ca martor unul din cei pe care acesta îl considera ca fiind principalul suspect în cazul omorului, şi este condamnat, în final, la şapte ani de închisoare. Procurorii, colegi cu Diaconescu, găsesc că ar fi un moment favorabil pentru a-i redeschide lui Tomulescu dosarul de omor şi introduc pe rolul Tribunalului Gorj o cerere de revizuire.
Motivaţia acesteia a fost aceea că unul din martorii cheie în dosar fusese condamnat definitiv pentru mărturie mincinoasă, constatându-se că mărturia depusă de acesta a contribuit direct la achitarea lui Tomulescu pentru infracţiunea de omor.
Având destule motive să fie circumspect în privinţa imparţialităţii instanţelor gorjene, Tomulescu a solicitat strămutarea dosarului privind revizuirea. Rând pe rând, toate instanţele, inclusiv Înalta Curte, stabilesc, încă o dată, nevinovăţia gorjeanului, ultima decizie fiind pronunţată la 14 octombrie 2009. Astfel, Mădălin Tomulescu scapă definitiv de eticheta de criminal.
CINE PLĂTEŞTE?
La începutul lunii iulie a acestui an, după ce procurorii au făcut eforturi disperate să redeschidă cazul de omor şi, implicit, Tomulescu să nu mai primească despăgubiri, Tribunalul Gorj a investit cu formulă executorie hotărârea, devenită între timp irevocabilă, şi a obligat statul român la plata a 200.000 de lei cu titlu de daune morale.
Ştim, cu siguranţă, că aceşti bani nu vor fi plătiţi de procurorul Ion Diaconescu sau de un alt magistrat. Îi vom plăti noi. Şi de această dată achităm o incompetenţă a unui procuror care încasează lunar o pensie de 12.000 de lei.