Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O dată pe an, la început de toamnă, Piaţa Mare din Sibiu îşi redescoperă menirea avută vreme de secole, de cel mai mare tîrg al oraşului. Pe un soare fierbinte, începutul de septembrie a dat din nou adunarea celor mai de seamă meşteri olari din România.
O dată pe an, la început de toamnă, Piaţa Mare din Sibiu îşi redescoperă menirea avută vreme de secole, de cel mai mare tîrg al oraşului. Pe un soare fierbinte, începutul de septembrie a dat din nou adunarea celor mai de seamă meşteri olari din România. Piaţa Mare din Sibiu a devenit casa meşterilor olari veniţi din Horezu, Vladeşti, Oboga, Baia Mare, Rădăuţi, Marginea, Obîrşa, Sfîntu Gheor-ghe. Majoritatea cu părul alb şi palmele bătătorite de lucrul pămîntului, maeştrii s-au desfăşurat într-un festival vizual şi sonor avînd ca primadonă roata şi drept solist lutul bine frămîntat şi ars.
O POVESTE... Betea Miron, ajuns la 72 de ani, a învăţat meserie de la 10 ani. În satul Obîrşa, din judeţul Hunedoara, olăritul era o meserie de mîndrie. “Am învăţat de la un bătrîn şi eram mulţi pricepuţi. Acum, îi trist... am rămas ultimul din sat care mai face oale şi tinerii nu vor să înveţe. Se stinge şi meseria asta... ne pierdem cu totul ...”.
De la meşterul Miron am învăţat cum cîntă o oală de pămînt bine făcută. Cu o brişcă pe care se ghiceşte patina timpului loveşte o oală luată la întîmplare din cele aliniate pe caldarîmul pieţei. Un sunet ca de clopot umple aerul. “Auzi? E de la Dumnezeu! Dacă e supărată oala pe meşterul care a făcut-o, apoi sună ca o doagă spartă, sec şi fără putere. Dar auzi? Sună ca un clopot de biserică.” Tradiţia olăritului are o concurenţă modernă. Cocoşul de Horezu îşi vede adversarii în vasele de lut ornamentale, colorate strident. Este noua formă de exprimare, ca o completare la piţipoancele care se vor stridente fără a se vedea în oglindă.
