Revoluţia Timişoara / Motivele condamnării generalilor

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat ieri publicităţii hotărârea definitivă, pronunţată în recurs în cazul revoluţiei de la Timişoara, în toamna anului trecut.

Decizia completului de nouă judecători  confirmă toate acuzaţiile reţinute în sentinţa de fond şi toate motivele care au dus la condamnarea generalilor Mihai Chiţac şi Victor Atanasie Stănculescu la câte 15 ani de detenţie.  Cei doi au fost găsiţi vinovaţi de coordonarea reprimării violente a manifestaţiilor de la Timişoara, acţiune ce a avut ca urmare moartea a 72 de persoane şi rănirea altor 253. Despre cei care au tras în oameni în decembrie 1989 nu se ştie încă mare lucru şi sunt deja zero şansele ca aceştia să mai fie vreodată aduşi în faţa justiţiei.    

AU EXECUTAT ORDINE ILEGALE
Completul de nouă judecători a considerat, ca de altfel toate celelalte complete care au judecat timp de zece ani dosarul revoluţiei de la Timişoara, că generalii Chiţac şi Stănculescu nu pot fi exoneraţi în niciun fel de răspunderea penală. Instanţa a decis că aceştia au fost perfect conştienţi de efectele ordinelor lor şi că nu pot invoca obligaţia de a respecta ordinele lui Nicolae Ceauşescu. Potrivit motivării, aceştia "puteau să prevadă consecinţele folosirii armelor de foc şi a muniţiei de război împotriva masei de manifestanţi de la Timişoara şi puteau să nu dea curs ordinului lui Nicolae Ceauşescu”. Judecătorii au reţinut că Stănculescu şi Chiţac au transmis şi îndeplinit însă ordinele date de comandantul suprem la data de 17 decembrie, şi anume reprimarea revoltelor prin orice mijloace, inclusiv prin folosirea armelor de foc. Reprimarea violentă a manfestaţiilor a avut loc deşi generalii  "s-au deplasat, în mod repetat, în oraş, unde au văzut cu ochii lor despre ce este vorba”, a reţinut instanţa.  "Era vorba de mulţimi de oameni paşnici, neînarmaţi, care scandau lozinci împotriva regimului comunist şi a lui Nicolae Ceauşescu. În pofida acestor constatări privind caracterul antidictatorial - dar paşnic - al manifestaţiilor, inculpaţii au scos pe străzi tancurile, transportoarele, blindate şi trupele, cărora le-au ordonat să tragă. Tragedia victimelor de la Timişoara nu se datorează unor accidente sau neînţelegeri, ci acţiunii unitare a trupelor, dirijate de Comandamentul unic de represiune, comandament din care au făcut parte şi inculpaţii, aşa cum le-a cerut Nicolae Ceauşescu. Deşi cunoşteau că acţiunile militare întreprinse - total disproporţionate, ilegale şi nejustificate - se poartă cu românii, paşnici, neînarmaţi, inculpaţii nu au comunicat acest lucru efectivelor implicate în acţiunile de reprimare. Militari de carieră, inculpaţii, puteau să prevadă consecinţele folosirii armelor de foc şi a muniţiei de război împotriva masei de manifestanţi”,  se arată în motivare.

Potrivit judecătorilor, Stănculescu şi Chiţac puteau să nu aplice ordinele lui Nicolae Ceauşescu de reprimare violentă a unor oameni paşnici ştiind că acestea aveau un caracter vădit ilegal şi neconstiuţional "legea fundamentală a ţării neatribuindu-i Armatei astfel de misiuni”.  "Inculpaţii erau, deci, îndreptăţiţi să nu dea curs acestui ordin. Puteau să nu-l pună în executare, dar l-au pus, devenind astfel participanţi la activitatea infracţională cu consecinţele anterior arătate”, se arată în motivare. Magistraţii au reţinut inclusiv o parte a declaraţiei lui Stănculescu care declara la audiere că "potrivit regulamentelor, militarii sunt datori să execute numai ordinele ce se încadrează în spiritul legii”.

VINOVĂŢIA
Potrivit instanţei vinovăţia celor doi generali este la fel de mare cu a celor cre au tras efectiv în manifestanţi: "activitatea celor care au apăsat pe trăgaci s-a integrat în activitatea inculpaţilor - care au dat (transmis) ordin să se tragă, contribuind astfel, cu intenţie, la represiune. În baza planului pus la punct în comun, inculpaţii şi subordonaţii lor au desfăşurat activităţi militare concordante, care au urmărit aceeaşi finalitate: înăbuşirea revoltei. Inculpaţii au organizat şi condus represiunea potrivit regulilor specifice acţiunilor de război, strângând informaţii, fixând pe o hartă a oraşului locul amplasării trupelor, verificând personal, pe , modul în care decurg , cu deosebirea că erau români care manifestau paşnic. În concluzie, prin acţiuni simultane sau succesive, identice sau diferite, dar integrate în executarea planului de reprimare, în baza unei voinţe comune, inculpaţii au contribuit nemijlocit la represiune, asumându-şi în deplină cunoştinţă de cauză, urmările acesteia”.

MIHAI CHIŢAC, IMPLICARE DIRECTĂ
Cu privire la activitatea generalului Chiţac, instanţa a mai reţinut şi comiterea unor acţiuni directe de împuşcare a manifestanţilor paşnici adunaţi în faţa Catedralei la data de 18 decembrie 1989. Potrivit motivării, acolo se strânseseră aproximativ 100 de persoane, printre care mulţi tineri şi copii, având lumânări aprinse şi scandând paşnic lozinci anticomuniste. "La ordinul lui Coman Ion, inculpatul Chiţac s-a deplasat la Catedrală cu un autoturism ARO. În acea zonă, spre primărie se afla un dispozitiv de militari, iar vizavi de Catedrală era dispozitivul D1 al MI, format din trupe de Miliţie şi Securitate. Militarii din zonă erau înarmaţi şi aveau cartuşe de război. Inculpatul Chiţac Mihai a fost nemulţumit de faptul că manifestanţii nu au fost împrăştiaţi şi, având asupra sa un pistol mitralieră, s-a îndreptat spre Catedrală şi a tras foc automat asupra mulţimii aflate pe trepte, strigând: ". Din informaţiile aflate la dosar, la acea dată, în urma acţiunilor de reprimare din zona Catedralei au decedat trei persoane şi au fost rănite alte cinci.

Decizia definitivă din dosarul revoluţiei de la Timişoara a fost confirmată în urmă cu două zile şi prin respingerea căilor extraordinare de atac declarate de Chiţac şi Stăncuescu. Contestaţiile în anulare prin care aceştia cereau rejudecarea procesului din motive procedurale au fost considerate inadmisibile.