Fotbalistul echipei naţionale a României, Alexandru Maxim, transferat în ianuarie de la Pandurii Târgu Jiu la Vfb Stuttgart, a reuşit deja să îi cucerească pe nemţi prin talentul şi evoluţiile sale. Nu întâmplător, el este protagonistul mai multor interviuri în presa germană. În ultimul, acordat vineri pentru spox.com, el vorbeşte deschis despre transferul la Stuttgart, viaţa în Germania, dar şi despre diferenţele faţă de România. “Mă simt cu adevărat foarte bine aici. M-am integrat foarte repede. Ştiam că unii jucători români au avut probleme de integrare în Germania. Răsuflu uşurat că am scăpat de această problemă şi le mulţumesc jucătorilor, antrenorului şi întregului staff că m-au ajutat să mă integrez în această mare familie. Nu am vorbit foarte mult cu Ciprian Marica, dar tot ceea ce mi-a povestit a fost de folos pentru mine. Mi-a spus că depinde doar de mine dacă voi reuşi sau nu. Ştiam că transferul mă va aduce şi în situaţii dificile, dar mă bucur că am reuşit să le depăşesc.”
Pe cont propriu de la 13 ani
Jucătorul de 22 de ani mărturiseşte că viaţa l-a obligat să se maturizeze mai repede decât alţii. “Când aveam 13 ani, familia a decis să se mute în Italia fără mine. Am rămas în România şi am continuat junioratul la Cluj. Eram prea tânăr pentru a lua o decizie, dar părinţii m-au sfătuit să îmi urmez instinctul şi să aleg ce mă face fericit. Este important să faci în viaţă lucruri care îţi aduc fericirea. Părinţii mei nu au vrut să le reproşez ulterior că sunt nefericit fiindcă nu mi-am atins obiectivele. A fost o perioadă dificilă cât am fost singur, departe de familie, dar m-a ajutat să mă maturizez. Şi mă ajută şi acum enorm. Surorile mele şi prietenii mei sunt în România, dar, din păcate, nu am timp să îi vizitez. Este un preţ pe care îl plătesc cu plăcere. Ştiam că trebuie să îţi asumi anumite riscuri pentru a avea succes în viaţă. De aceea am ales din timp să plec din România. Mă întorc cu drag în ţara mea natală, dar nu regret că am plecat”, spune Maxim pentru sursa citată.
Aventura Barcelona
Mijlocaşul şvabilor nu este la prima experienţă în străinătate. La doar 17 ani a căutat gloria la Espanyol Barcelona. “Au fost patru ani frumoşi pentru mine. La început totul a fost nou, dar am învăţat în Spania cum trebuie să ajungi la un nivel superior, ce înseamnă un club mare şi cum trebuie să te impui. Foştii mei colegi au ajuns jucători de bază în Primera Division. M-am integrat repede şi acolo, dar ghinionul unei accidentări m-a obligat să revin în România. Am fost de foarte multe ori pe Nou Camp, la meciurile echipei FC Barcelona. Ca spectator, a fost o experienţă impresionantă. Atmosfera a fost incendiară, mai ales că Barca traversa o perioadă extrem de glorioasă. Trebuie să mărturisesc că şi atmosfera de la Stuttgart, la semifinala Cupei Germaniei cu SC Freiburg, a fost o experienţă unică”.
Mentalitate sănătoasă
Concepţia lui Maxim despre viaţă şi fotbal pare aceeaşi: muncă, seriozitate şi iar muncă. “Eu am ajuns la Stuttgart în timpul pauzei competiţionale din România. Eram conştient că nu pot să ating nivelul Bundesligii, nici măcar pe cel al colegilor mei. Am dat totul la antrenamente şi mi-am găsit repede ritmul. Chiar m-am forţat la maximum. M-a surprins că am reuşit să mă impun atât de repede. Laudele mi-au prins bine, dar sunt conştient că mă aflu abia la începutul carierei. Deja sunt privit cu alţi ochi, pretenţiile faţă de mine au crescut. Nu am voie să mă relaxez, din contră. Trebuie să dau şi mai mult, ca să satisfac aşteptările. La antrenamente sunt 100% concentrat, dar calitatea vine de la sine. Nu îmi mai propun anumite execuţii pe teren, ele apar de la sine. Important este să am încredere în mine în fiecare minut al jocului, la fiecare pasă sau dribling. Trebuie să gândesc pozitiv, să fiu convins că pot şi atunci chiar o să reuşesc”.
Idolul Zidane
Chestionat pe tema idolilor săi din fotbalul românesc, Maxim nu a stat pe gânduri. “Gheorghe Hagi a fost idolul tuturor copiilor români, inclusiv al meu. La noi nu se poate altfel, dar marele meu idol a fost dintotdeauna Zinedine Zidane. El este modelul meu de fotbalist”, a comentat Maxim, care rămâne optimist şi în privinţa calificării la Campionatul Mondial din Brazilia. “Gândul în sine la Campionatul Mondial îmi provoacă deja furnicături. Să fii membru al echipei naţionale este cel important lucru care ţi se poate întâmpla. Este ceva deosebit să aperi şi să reprezinţi ţara şi culorile care dau frâu liber atâtor emoţii. Sunt mândru că sunt componentul echipei naţionale. Soarta calificării este în mâinile noastre. Două victorii pe teren propriu ne-ar asigura calificarea la baraj. Sunt optimist că vom reuşi”, spune el.
Nu se teme de Bayern
Duelul din finala Cupei Germaniei, programată sâmbătă la Berlin, ar putea aduce primul trofeu pe tărâm german pentru tânărul fotbalist român. Adversara este nimeni alta decât Bayern Munchen, campioana Germaniei şi deţinătoarea Ligii Campionilor. “Nimeni nu ne dă nici o şansă, dar într-o finală se pot întâmpla multe. Nu mai contează numele echipei sau ce scrie pe tricourile adverse. Ne vom da viaţa pe teren şi sperăm să ne impunem. Totul depinde de desfăşurarea jocului, dar sperăm că şi norocul va fi de partea noastră”.
Messi? Ronaldo?…Mario Gotze!
Cât priveşte idolii din fotbalul actual, Maxim pare să aibă un favorit care evoluează chiar pe postul său. “Spre deosebire de mine, transferul lui Mario Gotze de la Dortmund la Bayern a reprezentat o adevărată afacere. Trebuie să admitem că în ultimul timp cu certitudine cel mai bun tânăr jucător din Europa a fost Mario Gotze. Eu sunt încă la început şi îmi propun să ajung la acel nivel într-o zi. Până atunci daţi-mi puţin răgaz să învăţ bine limba germană, fiindcă ştiu că este un factor important. Mi-ar înlesni mult mai multe lucruri dacă aş cunoaşte limba. Momentan mă înţeleg cu colegii în engleză şi spaniolă, dar încep să înţeleg puţină germană. Mă bucur că am fost acceptat aşa cum sunt, şi nu o spun doar din complezenţă, dar unitatea lotului nostru este cu adevărat impresionantă. Avem jucători de mare valoare la Vfb, ceea ce este şi normal pentru un club de o asemenea anvergură, dar aici am găsit şi băieţi de o mare calitate umană”, a încheiat Alexandru Maxim.