Roxana Roseti: Oraşul fantomă

Este al celor care se trezesc târziu. Care ies pe străzile lui de o eleganţă şleampătă, anorexică, numai pentru desfătarea unor simţuri feudale. Este absolut extraordinar cât de bogat-sărac este Bucureştiul.

Este al celor care se trezesc târziu. Care ies pe străzile lui de o eleganţă şleampătă, anorexică, numai pentru desfătarea unor simţuri feudale. Dimineaţa pentru ei înseamnă ora prânzului petrecută la o cafenea la modă, vorbitul la telefon, afişarea maşinilor ultimul răcnet, fâlfâitul prin magazinele de firmă. Este absolut extraordinar cât de bogat-sărac este Bucureştiul. Ce emblematică diferenţă există între domnul profesor universitar în vârstă de 70 de ani, care se duce la dentistul de cartier să-i scoată molarii de minte (atenţie, nu măselele de minte), şi cel care simpatizează profund cu cărţile de credit. Guvernează fâlfâitul fustelor spumă de lână cumpărate direct din vitrină peste fesul cerşetorului din colţ, care (culmea) fes este umilitor de întâmplător la modă. Printre discuţiile despre zarzavaturi, un domn îi explică altui domn că penetrarea nu mai înseamnă nimic,important e ce se întâmplă înaintede crudul şi plăcutul act: "Femeiae un veşnic spectacol dom’le şi, ca spectacol, trebuie tratată ca atare".
Tare, am putea spune noi, ca să rimeze. Lunga noastră căsnicie cu fantoma Bucureşti este cu năbădăi. Pe aici  se strecoară chiar şi cei care se trezesc devreme – cu mult mai interesanţi, de altfel baza societăţii. Noroc că mai apar expoziţii, târguri, tradiţii, noroc că nu ne lăsăm de tot. Ieri a fost Noaptea Europeană a liliecilor la Muzeul Antipa, eveniment respectat în peste 30 de ţări europene, semnatare ale Acordului privind Conservarea Liliecilor în Europa. "Această noapte îşi propune să atragă atenţia publicului larg asupra situaţiei îngrijorătoare în care se află liliecii". Şi noi, domnilor,şi noi.