S-a stins maestrul Jurnalului Național, Florin Condurățeanu

„Nu a pierdut ocazia să spună că iubeşte oamenii, să spună că iubeşte România, să ne pupe pe suflet dintr-un suflet absolut generos. La orice oră l-ai fi sunat, îţi răspundea. La orice oră i-ai fi cerut să te ajute, o făcea. Dacă nu îi cereai să te ajute, o făcea oricum. Te suna să îţi spună că i-a plăcut cum ai spus ceva la televizor sau cum ai scris ceva în ziar, că te-a citit şi te-a ascultat. Nu ştiu când o făcea, pentru că ştia despre toţi absolut tot ce făceau.

Şi-a trăit viaţa foarte plin, foarte intens, foarte dens, foarte generos. Şi sigur că este un moment de grea tristeţe acesta al despărţirii, dar e şi un moment al bucuriei pentru că am putut să întâlnim un astfel de om. Fiecare dintre noi, probabil, avem experienţele intime despre care nu o să vorbim niciodată, pentru că mâna aia de ajutor pe care ne-a întins-o era în legătură cu bucăţi din vieţile noastre. Când bucăţi din vieţile noastre erau în pericol, el era acolo. Şi de aceea spun că bucuria de a ne fi întâlnit, acolo, la graniţă cu tristețea uriaşă de a-l pierde.

Astăzi (n.r. - luni), colegul meu Adrian Cercelescu, redactorul-şef de la ziarul Jurnalul, a vorbit cu nea Țuțu să stabilească subiectul de mâine. Astăzi, la ora 15.30, unul dintre cei mai mari chirurgi cardiovasculari din România, prof. Horaţiu Moldovan, i-a răspuns la telefon lui Țuțu Condurățeanu, care avea de ajutat pe cineva, care îl sunase pentru o doamnă care avea o problemă medicală. Iată, încă o viaţă care probabil a căpătat un alt curs pentru că astăzi, cu puțin timp înainte ca pe el să îl lase inima, l-a sunat pe cel mai mare salvator de inimi. Nu ştiu dacă mai este de spus ceva peste asta…”.

Adrian Ursu

„Eu sunt în stare de şoc. Am intrat în casă, am dat drumul la televizor și am citit burtiera acum. Acum douăsprezece minute am aflat și practic mi-a căzut capul.

Eu îl percepeam pe Țuțu ca nefiind om nemuritor. Era exact cum a spus și Adrian Ursu, era un iubitor de oameni de cuvinte, inclusiv de țară. Era cel mai mare iubitor pe care l-am cunoscut. Poate că de asta la un moment dat inima sa nu a rezistat. Cât de mare poate fi?

Eu am vorbit cred, în urmă 10 zile cu el. Am cerut un sfat, pentru că era foarte priceput, e un fel de a spune, acum că sunt în stare de şoc. Am cerut un sfat medical pentru a salva pe cineva. Florin Condurățeanu a fost un mare intelectual şi nu l-am perceput niciodată ca fiind muritor. Avea atâtea caracteristici unice aparte, era cu totul şi cu totul altceva. Era un spectacol”,

Mircea Badea

„Era refugiul nostru, al ziariștilor mai tineri, atunci când nu mai aveam nicio soluție, când  nu mai aveam nicio cale, când nu mai aveam niciun răspuns. Atunci exista Țuțu.

Gândindu-mă acum la ce s-a întâmplat, îmi dau seama că l-am pus nemuritor și îmi pare rău că nu am apucat să scriu o scrisoare, pe care am vrut să o fac publică dintotdeauna. Au fost foarte multe momente în care am simțit să scriu scrisoarea asta, să îi mulțumesc mai ales pentru momentele alea în care nu aveai nicio soluție și el venea cu una foarte simplă și cu o explicație din viață care te liniștea și te salva cumva.

Pe de altă parte, și gazetărește, că am trăit gazetărește unul lângă celălalt, și prietenește atâta timp. M-am uitat la determinarea lui de fiecare dată în a-i învăța pe ceilalți, în a le spune cât de frumoasă este meseria asta. Și când vezi un ziarist mai mare, mai experimentat că vine și îți spune în fiecare zi, dar în fiecare zi, cât de frumoasă e meseria asta, nu mai ai nevoie de nimic.

Am atâtea amintiri legate de el. Aș mai spune că la un moment dat a fost dat la o parte, că părea bătrân. Nu-i adevărat. A suferit mult din cauza asta. Cred că și noi, la un moment dat, am încercat să îi ținem niște lecții că s-a schimbat lumea și că ar trebui să fim altfel, ceea ce era o prostie dacă stau să mă gândesc acum. Tot el avea dreptate și în cazul ăsta.

Îmi aduc aminte că am plecat în ’91 cu Dan Diaconescu să facem un ziar, un trust în care suntem și a fost și el atât timp, și el a fost primul care a venit cu noi. Fără să întrebe prea multe, a ales ideea asta și un drum care putea să nu ducă nicăieri.

Îmi rămân mesajele lui de la sfârșit de an, neschimbate, la fel de frumoase, și bucuria asta de a fi lucrat împreună atât de mult timp și de a fi trăit împreună momente absolut incredibile pentru presa din România.

Nu cred că mai există un gazetar așa ca el, un ziarist de modă veche, dar în sensul cel mai bun al cuvântului, un ziarist care nu se mai fabrică, un ziarist care stă la mașina de scris și scrie, și scrie, și scrie... și în fiecare zi o ia de la capăt, ca și când ar scrie pentru nimeni și pentru toată lumea. Cam asta a însemnat și înseamnă în amintirea noastră Florin Condurățeanu”.

Marius Tucă

„Eu nu am avut tată, dar l-am avut pe Țuțu. Nu a existat cineva care să se bucure mai mult de viaţă, de meseria asta, care să aibă o putere mai mare de a da la o parte urâtul şi de a vedea întotdeauna strălucirea. Iar în mine a fost, de la momentul zero, cel care a crezut şi care întotdeauna m-a văzut mult mai mult decât eram. Pentru cei care îl ştiu şi îl iubesc, vreau să le spun că nu a crezut niciodată că va muri, însă, din păcate, l-a costat, astăzi, fiindcă a crezut întotdeauna că voinţa lui, că dragostea lui de viaţă sunt mai puternice decât un trup suferind.

Astăzi, dacă s-a întâmplat aşa, este pentru că, peste voinţa lui extraordinară, Dumnezeu a zis: «Hai şi aici, ai treabă şi aici, cu mine». Este singura explicaţie. Altfel, Țuțu mai avea de scris, mai avea de trăit, mai avea de pus mâna pe telefon pentru noi toţi. Întotdeauna, când aveai nevoie de un medic, de un sfat, nu a existat o dată să spună «Nu», nu a existat o dată să fie ocupat, nu a existat o dată să nu ştie, să nu poată”, a spus jurnalista Oana Zamfir, în emisiunea Sinteza Zilei, de la Antena 3.

„M-am rugat la Dumnezeu să îmi dea mintea şi puterea de a face tot ce ar fi făcut el, în seara asta. Îmi lipseşte puterea lui de a spune cele mai frumoase poveşti, cele mai tari povești despre un om. Aş vrea să îl zugrăvesc aşa cum merită, dar mi-am dat seama că nu trebuie şi că este suficient să intre oricine, de la oameni care nu sunt ziarişti, până la cei mai cunoscuți ziariști, să îi citească editorialele, să îi citească reportajele. Nu sunt doar lecţii extraordinare de jurnalism.

Țuțu nu are doar un condei extraordinar. Țuțu este o forţă şi nu o să folosesc niciodată trecutul. Țuțu este o forţă şi acea forţă, acum, s-a dus să fie întărită, să lupte şi mai mult pentru bine. Dacă o să fim atenţi să nu pierdem din el, putem să o facem în fiecare zi. Putem să scriem ca el, putem să relatăm ca el, putem să continuăm să ajutăm oamenii, ca el, putem să iubim viaţa aşa cum o iubeşte el.

Omul acesta nu a avut invidii, nu a avut mizerie, nu a avut șopârleli, nu a avut uneltiri, nu a fost niciodată preocupat decât de cât de bine să fie, să facă, să scrie, să aştearnă totul. Îi ţin minte și acum reportajul de la tragedia de la Balotești ca şi cum eu aş fi fost acolo. Când eram copil, la Jurnalul, eu îi scoteam de pe bandă interviurile. Comoara asta, interviurile lui, există. Țuțu nu a plecat decât să se odihnească”.

Oana Zamfir

„Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească. Un om uriaș. Un prieten extraordinar, o persoană care a spus întotdeauna ce a gândit. Este o mare pierdere pentru cultura românească. O mare pierdere pentru cultura și jurnalismul din România. Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, prieten drag”, a declarat Bogdan Chirieac pentru DC News. 

Analistul politic Bogdan Chirieac regretă faptul că jurnalistul Florin Condurățeanu nu a ajuns și în Parlamentul României. 

Ne-am cunoscut la emisiunile TV, el avea întotdeauna niște vederi puternic naționaliste, a fost un mare prieten al lui Adrian Păunescu. Ne-am văzut la comemorarea lui Adrian Păunescu. Vorbeam destul de rar, dar întotdeauna cu sinceritate, multă prietenie și apreciere reciprocă. Îmi pare rau că a ratat intrarea în Parlamentul României. Cred că dacă Florin Condurățeanu ajungea și în Parlamentul României, la tribuna Parlamentului și-ar fi făcut auzită cu și mai mare putere vocea. Pot să spun că așa cum gândea el, gândea întotdeauna cu gândul la țară și la neamul românesc”.

Bogdan Chirieac

„Îmi este foarte greu să vă anunț ceea ce urmează. Colegul și prietenul nostru, unul dintre cei mai minunați oameni pe care i-am cunoscut vreodată, Florin Condurățeanu, a încetat din viață. De-a lungul timpului, prin natura lucrurilor, prin natura meseriei mele, am cunoscut foarte mulți oameni. Am lucrat cu foarte mulți oameni. Nu am întâlnit pe nimeni ca Florin Condurățeanu. În urmă cu puțin timp am aflat că scumpul nostru coleg și prieten a intrat în șoc cardio-respirator și cu toții am sperat ca Florin Condurățeanu, așa cum a învins întotdeauna în profesie, în viață, să învingă și în această seară”.

Mihai Gâdea

„Fabulos om. L-am cunoscut bine. Nu am eu ce să spun prea multe despre Ţuţu. Ultima dată am povestit despre de-ale noastre și la final mi-a spus: Băi, împărate, există doar două căi, omenia și neomenia. E vorba lui George Călinescu, dar mi-a spus-o Ţuţu. Frumoasă vorbă. El a avut omenia! Trebuia să zic asta pentru el, Ţuţu a fost un om uriaș. Dacă te durea orice, găsea cel mai bun medic. Nu exista să nu îţi răspundă la telefon. Să îi fie bine unde o fi!”.

Dan Negru

„Am lucrat împreuna trei ani și cinci luni…Singurul din echipă care nu a lipsit nici măcar o zi din redacție… Drum lin, Țuțu!”.

Elena Cristian

„L-am sunat pe Răzvan și mi-a confirmat că i-a murit în brațe. I-a venit rău de la muncă. Pentru mine a fost un fel de «patriarh» al jurnaliștilor”.

Ecaterina Andronescu

„Am vorbit la ora 15 azi, dar nu se plângea de nimic. Era foarte bine, chiar am făcut anumite planuri de perspectivă. Mi-a fost pacient, în urmă cu câțiva ani, pentru o problemă periferică. Știu că era diabetic”.

Horațiu Moldovan

„Nu există om care să fi ajutat mai multă lume pe planetă decât Florin Condurățeanu. A salvat, la propriu, sute de vieți. Și am ajuns, tocmai eu, să fac breaking news pe moartea lui fulgerătoare. Iartă-mă, Țuțule, numai noi doi ști(a)m pentru ce...”.

Victor Ciutacu