Sănătate bolnavă în puşcăriile din România

Scandalul Serghei Gorbunov a scos la iveală bube grave ale sistemului judiciar din România. Acestea se dovedesc a fi însă doar vârful iceber­gului, pentru că eliberarea unor infractori periculoşi pe motive medicale îşi are invariabil rădă­cinile în sistemul de sănătate din penitenciare.

Sistemul penitenciar de sănătate este între ciocan şi nicovală după des­coperirea cazului Gorbunov. Scandalul eliberării moldoveanului a arătat că, indiferent câţi bani s-au băgat în spitalele din închisori, aici în continuare nu pot fi tratate tot felul de afec­ţiuni. Or, acest lucru creează un adevărat lanţ al slăbiciunilor. Dacă nu se va găsi o soluţie nouă, problema tratării deţinuţilor va provoca în continuare fie scandaluri interne, fie nemulţumiri ale Uniunii Europene. Primele, dacă vor continua să fie eliberaţi şi infractori periculoşi ale căror afecţiuni nu pot fi tratate în în­chisoare, iar cele faţă de UE, dacă va fi refuzată eliberarea oricărui deţinut bolnav şi netratabil în penitenciar.

REALITATEA DIN ŢARĂ SAU TRATATUL
Întregul sistem judiciar se întreabă acum cum scoatem cămaşa din toată ne­bunia asta, mai ales că nici una dintre al­ter­native nu e strălucită. Ori continuăm să eliberăm, pe motive medicale, deţi­nu­ţii netratabili în reţeaua penitenciară, pen­­­tru a nu le încălca drepturile, ori nu-i mai punem în libertate, dar găsim o solu­ţie să le oferim exact acelaşi tratament medical de care beneficiază orice alt cetă­ţean din România. Şi asta pentru că în 1995 statul a semnat Convenţia europea­nă pentru prevenirea torturii şi a trata­men­­­telor sau pedepselor inumane sau de­­gradante. Potrivit acestui document, "un serviciu de îngrijire a sănătăţii din în­chisoare trebuie să fie în măsură să ofe­re tratament medical şi îngrijire me­di­ca­lă, cât şi regi­mul alimentar, fizio­te­ra­pia, reeducarea sau alte regimuri de care este nevo­ie în con­diţii comparabile cu cele ale pa­­cien­ţilor aflaţi în libertate. Efec­­tivele de personal medical, infirmie­rele şi per­so­­nalul tehnic, cât şi sediile, instalaţiile şi echipamentele trebuie stabilite în conse­cinţă".   

CE NU PUTEAM ACUM 15 ANI
Prin anii ’90, peste 80 de afecţiuni nu se puteau trata în sistemul de sănătate din penitenciare, potrivit unei liste orientative consultate atunci de specialişti. Erau aşadar eliberaţi pe motive medicale deţinuţii care aveau nevoie de tot felul de intervenţii chirurgicale sau care sufereau de diverse afecţiuni cardio-vasculare, ortopedice precum coxartoza sau sco­lioza, ale aparatului respirator precum tuberculozele, oculare sau dermatolo­gice. S-a renunţat însă la aplicarea acestui barem pentru că a fost considerat in­complet şi învechit faţă de modernizarea sistemului sanitar din închisori.  

CE NU PUTEM ÎN 2009
Acum, o dată cu scandalul eliberării lui Gorbunov pentru glaucom, Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) a început o nouă centralizare a datelor privind posibilităţile de "diagnosticare, tratament şi supraveghere medicală" din sistemul penitenciar. După toate investiţiile în spitalele penitenciare, nouă tipuri de afecţiuni au rămas până în prezent netratabile în închisoare. Acestea sunt în majoritate cele care ne­cesită intervenţii chirurgicale. Potrivit documentului ANP, este vorba despre "afecţiuni neoplazice (după diagnosticare – tratament chirurgical oncologic, dacă este cazul, chimioterapie, radiotera­pie), afecţiuni chirurgicale cardio-vasculare (cu excepţia varice hidrostatice, hemoroizi), afecţiuni chirurgicale urolo­gice (cu excepţia criptorhidie, ectopii testiculare, varicolcel, hidrocel), dializa, afecţiuni care necesită intervenţii neurochirurgicale, afecţiuni neurologice, afecţiuni care necesită intervenţii de chirurgie plastică şi reconstructivă, afecţiuni care necesită intervenţii chirurgicale oftalmologice, afecţiuni care necesită intervenţii chirurgiale ORL, de chirurgie ortopedică, ginecologică sau de chirurgie toracică complexe".

În cele şase unităţi din reţeaua sanitară a ANP, mai multe sectoare "nu pot funcţiona la parametrii similari celor din Ministerul Sănătăţii din cauza lipsei de personal sau a tehnicii medicale", se arată în documentul întocmit acum câteva zile. Astfel, la neurologie, chirurgie toracică şi obste­trică-ginecologie lipseşte sau este insuficient personalul de specialitate, la oftalmologie şi ORL nu există tehnică me­dicală necesară, iar la ortopedie, urologie şi chirurgie plastică şi microreparatorie lipsesc amândouă. Pe lângă acestea, 12 secţii lipsesc cu desăvârşire din reţeaua sanitară a ANP, printre care chirurgia cardio-vasculară, cea orală şi maxilo-facială sau neurochirurgia, oncologia, endocrinologia, alergologia sau nefrologia.