Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pelerinajul de la Nicula, care are loc în fiecare an de Sfânta Maria Mare, este unul dintre cele mai importante evenimente religioase din Transilvania, dar şi din întreaga ţară. Anul acesta se aşteaptă ca peste 100.000 de credincioşi să se roage pe dealul de la mănăstire, cu ocazia sărbătorii Adormirea Maicii Domnului.
Icoana Făcătoare de Minuni va fi scoasă în această seară din Biserică. După ce se va desfăşura prohodul Maicii Domnului, la miezul nopții, enoriaşii vor înconjura cu icoana biserica de lemn din curtea mănăstirii. Vineri , ÎPS Andrei împreună cu un sobor de preoți vor oficia Sfânta Liturghie.
Anul acesta, la slujbă vor participa Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, ÎPS Andrei, precum şi înalţi prelaţi ai Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord şi ai Episcopiei Spaniei și Portugaliei.
După slujbă, cei de la mănăstire vor împărţi enoriașilor 20 de mii sarmale şi sute de cozonaci.
Mănăstirea de la Nicula este atestată documentar în anul 1552. În primul secol de existenţă a fost o aşezare monahală modestă, 'un fel de sihăstrie a câtorva călugări retraşi în pustietatea codrului, păstrând urma discreţiei la fel ca în cazul altor vetre monahale ardelene', după cum susţin reprezentanţii Mitropoliei Clujului.
Numele ei a ieşit la lumină de abia în primăvara anului 1699, prin icoana Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către preotul ortodox Luca din Iclod, cumpărată de la acesta de nobilul român Ioan Cupşa şi donată apoi Mănăstirii Nicula. Icoana, care este elementul central al pelerinajului, s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Icoana o reprezintă pe Fecioara Maria cu pruncul Isus în braţe şi a devenit, peste secole, una dintre cele mai emblematice reprezentări ale Fecioarei în Transilvania.
În secolul al XVIII-lea, mănăstirea devine din ortodoxă greco-catolică.
'În 1700, sub presiunea curţii imperiale din Viena, a luat fiinţă în Transilvania Biserica Unită cu Roma (Greco-Catolică), în care au fost încorporaţi o mare parte a românilor ortodocşi - preoţi şi mireni -, încrezători în viaţa mai bună care li se promitea. Ultimele bastioane de rezistenţă ortodoxă au fost însă mănăstirile, pe care generalul Bukow, la ordinul împărătesei Maria Terezia, le-a distrus cu tunurile şi cu torţele; călugării acestora - cei scăpaţi cu viaţă - s-au refugiat peste munţi. În 1774 mai exista în Nicula un singur călugăr ortodox; după toate probabilităţile, acesta este anul în jurul căruia mănăstirea Nicula a intrat sub administraţie greco-catolică. Deşi ca mănăstire propriu-zisă, cu călugări şi pravilă monahală, nu a funcţionat decât 13 ani, între 1935 şi 1948, ea a continuat să rămână obiectiv de pelerinaj prin icoana Maicii Domnului', se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
Biserica de zid de la Nicula a fost construită în perioada anilor 1875-1879-1905, iar pictura interioară a fost făcută în tehnica tempera de profesorul Vasile Pascu, în anul 1961.
Iconostasul care o împodobeşte este sculptat în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad în anul 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe, fiind o adevărată emblemă a Niculei.
Clădirea stăreţiei a fost construită între 1978-1989 şi ea adăposteşte un paraclis cu hramul 'Sfântul Ierarh Nicolae' şi o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn, precum şi o colecţie de cărţi vechi de cult printre care şi 'Cazania' mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.
'Sunt cunoscute împrejurările dramatice ale anului 1948, când dictatura comunistă a desfiinţat abuziv Biserica Greco-Catolică, iar pe conducătorii ei i-a supus unor aspre persecuţii. Singura alternativă a credincioşilor greco-catolici şi a unora din preoţii lor a fost aceea de a reveni în Biserica de care fuseseră despărţiţi în 1700 şi în care, prin liberă opţiune, se află şi astăzi, laolaltă cu bisericile şi bunurile lor. În contextul de atunci, cei câţiva călugări greco-catolici au părăsit Mănăstirea Nicula, dar nu înainte de a ascunde icoana în casa unui ţăran din Lunca Bonţului, unde a stat până în 1965; revenită în mănăstire pentru numai câteva ore - şi urmărită de vigilenţa Securităţii - ea s-a refugiat în sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului, de unde s-a întors triumfal şi definitiv în 1992. În acest răstimp, de 44 de ani, Nicula a reintrat în conul de umbră al istoriei, rămânând o mănăstire modestă, cu o viaţă monahală întru nimic ieşită din comun', se arată în comunicatul mitropoliei, citat de Agerpres.
Începând cu anul 1992, în condiţiile libertăţii religioase de după Revoluţia din Decembrie 1989, Mănăstirea Nicula a devenit al doilea mare centru de pelerinaj din România - după Mitropolia din Iaşi.
Zeci de mii de pelerini participă în fiecare an, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la evenimentele organizate de Arhiepiscopia Clujului, Vadului şi Feleacului. Oamenii se adună din tot Ardealul sau de mai departe, iar unii dintre ei parcurg ultima bucată de drum, până la porţile mănăstirii, în genunchi, într-un efort extrem de epuizant. Cei care nu pot face acest lucru înconjoară de câteva ori micuţa şi vechea biserică de lemn, aflată încă în picioare, în curtea mănăstirii.
'La slujbele hramului din noaptea şi ziua de 15 august participă câteva zeci de mii de închinători, fără nicio discriminare confesională, etnică sau de altă natură; e sigur că printre ei se află şi catolici, greco-catolici şi chiar protestanţi, fără ca cineva să fi fost cumva împiedicat sau stânjenit. Şi e tot atât de sigur că ceea ce atrage poporul la Nicula nu e nimic altceva decât icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care îi conferă mănăstirii o dimensiune duhovnicească fără egal în România. Înainte de toate şi mai presus de orice, Mănăstirea Nicula e un loc al sfinţeniei, iar sfinţenia îi este conferită cu precădere de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care a creat, întreţine şi sporeşte un pelerinaj universal şi, prin aceasta, ecumenic', se afirmă în comunicat.
În primăvara anului 2001, arhiepiscopul şi mitropolitul Bartolomeu a anunţat proiectul de rectitorire a Niculei, când a fost sfinţită şi piatra de temelie a noii biserici şi când, efectiv, s-au început lucrările. Pe lângă edificiile cu profil cultural, principala construcţie din Mănăstirea Nicula este noua biserică. Proiectul mai include Casa de creaţie, Centru de studii patristice, clădirea unui corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. Până în prezent s-a reuşit edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca şi atelierul de pictură. Biserica mănăstirii este în faza de finisaje interioare cât şi exterioare. În toamna anului 2012, Centrul de studii patristice a fost inaugurat şi a găzduit Congresul Facultăţilor de Teologie din Patriarhia Română.
