Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Institutul Român pentru Evaluare şI Strategie (IRES) a dat astăzi publicităţii un sondajrealizat în perioada 20-22 aprilie 2011, având ca scop identificarea atitudinilor şi percepţiilor publice privind participarea României la scutul antirachetă american.
Majoritatea respondenţilor - 66% - au auzit de sistemul american de apărare antirachetă. Concomitent, 33% dintre respondenţi nu au auzit de acest sistem.
71% dintre subiecţi declară că au auzit despre sistemul american de apărare antirachetă de la televizor. În ceea ce privesc informaţiile deţinute despre participarea României la sistemul american de apărare antirachetă, 41% dintre persoanele intervievate nu au auzit despre acest lucru, în timp ce 37% au auzit cu siguranţă, iar 21% nu sunt sigure dacă au auzit despre această participare.
Principala sursă de informare despre participarea României la sistemul american de apărare antirachetă este televiziunea (66%).Cel mai important avantaj al proiectului, menţionat de 31% dintre respondenţi, este cel legat de siguranţa ţării. Alte avantaje menţionate de subiecţi sunt protecţia din partea SUA sau NATO în caz de război şi o mai bună colaborare cu SUA şi alte ţări.
Principalul dezavantaj al proiectului îl reprezintă, în opinia respondenţilor, faptul că România ar putea deveni ţinta unor atacuri (8,9%). Alte dezavantaje sunt: deteriorarea relaţiilor cu Rusia (8,4%) sau cheltuielile mari pentru România (7,2%).
15% dintre respondenţi declară că ştiu data sau anul în care sistemul de apărare antirachetă va deveni funcţional. Dintre aceştia, 31% spun că va deveni funcţional începând cu 2015 (răspunsul corect), 17% - 2012 şi tot 17% - 2014.
Două treimi dintre cei care au auzit de scutul de apărare antirachetă cred că participarea României la acest sistem este o idee bună, iar un cumul de 74% spun că această participare va influenţa securitatea naţională într-un mod pozitiv.
Jumătate dintre cei chestionaţi atribuie responsabilitatea asupra sistemului Statelor Unite ale Americii, iar un sfert o trec în contul NATO. Cu toate acestea, un cumul de 89% spun că NATO se implică, total sau parţial, în acest proiect.
55% dintre subiecţi susţin că participarea României la proiect va influenţa relaţiile cu ţările vecine într-un mod pozitiv. Cu toate acestea, un procent mai redus (40%) sunt de părere că alte state vor reacţiona pozitiv la acest proiect, în timp ce 69% anticipează o reacţie negativă din partea Rusiei.
Peste jumătate dintre respondenţi (55%) consideră că România se expune şi altor riscuri, înafara celor militare, prin participarea la sistemul de apărare antirachetă. Dintre aceştia, cei mai mulţi nominalizează riscurile economice (22,3%), atacurile teroriste (19,4%) şi înrăutăţirea relaţiilor cu ţările vecine (7,1%) sau cu Rusia (3,8%).
Un sfert dintre cei chestionaţi spun că parteneriatul dintre România şi Statele Unite ale Americii ar trebui să aducă ţării în primul rând siguranţă şi protecţie naţională, însă doar 13,2% cred că acest lucru se va întâmpla. 7,9% consideră că acest parteneriat va aduce o relaţie mai bună între state, iar 5% se aşteaptă la dezavantaje şi 2,2% la cheltuieli şi datorii.
Aproape o treime (31%) cred că viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României va fi influenţată în mare sau foarte mare măsură de participarea la acest sistem, iar 42% prevăd o influenţă slabă. Dintre cei care se aşteaptă la efecte asupra traiului de zi cu zi, 52% anticipează că acestea vor fi pozitive, iar 36% - negative. Influenţa asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor care locuiesc în zona în care va fi amplasat sistemul este percepută ca fiind mai mare, 52% spunând că aceştia vor fi influenţaţi în mare sau foarte mare măsură, iar 34% - în mică măsură.Asigurarea securităţii populaţiei şi informarea şi instruirea acesteia sunt măsurile principale pe care ar trebui să le ia atât România, cât şi Statele Unite ale Americii pentru a se asigura că totul va decurge în condiţii optime în cadrul proiectului de apărare antirachetă. Doar 3,4% consideră că soluţia cea mai bună ar fi ca România să refuze amplasarea elementelor scutului. O treime dintre respondenţi nu se pot pronunţa în legătură cu ce ar trebui făcut, fie de autorităţile române sau americane, pentru a asigura o funcţionare optimă a sistemului.
Protecţia militară (27,3%) şi ajutorul material şi financiar (9,6%) sunt principalele lucruri pe care subiecţii consideră că ar trebui să le ofere Statele Unite ale Americii în parteneriatul cu România.
În ceea ce privesc aşteptările populaţiei privind parteneriatul dintre statul român şi SUA, respondenţii consideră că aceastea din urmă ar trebui să ofere ţării, în primul rând protecţie militară (27,3%), ajutor financiar sau material (9,6%), înţelegere şi colaborare (5,9%). Alte menţiuni ale respondenţilor au fost: garanţii (3,8%), sprijin logistic (3,2%), încredere (2,8%), precum şi ridicarea vizelor (2,7%). Devine evident faptul că principala preocupare a respondenţilor este siguranţa militară a ţării, pe al doilea plan remarcându-se sprijinul financiare.
Cei mai mulţi dintre români ar dori să primească mai multe informaţii despre sistemul american de apărare antirachetă în sine – 10,3%, în timp ce alţii ar dori să afle mai multe despre riscurile pe care acesta le presupune – 3,4%, despre locaţia elementelor – 3,3%, despre avantaje şi dezavantaje – 2,8%, precum şi despre siguranţa acestuia – 2,3%. Circa 4 din 10 români nu doresc să afle informaţii suplimentare despre acest sistem, în timp ce 2 din 10 nu ştiu ce informaţii le lipsesc.
Atunci când sunt întrebaţi care sunt agresorii de care trebuie protejate statele participante la sistemul american de apărare antirachetă, respondenţii indică, în primul rând, Rusia – 17,8%, acesta fiind urmată de organizaţii teroriste – 7,2%, ţări arabe – 6,7%, musulmani – 6,6%, Iran – 3,9%. Cumulând tendinţele înregistrate, devine evident faptul că principalii agresori identificaţi de către respondenţi sunt state sau actori din zona Orientului Mijlociu, respectiv de religie islamică, precum şi grupări teroriste.
Majoritatea românilor – 52% - consideră că România are nevoie de protecţia scutului antirachetă; în acelaşi timp, 43% consideră că România nu avea nevoie de această protecţie, în timp ce restul de 5% sunt nehotărâţi sau nu oferă un răspuns.
Celor mai multe dintre persoanele intervievate le dă un sentiment de siguranţă faptul că a fost luată decizia participării României la sistemul american de apărare antirachetă – 51%, în timp ce 35% resimt mai degrabă un sentiment de ameninţare. 8% dintre români reacţionează neutru în acest caz.
Doar unul din 5 participanţi la studiu declară că ştie când s-a luat decizia de participare la sistemul american de apărare antirachetă. Dintre aceştia, atunci când sunt întrebaţi când anume a fost luată această decizie, cei mai mulţi consideră că a fost luată în 2009 (35%) sau 2010 (26%), în timp ce o proporţie cumulată de 26% dintre intervievaţi consideră că această decizie a fost luată înainte de 2009 (6% dintre aceştia spunând chiar că decizia a fost luată înainte de 2001).
O cincime dintre persoanele intervievate crede că există şanse ca în zona în care locuiesc să fie amplasate elemente ale scutului antirachetă.38% dintre români declară că ştiu cine a luat decizia participării României la sistemul american de apărare antirachetă; dintre aceştia, 22,7% identifică CSAT drept instituţia responsabilă, în timp de 18,6% cred că Preşedinţia a luat această decizie (acestora adăugându-se 8,3% care îl nominalizează pe Preşedintele ţării, Traian Băsescu). De asemenea, Guvernul este indicat de către 17,9% dintre respondenţi, în timp ce MAI obţine 10,8% dintre menţiuni.
Percepţiile privind propria siguranţă relevă faptul că doar 54% dintre români se simt în siguranţă, în timp ce 42% afirmă opusul.
Sondajul a fost realizat telefonic, pe un eşantion de 1615 subiecţi, cu o marja de eroare de +- 2,4%.
