Daca din tot oferi nimic
Tie-ti ramane golul
Varsat in mare de cel mic
Ca sa-ti sfinteasca solul.
De n-ai, sau ai, dar vrei mai mult
Si semeni spre-nmultire
Dar bratele prea scurte-ti sunt
Culegi dezamagire.
De ce esti orb cand ochi tu ai?
Si surd cand lumea vrea sa-ti spuna:
Atent la sacul de malai
Vei auzi d'abia cand tuna!
Iar de refuzi s-accepti umil
Ca esti neputincios in fata
Fortunei ce ti-a dat fitil,
Focu-ti va arde viata.
Din ignoranta ta profunda
Ce poate oare sa se nasca?
Iluzii care te inunda,
'Necandu-ti inima de iasca?
Minciuna-ti poarta dulci cuvinte,
Le crezi si tu pentru confort.
Mai bine scoal' de ia aminte:
Nu poti visa in somnul mort!
Orbit de propria-ti oglinda
Slavesti doar zeii ce-si intorc
Privirea falsa, sa nu vada
In fata lor un om de porc.
Dar porc de-ai fi nu ti-ar pasa,
Iar pasul tau pe multi ii doare.
Tu, lasul brav, de i-ai lasa
Sa zburde, ce ti-ar face oare?
Si incoltit de adevar,
Sub maini impreunate-n fier
Ce ai sa faci, tu - fir de par?
Sa fugi in lume? Sau in cer?
Iar sa se verse lacrimi reci
Peste pamantul sangeriu?
Nu pentru tine, cel ce pleci
Lasand in urma dor pustiu!
Si-n spate de-ai putea privi
Ma-ntreb ce ai vedea tu oare?
Nici haituit pe veci de-ai fi
Nu vei afla cat doare!