Statele Unite ale Europei, deocamdată, o poveste de mare succes

Discutiile asupra proiectului denumit "Statele Unite ale Europei' au incins spiritele, iar confruntarea dura intre cei care jura neconditionat pe sloganul 'mai multa Europa' si cei care raman (cel putin) rezervati la seductiile acestuia capata o intensitate semnificativa. O asemenea luare de pozitie fata de ceea ce reprezinta- sau ar trebui sa reprezinte! - "marele vis european', a fost publicata mai zilele trecute in "Gazeta Wyborkza', reputatul cotidian polonez cu declarata orientare liberala de centru stanga sub titlul "Avem incredere in Uniunea Europeana?', fiind preluata imediat si intens comentata pe site-ul de stiri "presseurop'.

Asa dupa cum ne-am obisnuit, atunci cand este vorba despre teme fierbinti, discutia este declansata cu o intrebare-soc, adresata, mai degraba, cititorului obisnuit. Intrebarea gazetarilor de la "Gazeta Wyorkza' este:' Daca acum ar izbucni un razboi in Europa, oare cineva ar fi in stare sa-si dea viata pentru proiectul comunitatii europene initiat de Schumann sau Monet?' Si, pentru ca o asemenea intrebare poate trimite la sfere problematice greu accesibile publicului larg si neinitiat, jurnalistii muta discutia mai aproape de lumea prezentului cotidian: "Oare tinerilor polonezi sau finlandezi le trece vreodata prin minte sa mearga la petreceri purtand tricouri cu Jacques Delors? Presupunand, bineinteles, cineva in Europa ar fabrica astfel de tricouri.' Intrebarea se schimba, dar nu si temeiurile sale morale:' Criza este un moment potrivit pentru examinarea constiintelor.'

"Visul european nu a devenit visul europenilor'

Mai departe, autorii duc demonstratia un spatiul unui paradox ce tine de insasi conditia societatii spectacol si a suprematiei imaginii. Uniunea Europeana, o spun ei fara precautii de circumstanta, nu este decat o poveste de succes; ea nu are nici figura, nici carisma, dar nu are nici armata, nici macar o autentica politica externa comuna. Asadar, apasa ei pedala, Uniunea Europeana este si ramane, deocamdata, unul dintre cele mai ambitioase proiecte politice din lumea. " Este, cel putin pana in momentul de fata, o poveste de mare succes.' Nu scapa tirului necrutator nici macar Jose Manuel Barosso, acesta nefiind vazut ca un redutabil concurent la capitolul imagine pentru un Barack Obama sau un Nelson Mandela.

De la constatarea ca Uniunea Europeana nu poate miza pe un lider carismatic, gazetarii polonezi merg mai departe si ajung la o concluzie mult mai dureroasa, anume ca insusi "visul european' nu a devenit niciodata visul europenilor'. Spre deosebire de "visul american'("cetatenii din SUA cand tin in mana o bancnota cu imaginea lui George Washington se simt parte a acelui vis') "un german sau un francez care are o bancnota de cinci euro nu simte nimic pe de o parte si pentru ca'visul european' a fost propus de fondatorii comunitatii europene ca un proiect elitist.'

Oameni cu un pronuntat simt al realitatii autorii articolului nu aluneca pe panta nihilismului si nici nu neaga- pentru placerea efectelor retorice - o seama de realizari certe cu care Uniunea Europeana, ca institutie, se legitimeaza. In enumerarea lor, aceste realizari ar fi: accesul tuturor la sanatate, statul asistential, o economie de piata cu responsabilitati in plan social si dragostea nebuneasca (din perspectiva culturilor din afara Occidentului) pentru libertate'. In treacat fie spus, poate ca sustinerile despre "statul asistential' ca si cele despre "economia de piata cu responsabilitati in plan social', gandite a figura in palmaresul Uniunii Europene din ultimii ani, ar trebui sa fie serios amendate , mai ales daca ne gandim la acea "tiranie a austeritatii' pe care au impus-o Germania si cancelarul ei si ale carei costuri dureroase atarna greu in balanta euroscepticismului, dar sa trecem…

"Sa fim impreuna', dar "de ce' si "in ce fel'?

Din aproape in aproape, discutia ajunge la un alt paradox: desi 'federatia statelor-natiune', despre care vorbeste atat de patetic domnul Barosso, "este deja o realitate din mai multe puncte de vedere(…) trebuie sa ne obisnuim cu gandul ca nu exista nici-o sansa in Europa pentru o federatie reala.' Dovada fiind insusi faptul ca "germanii, la fel ca si polonezii sau spaniolii, nu vor inceta niciodata sa fie germani, polonezi sau spanioli, adica cetateni preocupati in primul rand de problemele din Germania, Polonia sau Spania.'

Aici sta, asadar, cheia problemei: "ar trebui- puncteaza jurnalistii polonezi – sa incercam sa redam cetatenilor Uniunea Europeana, sa transformam UE intr-o uniune a europenilor', adaugand numaidecat: "integrarea nu trebuie sa fie un scop in sine, ci trebuie sa ajute oamenii.' Dupa care se explica pe larg prin aceasta sustinere provocatoare: "Europenii au nevoie acum de securitate sociala, de locuri de munca, de un contract privind modul in care va functiona principiul solidaritatii introdus, spre exemplu, in bugetul european'. Aceasta fiind si "temele pe care trebuie sa se concentreze dezbaterea privind viitorul Europei'.

Pronuntandu-se , atat de categoric si de articulat argumentat dintr-o tara care si-a castigat si-a aparat si careia i se respecta dreptul de a avea un cuvant greu in Uniunea Europeana, comentatorii polonezi pun fara precautii galante si fara inhibitii de circumstanta degetul pe rana: "Sloganuri precum <> , repetate insistent de politicienii europeni, trebuie sa se transforme in lucruri concrete: mai multe locuri de munca, (rata somajului in randul cetatenilor europeni este dramatic de ridicata), mai multe oportunitati egale, mai mult control asupra bancilor si institutiilor financiare, sau, in final, si asupra guvernelor ale caror politici iresponsabile au contribuit la actuala criza a datoriilor.'

Corolar firesc al acestor conditionari, ideea pastrarii si consolidarii "modelului statului asistential' capata in aceasta abordare valente noi. Departe de a accepta, resemnati, ideea de a anula'pentru totdeauna' statul asistential, autorii articolului din "Gazeta Wyborkza' vin si pun intrebarea-cheie:'ce vom avea in locul unui sistem care timp de cateva decenii a oferit Europei Occidentale prosperitatea si pacea sociala dupa care polonezii au tanjit atat de mult timp?' Intrebare legitima cu atat mai mult cu cat , dupa cum se poate constata, nu se stie, nici pana acum, ce anume model va inlocui modelul statului asistential european.

Pe aceeasi linie de conduita analitica, jurnalistii polonezi mai sustin:'Raspunsurile la aceste intrebari nu trebuie sa fie rezultatul exclusiv al unor negocieri cu usile inchise sau, mai rau, al luptelor dintre eurocrati si lideri politici in cursul unor sumitturi<>'. La fel de adevarat fiind, pentru ei si faptul ca nu exista o reala,aprofundata, dezbatere privind viitorul UE nu poate fi imputat doar politicienilor, aceasta fiind si efectul unei dureroase lipse de interes , manifestata in state ale comunitatii, pentru problematica Uniunii Europene insasi, ceea ce face ca aceasta constructie ambitioasa si incarcata sa para "din ce in ce mai distanta si mai bizara.'

"Cea mai mare amenintare cu care se confrunta Uniunea Europeana….

…. nu este criza datoriilor sau populismul antiamerican'- conchid jurnalistii de la "Gazeta Wyborkza'. Iar ca pe un cert argument aduc rezultatele recentului scrutin din Olanda unde "pragmatismul a prevalat asupra retoricii antieuropene a lui Gaart Wilders'. Insotind aceasta constatare cu un avertisment sever: "Uniunea Europeana nu va mai avea sens cand oamenii vor inceta sa creada in acest proiect. Fiecare dintre noi trebuie sa ne punem intrebari esentiale- ce inseamna UE pentru mine si de ce vreau sa supravietuiasca?' Intrebare care, cu siguranta, va conta foarte serios la alegerile europarlamentare din 2014.

Remarcabila analiza asupra unei teme care 'arde' articolul din publicatia varsoviana este – sau ar trebuie sa fie!-, pentru cititorul roman o lectie deschisa si o provocare. Depinde, acum, cine va ridica manusa!...