Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am tot amanat. Am zis ca maine. O sa-i duc maine cartea care imi aparuse recent si pe care el o citise in manuscris, acceptand sa-mi scrie o postfata. Ziceam ca maine o sa existe mereu. Si ca pe Fanus Neagu o sa-l gasesc intotdeauna la fereastra acestei zile, asteptandu-ma, ca sa putem rade impreuna de moarte.
De ultimul Sfantu’ Stefan, am plecat de la sarbatoarea prenumelui meu si am batut cu un grup de colindatori la usa sarbatorii prenumelui sau. A sufletului sau, mai precis. Deoarece inauntrul acestuia am fost primiti. Imediat ce au inceput sa cante colindatorii, s-a pornit ninsoarea. Fanus Neagu privea cu ochii in lacrimi pe fereastra si asculta. Pe urma, am stat pe indelete de vorba. Despre bucuria zapezii. Despre noaptea alba de afara. Despre copilaria care ne ramasese amandurora in urma, lui, mult mai in urma decat mie. Despre viata care ne-a ramas in fata. Nu stiam pe atunci ca dumnealui atat de putina! Sa fi stiut, as fi incercat sa fac ceva. Poate chiar sa-i pun cateva intrebari lui Dumnezeu si chiar sa ma cert nitel cu El. I-am si spus intr-o zi lui Fanus ca nu m-as da in laturi sa-i ofer o parte din zilele mele daca as simti ca-l pandeste vreo primejdie dinspre viitorul imediat. Asta nu se poate! mi-a zis el. Dar si daca s-ar putea, n-as accepta. Mi-este de ajuns viata mea, indiferent de ziua in care se va sfarsi!
S-a intamplat. De ce, ingere, de ce ?!
Am zis ca maine o sa existe tot timpul.Ca moartea, cel putin in cazul sau, va sti sa astepte. Ca inca mai avem de ras impreuna de ea. Ca inca mai avem de plans, tot impreuna, in fata unei fereste la care a venit sa colinde ninsoare, in vreme ce Doru Tufis rosteste inauntru un cantec despre copilaria noastra pierduta.
Mi-a ramas numai mie ziua de maine. Mi-a ramas si secerisul graului, pe care n-o sa-l mai pot imparti niciodata cu el. "Strigate spuse in soapta' este numele cartii pe care n-am mai apucat sa i-o duc. Acesta este si numele dragostei pe care am nutrit-o in secret pentru el. Mi-a ramas si ea. Si mi-a mai ramas plansul. Tot plansul. De ce, ingere, de ce?!
