Summit în Japonia contra încălzirii globale

Experţi mondiali în domeniul schimbărilor climatice şi reprezentanţi ai guvernelor lumii au participat ieri în Japonia la un summit dedicat încălzirii globale. Este una dintre întâlnirile care urmează Conferinţei din decembrie 2007 de la Bali şi care ar trebui să pregătească summit-ul de la Copenhaga de anul viitor.

Experţi mondiali în domeniul schimbărilor climatice şi reprezentanţi ai guvernelor lumii au participat ieri în Japonia la un summit dedicat încălzirii globale. Este una dintre întâlnirile care urmează Conferinţei din decembrie 2007 de la Bali şi care ar trebui să pregătească summit-ul de la Copenhaga de anul viitor.

În Danemarca ar trebui să fie semnat viitorul acord inter­na­ţio­nal pentru perioada de după 2012, an în care va expira Protocolul de la Kyoto. Deşi toată lumea declară că este de acord cu acest nou protocol şi că momentul potrivit pentru semnarea lui este întâlnirea de la Copenhaga, atunci când vine vorba despre negocierea punctuală a do­cu­men­tului lucrurile se complică. De­cla­ra­ţiile optimiste, pline de prietenie şi respect reciproc date de oficia­lii guvernamentali din toată lu­mea, nu au acoperire totală la masa ne­go­cierilor, acolo unde fiecare încearcă să obţină cât mai mult pentru ţara pe care o reprezintă.

SECTORIAL SAU GENE­RAL. Prima veste bună este aceea că America nu se mai opune, aşa cum făcea până la Conferinţa de la Bali. Americanii au arătat în In­do­ne­zia că sunt conştienţi şi îngrijoraţi în egală măsură de efectele încălzirii glo­bale şi au fost de acord că un protocol internaţional este cea mai bună soluţie pentru rezolvarea situaţiei. Ce va cuprinde acest document este însă o necunoscută, cel puţin pentru mo­ment. Americanii cer o abordare sectorială a problemei încălzirii glo­ba­le. Cu alte cuvinte, identificarea celor mai mare surse de poluare din fiecare ţară şi reducerea emisiilor de dioxid de carbon în acele sectoare. Un exemplu: Germania este un mare producător de maşini. Ca atare, acest sector ar trebui vizat pentru reduce­rea emisiilor, în timp ce alte domenii, mai puţin dezvoltate în această ţară, să nu fie nevoite să facă vreo modifi­ca­re în producţie. Oficialii americani s-au întrecut în a lăuda această abor­dare, făcând lobby ca Protocolul de la Copenhaga să fie semnat în acest mod. Pe de altă parte, un alt mare poluator al Planetei, Uniunea Eu­ropeană, insistă pentru adoptarea unei alte strategii împotriva schim­bă­rii climatice. Deşi sunt de acord cu pro­tocolul, reprezentanţii europeni, mai ales cei din Marea Britanie, Franţa şi Germania, susţin ca fiecare ţară mare poluatoare să îşi reducă emi­siile, la nivelul tuturor domeniilor: industrie, agricultură, transporturi, turism etc. Aceste ţări consi­de­ră că metoda este mult mai eficien­tă şi afectează mai puţin ţările să­ra­ce şi pe cele în curs de dezvoltare, state care au cel mai mult de sufe­rit din cauza încălzirii globale: nu din cauza lor se văd efectele pentru că nu au poluat şi nu poluează prea mult şi în acelaşi timp nu au nici banii ne­cesari pentru a-şi lua măsuri îm­po­tri­va inundaţiilor, deşertificării, dis­pa­riţiei speciilor, eroziunii ţărmurilor etc. Şi europenii trag cu dinţii de teoria lor, argumentând că reduce­rea se­c­torială a emisiilor va avea ca posibil efect ruinarea mai multor eco­no­mii în plină dezvoltare.

PROBLEME SECUNDARE. Domenii care preocupă întreaga pla­ne­tă, precum energia regenerabilă (în­tre care la loc de cinste se află bio­combustibilii) sau transporturile (mai ales cele aeronautice), nu au fost menţionate decât marginal la reu­niunea de la Tokyo. Planeta aş­teap­tă încă soluţia cea mai bună pen­tru biocombustibilii de a doua ge­neraţie. Practic, suprafeţe întinse de pe Terra, mai ales păduri şi mlaş­tini, au fost distruse în ultimii ani şi în­locuite cu câmpuri pe care se cultivă plante pentru biocombustibili. Sin­gurii care aveau până acum o stra­tegie erau europenii. Aceştia îşi fi­xaseră ca ţintă ca, în 2020, 10% din carburanţii folosiţi în Uniunea Eu­ropeană să provină din biocom­bus­tibili. Obiectivul a fost însă sever cri­ticat săptămâna trecută la summit-ul de primăvară al UE, când res­ponsabilii mai multor ţări au re­cla­mat distrugerea ecosistemelor şi preţul din ce în ce mai mare al ali­men­telor. În ceea ce priveşte aviaţia, cel mai mare poluator din domeniul transporturilor, din nou tăcere. Aviaţia nu a fost inclusă nicăieri, de nici o ţară de pe glob, în vreun plan de reducere a emisiilor, astfel încât doar o decizie internaţională ar putea urni lucrurile aici.

alexandru.nastase@jurnalul.ro

Poluare în Bucureşti

În timp ce mai-marii lumii se preocupă de soarta Planetei şi negociază reducerea poluării, la Bucureşti, un raport al Socie­tăţii Române de Pneumologie arată că oraşul este unul dintre cele mai poluate din Europa, fapt care a dus la o creştere îngrijorătoare a îmbolnăvirilor de astm şi alte afecţiuni cardio-respiratorii. Astfel, potrivit sursei citate, în Bucureşti există 400 de tone de praf pe kilometru pătrat, în condiţiile în care limita maximă admisă este de numai 120 de tone de praf pe kilometru pătrat. Un copac poate filtra în fiecare zi până la 20 de kilograme de praf, însă numărul copacilor din Bucureşti s-a diminuat drastic de la an la an. La aceasta contribuie şi încălcarea grosolană a legislaţiei de mediu, care prevede că pentru fiecare copac tăiat trebuie plantaţi în loc alţi zece, prevedere pe care nimeni nu o respectă. Aceasta a dus la creşterea rapidă a bolnavilor cu afecţiuni cardiorespiratorii din oraş, poluarea fiind principala cauză pentru aceste îmbolnăviri.