Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu cumva am uitat de România cea adevărată, România adâncă, România prin care-şi poartă ursita grea 20 de milioane de oameni cu prea multe brazde săpate pe faţa muncită? Nu cumva am uitat de talpa ţării, ţăranul de totdeauna, cel care spune "bună ziua" celor întâlniţi şi de fapt necunoscuţi?
Ţăranul care se trezeşte când încă zorii nu s-au înstăpânit, cel care-i vorbeşte văcuţei, cel care are 2-3 milioane vechi pensie, dacă nu cumva poştaşul îi pune în palma asprită de sapă o pensie de 40 de mii vechi cu care poate cumpăra şase covrigi pe lună. L-am auzit pe un sătean trecut de 70 de ani: "Să nu scadă pensiile, eu mă mai duc în grădină şi culeg câteva roşii, nişte leuştean, dar aveţi grijă că la oraş nu vor avea bătrânii ce mânca. Şi vă rog aduceţi fabricile înapoi ca să aibă copiii noştri unde lucra. Feciorul meu s-a dus la muncă între străini ca să poată trimite la şcoală copiii. Să nu facem rău poporului. Şi să mă iertaţi dacă am fost obraznic!" Bietul ţăran îşi cerea iertare că ofta pentru ceilalţi români. El, poate cel mai necăjit. Şi poate ne dăm seama că Ţăran vine de la cuvântul Ţară!
