Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din Penitenciarul Rahova, Cătălin Sandu, unul dintre condamnaţii în procesul Telepatia, adresează o serie de întrebări Ministerului Agriculturii legate de aşazisul prejudiciu produs prin privatizarea Insitutului de Chimie Alimentară.
Cătălin Sandu consideră că în condiţiile în care actul de justiţie respectiv a fost finalizat, însă pe baza unor premise eronate care îşi au izvorul în modalitatea greşită în care departamente de servicii independente din cadrul sau din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au înţeles să interpreteze şi să aplice prevederile legale, este în obligaţia domnului Daniel Constantin de a interveni pentru constatarea şi corectarea efectelor neregulilor la nivelul instituţiilor din subordine.
Asta cu atât mai mult cu cât din cauza unor astfel de nereguli şi disfuncţionalităţi, au fost grav încălcate şi afectate negativ drepturile fundamentale ale mai multor persoane, în prezent condamnate din această cauză, dar şi ale unor persoane juridice, inclusiv din domeniul presei.
Controlul ar lămuri totul
Un control la nivelul Direcţiei Juridice şi Direcţiei Buget Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale poate să verifice şi să stabilească situaţia reală, legală, cu privire la câteva aspecte esenţiale, pe baza cărora s-a fundamentat o eroare judiciară percepută cu un pronunţat caracter politic.
Cum a fost posibil ca Direcţia juridică a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a întocmit şi a avizat favorabil adresele de constituire ca parte civilă şi care a asigurat reprezentarea ministerului în faţa instanţelor, să susţină existenţa unui prejudiciu în patrimoniul său, în condiţiile în care nu avea bază legală şi nici de fapt pentru o astfel de susţinere? Dispoziţiile legale invocate atât de procurorul de caz cât şi de Direcţia juridică a ministerului (art. 6 din Legea 268/2001) erau abrogate înainte de data privatizării (24.11.2003, data încheierii contractului de privatizare), cu consecinţa că toate veniturile din privatizare erau făcute venit la bugetul statului, în contul Ministerului Finanţelor Publice şi nu al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltă rii Rurale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, Ministerul Finanţelor Publice, beneficiarul sumelor provenind din privatizare, nu a pretins şi reclamat existenţa vreunui prejudiciu. În acest sens se pot avea în vedere atât rapoartele de audit cât şi constatările Curţii de Conturi asupra execuţiei bugetare la nivelul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pe întreaga perioadă cuprinsă între data privatizării Institutului de Chimie Alimentară (24.11.2003) şi data de 31.12.2013 (data ultimului exerciţiu financiar).
Cum a fost posibil ca Direcţia juridică a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să pretindă existenţa unui prejudiciu, fără bază legală, în condiţiile în care nici nu a aşteptat şi nu a primit vreo confirmare cu privire la existenţa prejudiciului, de la Direcţia de Buget Finanţe din cadrul ministerului, direcţie care ar fi evidenţiat în mod clar că nu există prejudiciu?
Parte civilă fără calitate în proces
Cum a fost posibil ca, în condiţiile inexistenţei vreunui prejudiciu în patrimoniul propriu şi în condiţiile în care Ministerul Finanţelor Publice nu a constatat şi reclamat existenţa vreunui prejudiciu, Direcţia juridică a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să susţină că ministerul a înregistrat un prejudiciu şi că reprezintă Statul Român, contrar prevederilor legale imperative potrivit cărora Statul Român este reprezentat în justiţie de Ministerul Finanţelor Publice?
Cătălin Sandu arată în scrisoarea trimisă din penitenciar că Ministerul Agriculturii, prin adresa nr 174536/06.11.2012 comunicată Tribunalului Bucureşti, confirmă că nu a înregistrat vreun prejudiciu şi că nu a avut bază legală pentru constituirea ca parte civilă. Astfel, Ministerul Agriculturii confirmă explicit că nu a înregistrat şi nici nu avea cum din punct de vedere legal să înregistreze vreun prejudiciu în patrimoniul propriu, deci nu are niciun temei, de drept sau de fapt, pentru a exercita acţiunea civilă.
De altfel, Ministerul Agriculturii NU A AVUT ATRIBUIŢII PRIVIND PROCESUL DE PRIVATIZARE DE ACŢIUNI ŞI ACTIVE, COMPETENŢA ÎN DOMENIUL RESPECTIV REVENIND AGENŢIEI DOMENIILOR STATULUI.
Deşi a comunicat o astfel de adresă, ulterior, inclusiv la ultimul termen de judecată, Direcţia juridică a susţinut în continuare că ar exista pretinsul prejudiciu.
Solicitarea unor clarificări urgente, prin verificarea celor semnalate de Cătălin Sandu intră în fapt în competenţa Guvernului cu atât mai mult cu cât, potrivit art.22 şi 25 din Legea 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului s-a realizat trecerea ADS din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în subordinea Guvernului. Prin preluarea patrimoniului agenţiei pe bază de protocol de predare-primire, se va constata inexistenţa în fapt şi în drept a prejudiciului evidenţiat în hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. 25497/3/2012**- (255/2014) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală.
