Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe 1 octombrie a fost Ziua Internaţională a Persoanelor in Vărstă. O zi peste care, in general, se trece foarte repede. De ce? "Bătrănii, necazurile lor, problemele lor, boli, durere, suntem sătui", aşa ar putea suna un răspuns generalizat.
Pe 1 octombrie a fost Ziua Internaţională a Persoanelor in Vărstă. O zi peste care, in general, se trece foarte repede. De ce? "Bătrănii, necazurile lor, problemele lor, boli, durere, suntem sătui", aşa ar putea suna un răspuns generalizat.
Surpriza este că tocmai bătrănii, in pofida tuturor greutăţilor cu care se confruntă, ascund in ei o extraordinară putere de a trece peste toate. Şi mai e ceva: cine stă in preajma lor e adus cu picioarele pe pămănt.
Jurnalul Naţional şi-a propus să işi indrepte atenţia către persoanele in vărstă, uitate de societate. Pentru inceput, Centrul de Ingrijire şi Asistenţă "Sfănta Elena" - o unitate pentru persoane adulte cu handicap - s-a transformat pe 1 octombrie in sală de spectacol in aer liber. Spectatorii? O parte din cei 48 de bătrăni ai Centrului, unii din ei suferind de Alzheimer. O parte doar, pentru că nu toţi se pot deplasa. Nu vă infioraţi, nu inchideţi ochii oripilaţi, este realitatea: toate centrele de acest gen din ţară "ascund" bătrăneţea, in orice formă s-ar manifesta ea.
La această acţiune şi-au adus aportul de inimă Margareta Păslaru, violonistul Valentin Albeşteanu şi Savoy - Marian Nistor, alături de soţia sa, interpreta Doina Paraschiv Nistor.
FÃ...RÃ... VÃ...RSTÃ.... Ne aşteptau cuminţi, aşezaţi pe scăunele, in curte. Bătea un soare călduţ. Au abordat-o pe Margareta Păslaru de cum a intrat pe poartă: "Doamnă, de cănd ne doream să vă vedem!". Doar să o vadă işi doreau, să ii străngă măinile cu măinile lor de copii bătrăni. Şi Margareta şi-a dorit să-i vadă, să le spună o vorbă bună, să le asculte poveştile ce nu şi le-au mai spus de mult, pentru că nu li s-a dat ocazia. Privirile lor speriate de la inceput, căci rar primesc vizitatori grămadă, s-au transformat in priviri fericite. Apoi, nemişcarea lor a prins viaţă. "Veniţi, privighetoarea căntă" - incepe Savoy. Bătrănii fredonează, aplaudă, le place, lumea de pe stradă se opreşte şi aplaudă la răndul ei, vărsta parcă nu işi mai are sensul pentru o clipă. Apar şi lacrimi abia văzute, bineinţeles, n-are rost să ne ascundem după degete. Lacrimi pe care le intrezăreşti şi in ochii angajaţilor Centrului, care au grijă de bătrăni zi de zi. Sună a telenovelă, dar mai bine o telenovelă de acest gen. Una reală.
DARURI. Şi-au aprins căte o ţigară. Au inceput chiar să schiţeze paşi de dans. "Hai să ne intălnim sămbătă seară" le căntă vioara lui Valentin Albeşteanu. Iar după interpretarea "Ciocărliei", bătrănii il aplaudă puternic, strigănd "Bravo!". Violonistul le-a adresat următoarele cuvinte drept mulţumire: "Cine are incă părinţi are trecut".
După micul spectacol in aer liber, au primit cadouri: un televizor cu plasmă şi sistem home cinema cu DVD, CD-uri cu "Muzica de colecţie", cărţi şi albume - din partea Jurnalului Naţional şi produse dulci plus lactate - din partea Fundaţiei "Mereu aproape", aparţinănd trustului Intact.
Unii dintre aceşti bătrăni scriu poezii sau proză. Unii dintre aceşti bătrăni au poveşti extraordinare, pe care nimeni nu a stat să le asculte vreodată. Prea ocupată fiind lumea de fiecare zi cu poveştile tinereşti, la modă, unele dintre ele mirosind mai bătrăneşte decăt bătrăneţea. A fi in vărstă nu inseamnă că eşti terminat. Nimeni nu are dreptul să-ţi pregătească coşciugul dinainte, pe motivul că "ţi-ai trăit traiul". Scopul nostru nu a fost şi nu este cel de a ne face reclamă. Oricare dintre dumneavoastră ar putea dărui. Numai un zămbet contează foarte mult.
Totul este să dăruiţi.
