Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şeful statului a făcut o declaraţie de presă în care l-a “somat” pe premierul Victor Ponta să modifice printr-o ordonanţă de urgenţă noul Cod de procedură penală, care trebuie să intre în vigoare la 1 februarie. Marea durere a preşedintelui – care a promulgat fără rezerve acest cod – este articolul 140: "O să mă refer în primul rând la Codul de procedură penală, care a fost promulgat ca Legea 135/2010. Referirea este directă la articolul 140, care vizează utilizarea mijloacelor tehnice înainte de punerea sub urmărire penală a unei persoane. Eu îmi asum promulgarea Codului de procedură penală, pentru că asta este responsabilitatea președintelui. În același timp, îmi asum și eroarea de a nu fi înțeles sensul articolului 140 din Codul de procedură penală. Asta nu înseamnă că el nu trebuie corectat (...)
Toate acestea se urmăresc prin mijloace tehnice, or, din acest punct de vedere, articolul 140 ia organelor statului român capacitatea de a prinde rețele sau oameni implicați în astfel de ilegalități. Repet, îmi asum faptul că n-am înțeles în 2010 conținutul articolului 140, dar asta nu-l scutește pe domnul Ponta, care a primit toate semnalele de la Înalta Curte, de la DNA, de la DIICOT că trebuie aduse unele modificări Codului de procedură penală”.
În traducere, Traian Băsescu doreşte ca persoanele să poată fi interceptate în faza actelor premergătoare, adică înainte de a deveni suspecţi sau înainte de a se începe urmărirea penală. Ori, acest lucru se cam contrazice cu o decizie a Curţii Constituţionale din anul 2009, care a tranşat astfel problema: “Dispoziţiile legale criticate nu permit, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi aşa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în faţa instanţelor de judecată. Nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale.
Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise şi bine determinate a altor instituţii şi care au ca scop verificarea şi completarea informaţiilor deţinute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanţiilor impuse de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul investigaţiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe care presupun existenţa certă a unei urmăriri penale începute.
De altfel, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, aşa cum se prevede în alin.1 al art.911 din Codul de procedură penală, la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, lată deci că administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, potrivit art.221 şi 228 din Codul de procedură penală, atât in personam, cât şi in rem. În plus, textul stabileşte în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, prin această a doua alternativă înţelegându-se evident şi situaţiile ce intră în sfera actelor de punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea în acord cu art.20 din Codul penal referitor la tentativă, şi nu în sfera unor simple acte de pregătire”.
Citește pe Antena3.ro
