Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Luni, 14 ianurie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este fixat termen pentru contestaţia în anulare depusă în dosarul Trofeul Calităţii.
Avocata Gabriela Ghiţă, care o apără în acest dosar pe Irina Jianu, prezintă în motivarea contestaţiei în anulare mai multe argumente. Unul dintre acestea însă este spectaculos. Avocata susţine că "instanţele nu s-au pronunţat cu privire la o cauză de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar".
Concret, avocatul susţine că "se impune constatarea că ex-prim ministrul Adrian Năstase a fost inculpat şi, respectiv, condamnat pentru acţiuni comise în calitatea de prim ministru în funcţie, situaţie în care pentru legalitatea procesului penal era imperativ necesară (obligatorie) existenţa unei cereri din partea Camerei Deputaţilor. În această situaţie, inexistenţa unei cereri obligatorii din partea Camerei Deputaţilor, cu privire la care existau probe în dosar, determina/obliga pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.p.p."
Redam in continuare intreaga argumentatie a avocatului Gabriela Ghiţă, referitor la acest motiv al contestatiei in anulare: "I. În raport de disp. art. 386 lit. c din Codul de procedură penală, urmează a se constata că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la o cauză de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar.
Prin sentinţa nr. 611/18.10.2007, pronunţată de ICCJ - Secţia penală în dosarul nr.
15083/1/2006, au fost admise excepţiile formulate de inculpaţii Năstase Adrian, Năstase Daniela, Jianu Irina Paula şi Vasile Mihail Cristian şi, în temeiul art.300 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 332 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.197 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 270 alin.1 lit. b Cod procedură penală, cauza a fost restituită la Direcţia Naţională Anticorupţie pentru refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare al instanţei.
Sentinţa nr. 611/18.10.2007 a rămas definitivă prin decizia nr. 219/07.03.2008 pronunţată de Completul de 9 Judecători şi a avut în vedere inexistenţa unei cereri a Camerei Deputaţilor pentru cercetarea ex-prim ministrului Adrian Năstase, care avea şi calitatea de deputat la data faptelor.
Prin hotărârile pronunţate, care constituie autoritate de lucru judecat, s-a constatat că inexistenţa cererii Parlamentului produce efecte faţă de toţi inculpaţii, datorită situaţiei de indivizibilitate şi conexitate.
După restituire, cauza a fost disjunsă şi a fost creat (între altele) dosarul nr. 27/P/2009
în care a fost emis rechizitoriul din 16.01.2009 care a constituit actul de sesizare a primei instanţe.
Hotărârile pronunţate în prezenta cauză, sentinţa nr. 176/30.01.2012 şi decizia nr. 160/20.06.2012 (contestată) au avut în vedere, inclusiv, explicit, relevant şi semnificativ, implicarea primului ministru Adrian Năstase în organizarea Trofeului Calităţii în calitatea de prim ministru :
„Nu a existat nicio justificare pentru organizarea Trofeului Calităţii pentru prima dată în istorie exact în anul în care inculpatul Năstase candida (tot pentru prima dată) la funcţia de preşedinte al României, în condiţiile în care I.S.C. nu a marcat în mod similar 10 sau 15 ani de activitate. De altfel, pentru a se elimina orice legătură între Trofeul Calităţii şi campania electorală din anul 2004, prin noul Regulament de organizare şi funcţionare a instituţiei, aprobat prin Decizia nr.125 din23.06.2004 a inculpatului Năstase, în calitate de prim ministru, s-a prevăzut în mod expres organizarea periodică, o dată la 2 ani, a Trofeului Calităţii în Construcţii; este de observat însă că în luna iunie 2004, fazele teritoriale ale manifestării, singurele care au presupus taxe de participare, avuseseră deja loc.
Faptul că inculpaţii au avut nevoie de un pretext este întărit şi de titulatura aleasă pentru manifestarea organizată (Trofeul Calităţii), în condiţiile în care asociaţia patronatelor din domeniul construcţiilor (ARACO) organiza anual un eveniment cu conţinut şi denumire identice.” (sen. nr. 176/30.01.2012, fila 84).
„ Este indubitabil că inculpații Popovici Marina, Popovici Bogdan, Vasile Mihai Cristian, Jianu Irina Paula au procurat fonduri care au servit pentru finanțarea nelegală a campaniei inculpatului Năstase Adrian. Existența acestui fapt incontestabil nu este însă de natură a conduce automat la ideea că inculpatul le-a solicitat sau că a avut măcar cunoștință despre modul în care au fost procurați și folosiți acești bani. La dosar nu există probe care să ateste faptul că inculpatul Năstase i-a determinat pe ceilalți să-i procure fonduri pentru campania electorală sau că a știut despre activitatea infracțională a acestora.
Este cert că inculpatul avea la vremea aceea autoritate și influență asupra celorlalți inculpați, dat fiind că era primul-ministru al României și președintele PSD, partidul de guvernământ la acea dată.
Este de asemenea dovedit că inculpatul Năstase a profitat de pe urma activității infracționale desfășurate de aceștia, în sensul că a beneficiat de fonduri suplimentare pentru campania sa electorală. ” (sen. nr. 176/30.01.2012, fila 148).
Pe de altă parte, în cuprinsul sentinţei nr. 176/30.01.2012 şi al deciziei contestate (nr. 160/20.06.2012), cu privire la dl. Adrian Năstase, titulatura de „prim ministru” a fost folosită de peste 100 de ori.
Pentru aceste motive, se impune constatarea că ex-prim ministrul Adrian Năstase a fost inculpat şi, respectiv, condamnat pentru acţiuni comise în calitatea de prim ministru în funcţie, situaţie în care pentru legalitatea procesului penal era imperativ necesară (obligatorie) existenţa unei cereri din partea Camerei Deputaţilor.
În această situaţie, inexistenţa unei cereri obligatorii din partea Camerei Deputaţilor, cu privire la care existau probe în dosar, determina/obliga pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.p.p.
Precizăm că, în conformitate cu statuările - cu autoritate de lucru judecat - din sentinţa nr. 611/18.01.2007 (Secţia penală) şi din decizia nr. 219/07.03.2008 (Completul de 9 Judecători), inexistenţa cererii de urmărire din partea Camerei Deputaţilor produce efecte identice cu privire la toţi inculpaţii, datorită situaţiei de indivizibilitate şi conexitate.
Pentru aceste motive, urmează a se constata că instanţele nu s-au pronunţat cu privire la o cauză expresă de încetare a procesului penal, cu privire la care existau probe în dosar, situaţie în care cererea de contestaţie în anulare este pe deplin
(1) admisibilă în principiu, şi
(2) întemeiată pe fond, în drept şi în fapt".
