Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oficiul European Antifraudă de la Bruxelles şi Departamentul de Luptă Antifraudă de pe lângă Guvernul României investighează o ţeapă de 30 de milioane de euro din fonduri europene SAPARD. În vizor este grupul de firme germane Aton GmbH din oraşul Fulda, care a realizat o veritabilă caracatiţă de firme prin care a reuşit să pună mâna pe imensa sumă destinată, ironic, revitalizării agriculturii româneşti.
Prinşi cu mâţa în sac, nemţii au creat o diversiune prin care au aruncat vina pe asociatul lor din judeţul Timiş, omul de afaceri Nikolaus Mann. Pe numele său au fost deschise mai multe dosare şi a fost declanşată o furibundă campanie mediatică împotriva sa. El este acuzat de foştii asociaţi germani că ar fi deturnat peste 80 de milioane de euro, lucru nedovedit încă de procurorii DIICOT. Diversiunea trebuia să distragă atenţia de la frauda comisă de nemţi, însă de la Bruxelles lucrurile se văd tocmai invers.
Surse din cadrul OLAF de la Bruxelles afirmă că în spatele grupului Aton GmbH ar fi şapte investitori germani, dintre care cel puţin patru sunt foşti ofiţeri de informaţii ai serviciilor din fosta RFG. Aton GmbH a înfiinţat în România o reţea de firme cu profil agricol prin care a fraudat fonduri europene SAPARD. Ei au folosit metoda deja consacrată prin care au achiziţionat utilaje şi alte bunuri de la o firmă la alta, iar ulterior au fuzionat prin absorbţie în alte firme, deţinute tot de Aton GmbH, dar care nu îndeplineau criteriile de eligibilitate. Mai mult, au raportat ca fiind funcţionale obiective finanţate prin SAPARD, dar care nu funcţionează nici astăzi. 
Astfel, Aton GmbH a ajuns să beneficieze de nouă proiecte derulate prin programul SAPARD, în condiţiile în care regulamentul european dă voie la maximum două proiecte finanţate pentru o singură firmă. Nemţii au avut patru proiecte pe Măsura 1.1 în valoare totală de 16 milioane de euro şi cinci proiecte pe Măsura 3.1 în valoare de 2,5 milioane de euro. Fuzionarea prin absorbţie a firmelor beneficiare de bani europeni era interzisă, la fel ca şi înstrăinarea bunurilor timp de cinci ani. Culmea, pentru trei dintre proiecte a existat un singur furnizor, Schmidt Seeger AG, deţinută tot de Aton GmbH, situaţie în care compania a fost beneficiar şi furnizor în acelaşi timp, punând mâna pe nu mai puţin de 12 milioane de euro, dintr-o semnătură.
În momentul în care scandalul a devenit public, nemţii au recrutat o armată de avocaţi, detectivi privaţi, dar şi ziarişti care să ducă o campanie mediatică menită să pună presiune pe anchetatorii români, în special pe procurorii DIICOT şi pe cei din judeţul Timiş. În plus, sarcina era aceea de a arunca toată vina asupra asociatului român, Nikolaus Mann, acuzat că i-ar fi furat pe nemţi de 80 de milioane de euro. Cercetările şi audierile nu au reuşit să dovedească vinovăţia afaceristului român. În afacere, pe lângă nemţi, sunt vehiculate şi nume ale unor politicieni din Timiş şi Bucureşti.
Astfel, în timp ce unii doreau mediatizarea cazului, alţii au plătit pentru a nu se publica nimic despre speţă. Astfel, pe bursa neagră a presei, pentru a nu publica materiale despre scandal s-au dat chiar şi 5.000 de euro unui ziarist, în timp ce un alt jurnalist de la ediţia locală a unui cotidian central, împreună cu un avocat timişorean, au încasat nu mai puţin de 40 de mii de euro, comisioane de reprezentare şi taxă de tăcere. La fel, avocaţi din Timişoara şi Bucureşti s-au bătut pentru a reprezenta Aton GmbH în instanţă, existând promisiunea unor comisioane proporţionale cu frauda din bani europeni.
Anchetele autorităţilor române asupra lui Mann şi valul de articole negative nu i-au impresionat pe reprezentanţii OLAF de la Bruxelles. Motivul este interceptarea unor comunicaţii între reprezentanţii Aton GmbH şi consultanţii lor externi. Jurnalul Naţional a intrat în posesia unor documente aflate în analiză la OLAF. Cel mai edificator exemplu este un email trimis de un consultant din Germania, adresat lui Andreas Ruhland, de la departamentul de control intern al Aton GmbH. "În ceea ce priveşte riscul legat de subiectul SAPARD, nu îl putem cuantifica datorita faptului că nu există precedent ca o companie care a beneficiat de aceste fonduri să-şi modifice statutul... de aceea pot să afirm că riscul maxim ar fi acela de a fi nevoiţi să înapoiem toţi banii primiţi, plata dobânzilor (penalizatoare) pentru perioada cât am utilizat banii şi scoaterea noastră din programele rămase... Inclusiv eu am atras atenţia asupra societăţilor din România la prima întâlnire cu E&Y... Ideea principală este că noi, voi, oricine cunoaşte sau va cunoaşte aceste detalii trebuie să fie atenţi şi de mare încredere. Sper că am fost destul de explicită", sunt doar câteva extrase din emailul dintre cele două personaje, prin care acestea recunosc frauda comisă de către compania pe care o reprezintă.
Citește pe Antena3.ro
