Un incompetent la CCR. Băsescu, chemat în judecată pentru numirea lui Morar judecător la Curtea Constituţională

Acţiune fără precedent în Justiţie, care demonstrează că magistraţii din această ţară ştiu să apere interesele generale ale societăţii în faţa unor politicieni care încearcă prin orice mijloace să controleze Justiţia, plantându-şi oameni servili în posturi-cheie.

Asociaţia Magistraţilor din România a depus la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-ea de contencios-administrativ o cerere de chemare în judecată a preşedintelui României, Traian Băsescu, şi Administraţia Prezidenţială, prin care a cerut anularea Decretului nr. 326/2013 prin care Daniel Marius Morar, fost şef al DNA şi fost consilier al preşedintei CSM Oana Hăineală, a fost numit în funcţia de judecător la Curtea Constituţională pentru un mandat de 9 ani.

Decret nul de drept
AMR demonstrează că decretul prezidenţial este nul de drept, întrucât numirea lui Daniel Morar la CCR a încălcat art. 143 din Constituţie şi art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabilesc trei condiţii de legalitate pentru numirea unei persoane în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale: pregătirea juridică superioară; înalta competenţă profesională; o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică ori în învăţământul juridic superior.

AMR acuză faptul că fostul procuror Daniel Morar nu îndeplineşte condiţia de “înaltă competenţă profesională”, deoarece acesta este autorul a trei grave făcături judiciare:
1 – arestarea şi trimiterea nejustificată în judecată a lui Liviu Ciupe - “eroare judiciară” pentru care statul român a fost obligat în final să plătească daune de 1,308 miliarde de lei vechi fostului senator Liviu Ciupe (fiu de judecător de Curte Supremă), fost director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj şi fost vicepreşedinte al PNTCD;

2 – arestarea şi interceptarea ambientală a fostului judecător Viorel Burzo, fapte pentru care România a fost condamnată de CEDO de la Strasbourg în august 2005;

3 – negarea imunităţii şi transmiterea de informaţii false către CEDO de la Strasbourg în cazul Corneliu Bîrsan. În acest caz, DNA a efectuat în octombrie 2012 o percheziţie abuzivă la domiciliul judecătoarei ICCJ Gabriela Bîrsan şi a soţului acesteia Corneliu Bîrsan, judecător român la CEDO. Judecătorii europeni au sancţionat România în noiembrie 2012, reţinând că DNA condus de Daniel Morar a încălcat imunitatea judecătorului CEDO.

Concluzia AMR
În legătură cu aceste făcături judiciare, AMR a concluzionat:”Aceste eşecuri profesionale şi abuzuri grave ale domnului Daniel Marius Morar dovedesc grava  necunoaştere a normelor juridice internaţionale convenţionale direct aplicabile în dreptul intern român şi a Constituţiei României, prin urmare domnia sa nu îndeplineşte condiţia de legalitate a numirii sale ca judecător la Curtea Constituţională, constând în înalta competenţă profesională.

În concluzie, actul administrativ atacat este fundamental nelegal, violând condiţia constituţională şi legală de numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a  unei persoane cu înaltă competenţă profesională”.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 19.11.2013 sub nr. 7652/2/2013, neprimind încă termen de judecată.
Daniel Morar a fost numit judecător la CCR de Traian Băsescu, după ce acesta nu l-a mai putut propune în nicio funcţie-cheie la PICCJ-DNA, Morar fiind cel care a inventat imunitatea prezidenţială şi a tras pe linie moartă Dosarul Flota în care era inculpat Traian Băsescu.

Admisibilitatea acţiunii
Spicuim din motivele acţiunii: “Prezenta acţiune în contencios administrativ îndeplineşte toate condiţiile legale, prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi de Codul de procedură civilă: se atacă un act administrativ; emitentul este o autoritate publică; actul atacat este ilegal şi vătămător; reclamanta justifica un interes legitim, decurgând din statutul său de asociaţie profesională de utilitate publică; a fost parcursă procedura administrativă prealabilă; este respectat termenul de introducere a acţiunii; nu există o altă cale judiciară pentru anularea actului; nu există nici un fine de neprimire în contencios administrativ.

Cu privire la natura de act administrativ a actului atacat, acesta este un act administrativ individual, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, dând naştere unui raport juridic de numire într-o funcţie publică. Actul de numire într-o funcţie publică este un act administrativ individual tipic.

Ca act administrativ individual, un decret al preşedintelui României de numire într-o funcţie publică este, indiscutabil, cenzurabil pe calea contenciosului administrativ. Validitatea (constituţionalitatea) legilor şi hotărârilor Parlamentului se verifică pe calea contenciosului constituţional, validitatea (constituţionalitatea) ordonanţelor Guvernului pe aceeaşi cale, iar validitatea (legalitatea) hotărârilor Guvernului pe calea contenciosului administrativ. Prin urmare, toate actele juridice ale Parlamentului şi Guvernului sunt susceptibile de control jurisdicţional (constituţional ori judiciar), pentru verificarea validităţii lor, din perspectiva respectării normelor juridice cu forţă superioară. Actele (decretele) preşedintelui României nu pot fi exceptate unui control de validitate şi, în caz de neconformitate, pot fi invalidate (anulate), deoarece România este stat de drept, bazat pe separaţia şi controlul reciproc al puterilor, în care respectarea Constituţiei şi a legii este obligatorie, iar nimeni nu este mai presus de lege (art. 1 alin. 3, 4 si 5 şi art. 16 alin. 2 din Constituţie).

Cu privire la fondul cauzei
Actul administrativ atacat este contrar art. 143 din Constituţie şi art. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabilesc trei condiţii de legalitate pentru numirea unei persoane în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale: pregătirea juridică superioară; înalta competenţă profesională; o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică ori în învăţământul juridic superior.

Aceste trei condiţii sunt condiţii de legalitate, iar nu de oportunitate, care să fie lăsate la puterea de apreciere a organului care decide numirea”.
Prin ceea ce enumeră ca fiind eşecuri profesionale şi abuzuri grave ale domnului Morar, AMR afirmă că acestea dovedesc “grava necunoaştere a normelor juridice internaţionale convenţionale direct aplicabile în dreptul intern român şi a Constituţiei României, prin urmare domnia sa nu îndeplineşte condiţia de legalitate a numirii sale ca judecător la Curtea Constituţională, constând în înalta competenţă profesională. În concluzie, actul administrativ atacat este fundamental nelegal, violând condiţia constituţională şi legală de numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale a unei persoane cu o înaltă competenţă profesională”.

Mijloace de probă
“Reclamanta AMR solicită administrarea probelor cu înscrisuri, expertiză şi martori.
Sub aspectul probei cu înscrisuri, reclamanta AMR depune, în trei exemplare, fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul după următoarele înscrisuri:
- Decretul Preşedintelui României nr. 326 din 25.03.2013 privind numirea unui judecător la Curtea Constituţională, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 159 din 25.03.2013;

- plângerea administrativă prealabilă a reclamantei AMR nr. 115/23.04.2013, înregistrată la pârâta Administraţia Prezidenţială sub nr. 4394/23.04.2013;

- adresa nr. DRA2/9213/21.05.2013 a pârâtei Administraţia Prezidenţială de răspuns la plângerea prealabilă;

- Decizia din 29.11.2011 a Adunarii Plenare a Curţii Europene a Drepturilor Omului (în traducere autorizată).

Constituie de asemenea înscris mijloc de proba, în condiţiile art. 252 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 20 din Constituţie şi la jurisprudenţa constantă şi de principiu a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 30.06.2009, cauza Viorel Burzo c. România, cererile nr. 75109/01 si 12639/02, accesibilă pe site-ul internet oficial www.echr.coe.int, inclusiv în traducere în limba românâ.

În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi al art. 293 alin. (1) C.proc.civ., reclamanta AMR solicită instanţei să ceară pârâţilor să depună la dosarul cauzei întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat”.

Totodată, AMR solicită, sub aspectul probei cu martori, audierea ca martor a lui Daniel Marius Morar, pentru care indică, în vederea citării, locul de muncă.

În caz de neprezentare, reclamanta AMR solicită judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finala C.proc.civ.
_____________________________

*  Articol preluat de pe luju.ro, intertitlurile aparţin redacţiei. Versiunea integrală o puteţi citi pe site-ul luju.ro .