De aproape opt ani de zile, monopolizata in interes personal de catre presedintele Basescu, politica externa a Romaniei a ajuns o zona calamitata. Motivatia acestui esec este faptul ca insasi sursele de inspiratie a acestei politici – strategiile unilateraliste si antieuropene ale fostei administratii americane George Bush jr. – au cunoscut o infrangere usturatoare. La vremea respectiva, Basescu a plagiat fara scrupule litera si spiritul unor texte politice de la Washingtonul oficial, dar si comportamentul arogant, agresiv al neoconservatorilor fata de Europa toata, de la Atlantic la Urali. In urma cu 6-7 ani, minti lucide afirmau ca Irakul a fost Stalingradul lui Bush. Astazi se poate spune ca Marea Neagra a fost Stalingradul lui Basescu. Plagierea si promovarea, de catre Traian Basescu, a fostelor politici neoconservatoare ale administratiei Bush jr. in regiunea Marii Negre, au adus Romaniei daune politice, economice, de imagine internationala si morale considerabile, si s-au produs astfel:
- la 9 martie 2005, liderul neoconservator Bruce Jackson a sustinut declaratia politica "Viitorul democratiei in regiunea Marii Negre' (document clasificat la vremea respectiva), in fata Comitetului de relatii externe a Senatului SUA, Subcomitetul pentru afaceri europene. In esenta, Jackson a cerut Congresului patru lucruri: (1) sa initieze masuri revizioniste pentru anularea Conventiei de la Montreux (1936) privind accesul in Marea Neagra, care prevede limitarea si interzicerea prezentei militare in Marea Neagra a unui stat neriveran, cu alte cuvinte sa se impuna Rusiei si Turciei sa accepte stationarea, patrularea si dreptul de interventie in Marea Neagra a Flotei a 6-a americane, din Mediterana; (2) sa adopte o politica de confruntare deschisa cu Rusia, punct de vedere sustinut de Jackson cu o serie de atacuri de o violenta extrema la adresa acesteia, cum ar fi: "activitatile criminale ale Moscovei' in zona Marii Negre, "neoimperialismul rusesc', "Rusia reactionara', "sa infruntam Rusia, comportamentul ei este inacceptabil', "NATO si OSCE trebuie sa actioneze pe toate litoralele Marii Negre', "Rusia, putere straina in arealul Marii Negre' (?!); (3) in cuvinte aspre, s-a cerut si pedepsirea Turciei, ca necooperanta in deschiderea Stramtorilor, ca o tara "de un anti-americanism strident', "plecata pe o cale gresita', "cu tendinte politice negative', si (4) Senatul sa sustina administratia Bush in competitia cu Uniunea Europeana in zona Marii Negre (au existat, la vremea respectiva, patru proiecte regionale privind zona Marii Negre, ceh, polonez, german si francez), intrucat europenii vor ca tarile de la Marea Neagra sa urmeze modelul de democratie al Europei, "intr-un sistem european bazat pe valori liberale si pe o securitate comuna', si nu modelul american;
- la 10 martie 2005, deci dupa numai o zi, aflat in vizita la Washington, intr-un discurs la Council on Foreign Relations Basescu a lansat initiativa sa politica "personala', cu titlul: "Marea Neagra – promovarea libertatii, a democratiei si a stabilitatii regionale'. Dar, textul discursului a fost un plagiat ordinar, in spirit, litera si intentii politice, al interventiei din ziua precedenta a lui Bruce Jackson in Senatul american. Asa-zisa "initiativa' lansata de Basescu la 10 martie 2005, tot comportamentul si toate deciziile sale ulterioare in materie de politica externa s-au dovedit a fi nimic altceva, decat copierea ad-literam si aplicarea practica a textului mentionat al lui Bruce Jackson, astfel: (1) intocmai ca si Bruce Jackson, revizionistul de ocazie Basescu a cerut "internationalizarea Marii Negre', ca Marea Neagra sa devina "o a doua Mare Mediterana'. Adica a cerut un regim de libera circulatie, stationare si interventie pentru Flota a 6-a in Marea Neagra, adica ... anularea Conventiei de la Montreux!; (2) evident, in discursul-program rostit la Council on Foreign Relations Basescu nu a folosit cuvintele dure ale lui Jackson, nu a atacat sau obraznicit Rusia. Apoi insa, in toti cei sase-sapte ani care au urmat, plagiatul a fost mai mult decat evident, "elevul' si-a depasit cu mult "profesorul' (Putin "carpa KGB-ista', "as merge in Rusia cu pusca in mana' etc. etc.), vara trecuta a fost nevoie de iesirea publica energica a ambasadorului Gitenstein, pentru a tempera si rectifica declaratiile agresive, imbecile ale presedintelui fata de fostii Aliati din Al Doilea Razboi Mondial; (3) fara sa critice Turcia in discursul-program de "internationalizare' a Marii Negre, prin tot ceea ce a facut ulterior – o atitudine regionala necooperanta, respingerea unor propuneri privind cooperarea economica in zona, a proiectelor privind tranzitarea gazelor naturale rusesti si din zona Marii Caspice prin cele doua tari etc. – Basescu a respectat intru totul pozitia administratiei Bush fata de aceasta tara, politica sa regionala a dus la pierderea unor oportunitati economice considerabile, si (4) de peste sapte ani, presedintele a respins orice incercare a vreunui partener european de a discuta, negocia si implementa strategii de cooperare intraeuropeana in arealul Marii Negre, un alt plagiat "copy-paste' al presedintelui, din textul lui Jackson.
Asadar, interventia neoconservatorului Bruce Jackson in Senatul SUA, de la 9 martie 2005, este "actul de nastere' a demersului extern personal al presedintelui Basescu, deloc sau prea putin conform cu interesele nationale ale tarii sale. De atunci si pana la instalarea recenta a Guvernului Victor Ponta, politica externa traditionala a Romaniei si postulatele ei au fost trimise in somaj permanent, fostele initiative diplomatice romanesti, regionale, europene, la ONU sau in alte organisme internationale au fost, practic, inlocuite aproape exclusiv cu prezenta operativa a militarilor romani in conflicte deschise din Orientul Mijlociu, Europa de Sud-Est, sau Asia, pentru prima oara dupa 60 de ani (ofensiva Armatei a IV-a romane in Cehoslovacia, aprilie-mai 1945), sub Basescu un soldat roman a cazut intr-un razboi deschis (Irak, aprilie 2006). De sapte ani si jumatate si pana in aceste momente, cand premierul Ponta vorbeste liber la Bruxelles, Romania nu a fost un participant activ la constructia europeana. De sapte ani si jumatate Bucurestiul a fost privit pe sub sprancene incruntate la ambele centre de putere, din cele doua extremitati ale Europei: la Bruxelles, pentru un efort de integrare egal cu o mana neglijenta de zugraveala peste un perete murdar si nereparat, si la Moscova, pentru o politica regionala expirata de 100 de ani, din vremea dinaozaurilor antisovietici ai anilor ’20 din secolul trecut.
De la plagiatul politic al lui Basescu, din martie 2005, au trecut mai bine de sapte ani. Sapte ani in care America a scapat fericita de Bush, de neoconservatori, de politicile lor aberante si se asteapta sa aseze relatiile sale cu europenii, cu Rusia si cu Turcia, pe baze normale, cooperante. Sapte ani in care Rusia a ramas putere riverana la Marea Neagra, mare putere, si se asteapta sa reseteze intr-o configuratie win – win relatiile cu America. Sapte ani in care Turcia a devenit o putere respectata la Marea Neagra si un jucator apreciat in lumea islamica si in conflictul din Orientul Mijlociu. Sapte ani in care Rusia si Turcia, au facut pasi uriasi una catre cealalta, asa cum nu s-a intamplat niciodata de peste 500 de ani. Sapte ani, la trecerea carora constatam ca Traian Basescu este ultima relicva ramasa in Europa si, probabil, in intreaga lume, din vremurile intunecate ale fostei administratii Bush jr. Un plagiator nerusinat si fara Dumnezeu, care se zbate, inca, sa prinda un avion si sa mai ajunga la o destinatie. Pentru a murdari Europa si Marea Neagra cu semintele si mai negre ale discordiei, mostenite la 9 martie 2005 de la Bruce Jackson...
Basescu trebuie oprit sa mai urce pe avioane. Si sa plagieze, mai grav decat toti plagiatorii mai mici sau mai mari din Romania la un loc. Trebuie oprit cu orice pret. ACUM!