Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Romania s-a perpetuat de un deceniu un mit al energiei hidro. Care ar fi ieftina, usor de produs, verde si o putem produce la infinit. Adevarul este, insa, altul.
Hidrocentralele de la Portile de Fier sau cele de pe Olt, construite in timpul lui Ceausescu, au fost realizate cu mari eforturi si sacrificii. La preturile actuale, constructia ar costa miliarde de euro. Numai retehnologizarea hidrocentralelor de pe Oltul Inferior este acum 360 milioane de euro. Centrala de acumulare prin pompaj de la Tarnita, cu o capacitate de 1.000 MW, costa si ea un miliard de euro. Iar realizarea a doua centrale pe Dunare cu vecinii bulgari, la Turnu Magurele-Nikopole si Calarasi-Silistra, o idee repetata incontinuu de 5 ani, ar costa pana la 8 miliarde de euro. Dar mitul energiei hidro ieftine s-a propagat doar pentru ca multe hidrocentrale s-au amortizat in timp.
Hidroelectrica exploateaza acum putin peste 50% din potentialul hidro amenajabil al Romaniei. Daca energia hidro ar fi asa de ieftina cum se proclama, atunci toti "baietii destepti", furnizorii si marile grupuri industriale din Romania s-ar fi inghesuit sa isi faca propriile hidrocentrale pe jumatatea ramasa neatinsa. Dar obtinerea de avize si permise dureaza, constructia presupune riscuri iar gasirea finantarii ieftine pentru astfel de proiecte mari e o misiune aproape imposibila in conditiile crizei actuale.
Revolutia incepe la Uzunu
Ei bine, in aceste conditii, un roman este pe cale sa revolutioneze modul in care se produce energia hidro. Ion Scripcaru, din Uzunu, judetul Giurgiu, a realizat o instalatie care poate sa produca energie din orice apa curgatoare cu o viteza mai mare de 0,5 metri pe secunda. Iar partea cea mai importanta este ca inventia sa nu necesita lac de acumulare cu baraj, iar costurile investitiei sunt de zece ori mai mici fata de modul clasic. Sistemul sau se instaleaza pe stalpi metalici mari sau pe flotoare, si este ancorat in rau sau fluviu asemeni unei platforme petroliere. Electricitatea este produsa prin actionarea de catre apa a unei "senile" cu pale.
"Acest tip de microhidrocentrala nu necesita lac de acumulare (baraj) si in acelasi timp nu polueaza si nu dauneaza florei si faunei: nu inunda locurile din jurul amplasamentului, nu altereaza habitatele de apa, nu intrerupe caile de migrare a pestilor si nu impiedica navigatia in cazul in care este construit pe apele navigabile", se arata in prezentarea proiectului sau, extrasa din documentatia proiectului general. Spre deosebire de hidrocentralele clasice, care folosesc energia potentiala cu ajutorul turbinelor si a unei caderi de apa, sistemul sau utilizeaza energia cinetica a raului.
Cautat de ambasada Finlandei
Citește pe Antena3.ro
Scripcaru si-a inregistrat inventia la OSIM in 22 iunie 2011 si nu a trecut mult pana a inceput sa fie cautat datorita interesului generat. Astfel, in toamna anului trecut, a fost contactat de Ambasada Finlandei. Inventatorul a realizat deja un prototip, care a fost testat pe raul Sabar, in zona Cretesti. Investitia pentru a realiza o microhidrocentrala cu o putere de 0,5 MW costa 438.900 lei cu TVA, adica 104.500 euro. Costul cu mentenanta este de 3% pe an, respectiv 13.000 de lei. Iar un astfel de grup de 0,5 MW poate produce anual 3,2 GW de energie electrica.
Scripcaru argumenteaza ca pentru a construi acum o microhidrocentrala clasica, cu baraj, costul mediu este de 2.700 euro/kW instalat, in vreme ce prin utilizarea inventiei sale costul este de 209 euro/kW. Ba mai mult, sistemul poate fi construit sa produca la o putere de la 2 kW pana la 10 MW. Si, cu cat puterea creste, cu atat costul investitiei scade. Daca la o capacitate de 0,5 MW costul investitiei este de 200 euro/kW instalat, la 1 MW deja se ajunge la 150 euro/kW instalat in cazul unui rau cu un debit de 15 metri cubi/s care curge cu o viteza de 1,5 m/s.
Bratul Borcea, salvarea Romaniei
Inventatorul da si primul exemplu unde se poate folosi instalatia sa: bratul Borcea. Acesta are o lungime de 70 de kilometri si pe el se pot instala sisteme hidroenergetice inseriate la 500-1.000 de metri unul fata de celalalt. In total, s-ar putea crea un "nod energetic" care sa aiba o putere instalata intre 20 si 1.000 MW. Grupurile in cauza se pot folosi doar 9-10 luni pe an, pana la inghet. Pe perioada sezonului rece, acestea vor putea fi ridicate pe stalpi pana la o anumita inaltime deasupra apei. In unele cazuri, sistemele pot fi incalzite cu o parte din energia produsa. Iar cele mai mari de 1 MW, construite pe flotoare, pot fi tractate la mal.
De asemenea, si pe raurile cu debite medii mai mari de 100 metri cubi pe secunda, Muresul, Oltul, Prutul si Siretul, se pot realiza ansambluri hidroenergetice cu puteri intre 2 si 6 MW.
