Vâlcea / Căutarea comorii haiducilor s-a sfârşit sub stânca muntelui

Salvamontiştii vâlceni au intervenit, în noaptea de luni spre marţi, pentru recuperarea unui bărbat care a fost lovit de o stâncă desprinsă din munte. Accidentul s-a produs în Parcul Naţional Buila Vânturariţa, salvatorii afirmând că victima se afla într-o zonă protejată, alături de alte două persoane care căutau comori. "Cei trei se aflau acolo mânaţi de o legendă care spune că pe 30 noiembrie aurul ascuns de măicuţele de la mănăstirile din zonă va luci în întuneric. Este vorba despre Aurul Diavolului, cum îi spune lumea. Bărbatul strivit de stânca era acolo pe post de călăuză şi dormea în cort în momentul în care peretele peşterei s-a desprins peste el", spune pentru jurnalul.ro, maiorul Cristian Turcu de la Jandarmeria Vâlcea. Speriat, unul dintre ceilalţi tovarăşi de aventură, a sunat la 112 şi a solicitat ajutorul Salvamont. Cei doi căutători "au fost găsiţi în stare avansată de ebrietate şi au refuzat să ne însoţească pe motiv... că trăim într-o ţară liberă", a adăugat Cristian Turcu.

Comisarul Constantin Buş, şeful Poliţiei Horezu, spune că ”doi dintre turişti sunt anchetaţi în prezent la sediul Poliţiei din comuna Costeşti”. Buş, declară pentru jurnalul.ro că "este prima dată când zona noastră se află în atenţia acestor căutători de comori. Ei au fost găsiţi pe o muchie de munte extrem de greu accesibilă. Trebuie să fii nebun ca să te duci până acolo după cai verzi pe pereţi”. Cele trei persoane se aflau în zona Arnota, unde o stâncă s-a prăbuşit peste un bărbat din localitatea Horezu. Mircea Lera, şeful Serviciului Salvamont Vâlcea, spune că bărbatul, care are 47 de ani, a suferit traumatism cranio-cerebral, un traumatism toracic şi a fost transportat la Spitalul Judeţean Vâlcea, de unde a fost transferat, în stare gravă, la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti. "Cei trei erau într-o zonă protejată nu pentru a o vizita şi admira. Victima era şerpaş şi călăuză pentru ceilalţi doi care căutau o comoară, probabil aur, în orice caz metale preţioase. Există legende în zona Mânăstirii Bistriţa că acolo ar exista comori îngropate prin peşterile şi grotele din zonă, iar de-a lungul anilor au mai fost astfel de căutători de comori. De fapt, stânca prăbuşită a fost dislocată de cei doi căutători, care au refuzat să-i acorde primul-ajutor colegului rănit", a declarat Lera.

Cei doi au refuzat, de altfel, să se legitimeze, şi să spună motivul pentru care se află acolo. Astfel, salvamontiştii au chemat forţele de ordine. Poliţiştii şi jandarmii din oraşul vâlcean Horezu care au venit la faţa locului au constatat că în zona respectivă cele trei persoane au realizat un şantier de căutare, în condiţiile în care între stânci a fost descoperit un grup electrogen necesar funcţionării rotopercutoarelor cu care trebuiau dislocate şi sfărâmate stâncile, precum şi fire conectate la o reţea de curent electric. Poliţiştii i-au identificat şi pe ceilalţi doi bărbaţi, aceştia fiind Cristian Popescu, de 27 de ani, din Horezu şi Alexandru Bumbac, de 38 de ani, din Bucureşti. "Cei doi au fost coborâţi de la 1.400 de metri din zona Mânăstirii Bistriţa cu echipament cu tot, la Poliţia Horezu, pentru cercetări. În interiorul peşterii au fost făcute săpături în galerii, iar asupra lor s-a găsit echipament performant de căutare. Ei au declarat că sunt turişti, dar refuzul lor de legitimare ridică mari semne de întrebare", a declarat, marţi, subinspectorul Diana Smărăndoiu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea. „Cei doi căutători de comori erau echipaţi inclusiv cu detectoare de metale. Pe la noi prin judeţ, de foarte mulţi ani se tot vorbeşte despre comori ale dacilor sau ale haiducilor, care sunt ascunse prin munţi. În acea zonă se mai spune că pe vremea turcilor măicuţele de la cele două mănăstiri din comuna Costeşti au ascuns aurul în nişte peşteri. Probabil că imaginaţia îi face pe unii să viseze mai mult decât este cazul şi să întreprindă astfel de acţiuni.Pentru fapta lor, căutătorii de comori riscă pedepse între 1 şi 5 ani de închisoare”, mai precizat Smărăndoiu pentru jurnalul.ro. Cazul a fost preluat de procurori, după ce în raniţele găsite pe munte s-au descoperit anumite fosile, urs preistoric, care se vând la preţuri destul de ridicate pe piaţa neagră a colecţionarilor de relicve. Şi sătenii din zonă vorbesc despre mai multe comori, constând în “bani din aur şi bijuterii”, care ar fi “îngropate sus, pe muntele Buila, de pe vremea dacilor sau de pe vremea haiducilor”.

Legenda comorilor ascunse în Munţii Builei este foarte veche, de pe vremea vestitului haiduc Iancu Jianu. Se spune că haiducii lui Iancu Jianu au îngropat averi fabuloase în peşterile din Munţii Builei. Marea majoritate a comorilor au ţesute, în jurul lor, blesteme făcute îmnpotriva celor care vor vrea să le fure. Dar pe cine mai sperie blestemele? „Prin Munţii Căpăţânii, pe unde şi pădurea se pierde în ea însăşi, mai există, de pe vremea lui Iancu Jianu, peşteri în care au fost ascunse comori. Erau ascunse de către haiducii lui, alături de care acesta a stat doisprezece ani pe Muntele Bulzu, de pe Cheile Bistriţei, din judeţul Vâlcea. Multe dintre aceste comori au fost luate chiar de către haiducii care au reuşit să scape de poteră şi care, înainte să aleagă altă ascunzătoare, le-au dezgropat”, spun sătenii. Conform acestora, în prezent există multe astfel de peşteri, la care nu se mai poate ajunge, pentru că s-au pierdut punctele de reper ori au fost acoperite de pietre şi de frunze putrede: „Pe fagi sau pe brazi vii erau cioplite cruci pentru a însemna peşterile. Atunci când întâlneai în cale un fag pe care era încrustată o cruce, ştiai că te afli în preajma unei comori. La adâncimi de peste 15 metri, în stânca de calcar, stau ascunse multe averi ale boierilor şi stareţilor de mănăstiri din acea vreme, bogăţii pentru care haiducii făceau vărsare de sânge, ca să le dea la săraci. Banii sunt însă blestemaţi tocmai pentru că haiducii erau obligaţi să omoare ca să poată să-i ia. Undeva, pe lângă Vârful lui Roman, era ştiută o astfel de comoară. Mulţi aflaseră şi locul în care fusese îngropată, numai că, de câte ori se duceau să sape, nu reuşeau decât să înfigă hârleţul de două ori şi deodată apăreau, îndemnând nebuneşte spre ei, umbre de cai nestăpâniţi, cu un nechezat înspăimântător, ori turme de porci cu înfăţişări stranii, al căror grohăit făcea să-i îngheţe sângele în vine şi celui mai aprig şi mai neînfricat căutător de comori”. Aceste halucinaţii le apăreau doar celor care se încumetau să ajungă până la locul comorii, pentru că mulţi se întorceau din drum, îndemnaţi de ceva necunoscut să nu cumva să atingă pământul care ascunde monedele de aur şi de argint blestemate. „Probabil că aceştia aveau credinţa mai mare în Dumnezeu şi erau avertizaţi, prin diferite semne, că ar fi bine să facă, fără să-şi pună vreo întrebare, cale întoarsă. Cei care ştiau de comori aveau bilete lăsate de haiduci, în care era trecut locul ales şi câţi pumni de monede erau ascunse acolo. Pe acest bilet, pe lângă locul şi cantitatea de monede ascunse, era trecut şi avertismentul că nu poate fi ridicată acea comoară până ce, în locul cu pricina, nu vor muri deodată nouă fraţi“ – vorbesc cei care astăzi locuiesc în aceste zone. Chiar dacă nimeni nu poate confirma că aceste povestiri pline de mister au fost vreodată dezlegate, căutătorii de comori moderni încă îşi încearcă norocul. Pericolele la care se expun, cum este şi faptul produs de această dată, nu au nicio însemnătate în raport cu faima şi averea pe care le-ar putea avea în cazul în care vor pune mâna pe ele.