Organizațiile susțin că normele introduse în 2024 au împins o parte dintre centre în afara sistemului controlat de stat, în timp ce costul legal al îngrijirii a devenit inaccesibil pentru cei mai mulți pensionari.
Patronatul Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociația Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV) avertizează, într-o scrisoare deschisă adresată principalelor instituții ale statului, că România riscă un „colaps social și medical” în îngrijirea vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități.
Cele două organizații solicită un moratoriu asupra unor eventuale noi măsuri restrictive, o analiză a efectelor schimbărilor legislative din 2024 și includerea furnizorilor privați licențiați în grupurile de lucru care vor pregăti reforma sistemului.
Autorii documentului susțin că măsurile adoptate în ultimii ani, deși au urmărit creșterea siguranței beneficiarilor, au avut și un efect contrar: unii operatori ar fi renunțat la forma de organizare specifică serviciilor sociale și ar fi migrat către activități care nu mai sunt monitorizate de inspectorii sociali.
„În loc de mai mult control, statul a ajuns să vadă mai puțin”, se arată în scrisoarea semnată de conducerile PFPSS și ADIV.
Demersul este lansat în contextul scandalului centrelor din județul Bihor, unde 409 persoane vulnerabile au fost identificate în urma intervenției autorităților. Potrivit Ministerului Muncii, 394 dintre ele au fost relocate inițial în 76 de servicii sociale din 20 de județe, iar alte 15 au ajuns în unități medicale. Ulterior, unul dintre bărbații relocați a decedat.
Ministerul Muncii a dispus verificări săptămânale în centrele care au preluat beneficiarii și a anunțat pregătirea unei hotărâri de Guvern pentru alocarea a peste 19 milioane de lei, astfel încât cheltuielile de îngrijire să fie acoperite până la sfârșitul anului.
PFPSS și ADIV precizează că susțin controalele și sancționarea centrelor ilegale, dar avertizează că răspunsul autorităților nu ar trebui să se rezume la noi condiții administrative impuse tuturor furnizorilor.
Organizațiile afirmă că România a trecut printr-un scenariu asemănător după scandalurile privind „azilele groazei” din 2023, când legislația serviciilor sociale a fost modificată prin Legea 100/2024 și prin normele de aplicare adoptate ulterior.
Scrisoarea este însoțită de un studiu care estimează costul minim de funcționare al unui centru privat cu 50 de locuri, ocupat în proporție de 92%.
Calculul indică un cost mediu de 6.113 lei pe lună pentru fiecare beneficiar, fără includerea unui profit. Suma este formată în principal din cheltuielile cu personalul – aproximativ 2.900 de lei pentru fiecare rezident –, serviciile externalizate, clădirea, utilitățile, mentenanța, consumabilele medicale și costurile administrative și de conformare.
Studiul estimează că, în funcție de evoluția salariilor, gradul de ocupare și prețurile energiei, costul nu poate coborî în mod realist sub aproximativ 5.700 de lei pe lună. În cazul unui centru nou, care funcționează la numai 60-70% din capacitate, costul real poate ajunge la 7.500-8.800 de lei pentru fiecare beneficiar.
Prin comparație, documentul indică o pensie medie de 2.782 de lei și o pensie medie pentru limită de vârstă de 3.113 lei. Autorii vorbesc astfel despre un „gol de acces”: persoanele cu venituri medii nu au prioritate la căminele publice, dar nici nu își permit costul integral al unui centru privat conform.
Potrivit organizațiilor, această categorie riscă să fie orientată spre centre improvizate, mai ieftine, dar care nu sunt licențiate și monitorizate. Avocatul Poporului a semnalat, la rândul său, situații în care entități care ofereau în fapt servicii de îngrijire au trecut la alte coduri CAEN și au ieșit din sfera licențierii Ministerului Muncii.
Una dintre principalele solicitări este separarea procedurii de licențiere socială de cea privind autorizația de securitate la incendiu.
PFPSS și ADIV afirmă că nu cer eliminarea normelor de prevenire a incendiilor, ci ca lipsa autorizației ISU să nu conducă automat la pierderea licenței sociale. Reprezentanții furnizorilor spun că multe cămine funcționează în clădiri mai vechi, care nu pot fi adaptate integral cerințelor actuale decât prin lucrări majore sau chiar prin demolare.
Ca alternativă, organizațiile propun perioade de tranziție de doi-trei ani și măsuri compensatorii stabilite împreună cu DSU și IGSU: sisteme complete de detectare a incendiilor, hidranți, rezerve de apă, personal instruit și exerciții periodice de evacuare.
Furnizorii mai propun clasificarea centrelor pe niveluri de servicii, după un model asemănător celui hotelier. Toate centrele ar trebui să respecte aceleași reguli obligatorii privind siguranța, igiena, alimentația și drepturile beneficiarilor, însă nivelul de confort și serviciile suplimentare ar putea fi diferențiate.
O altă solicitare este introducerea unor vouchere sau mecanisme de coplată, pe baza principiului „banul urmează beneficiarul”. Persoana vulnerabilă ar putea astfel să aleagă centrul licențiat în care dorește să fie îngrijită, iar finanțarea publică ar fi transferată furnizorului ales.
PFPSS și ADIV mai cer simplificarea și digitalizarea licențierii, eliminarea documentelor redundante, reguli egale pentru societăți comerciale, asociații și fundații și o mai bună coordonare între Ministerul Muncii, Ministerul Sănătății, ISU, ANSVSA și ANPC.
„România are nevoie de mai mulți furnizori licențiați, nu de mai puțini”, concluzionează organizațiile, care solicită autorităților stabilirea de urgență a unui calendar de consultări.
(sursa: Mediafax)

