Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şedinţele de plen ale CSM se bucură de privirile atente ale publicului interesat de mersul treburilor din Justiţia română. Fie că sunt magistraţi, avocaţi, procurori sau subiecţi ai instanţelor, fie că CSM a ajuns un subiect interesant pentru presă, analişti, politicieni sau simpli cetăţeni, “cercul de studiu” al activităţii instituţiei se lărgeşte mereu.
Ca atare, transparenţa devine obligatorie pentru a întări încrederea în Justiţie, putere care se află în suferinţă şi a devenit motiv de îngrijorare al partenerilor din Uniunea Europeană.
Filtre la comunicare
Faptul că există o “fereastră” către bucătăria CSM permite să înţelegem mai bine rostul activităţii acestui for care îşi are locul bine definit în Constituţie drept “garant al independenţei Justiţiei”. Fiind garant al independenţei Justiţiei, CSM îşi axează activitatea şi deciziile în jurul acestei meniri constituţionale. În consecinţă,transparenţa trebuie să fie limpede ca şi acest articol al Constituţiei, asigurâ nd o comunicare publică fără fisuri, oprelişti sau întârzieri. Iată de ce surprinde filtrul prin care trec deciziile CSM în probleme de interes public, unele de mare actualitate. Apostila “se publică pe site” care însoţeşte multe documente arată că în circuitul lor există un “cap limpede” care le opreşte pe cele care nu se publică. Nu s-ar impune explicaţii pentru “clasificarea” unor documente, tocmai pentru a nu lăsa impresia că liberul arbitru, subiectivismul, legile nescrise, cutume alterează comunicarea publică? De asemenea, este greu de înţeles din afara CSM de ce apar întârzieri între momentul deciziei şi cel al comunicării lor pe site. Asemenea cazuri nu sunt rare şi ne vom referi la cel mai recent.
În 21 martie, ordinea de zi a şedinţei plenare de la ora 16:00 stabilea la punctul 2 lucrarea Nr. 5152/1154/2013 prezentată de Inspecţia Judiciară. Aceasta cuprindea opt rapoarte privind cereri de apărare a reputaţiei profesionale, independenţei şi parţialităţii.
Al şaselea era “Raportul (Nr. 448/IJ/106/DIJ/2013) privind cererea de apărare a reputaţiei profesionale, formulată de către doamna procuror Oana Andreea Schmidt Hăineală, preşedintele CSM”. Al optulea raport, Nr. 319/IJ/186/DIJ/2013, a avut ca obiect apărarea independenţei sistemului judiciar ca urmare a unor serii de afirmaţii cuprinse într-un articol de presă referitoare la declanşarea proceduriii de revocare a unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii. O primă observaţie legată de numerele acestor rapoarte, care bănuim că sunt corelate cu datele de depunere a cererilor de reparare a onoarei.
Astfel “onoarea” doamnei Hăineală este trecută mai peste rând având prioritate faţă de “apărarea independenţei sistemului”. Doar o problemă de amănunt sau o “gândire” menită să echilibreze percepţia publică a deciziilor CSM. Repararea onoarei profesionale a doamnei Hăineală a fost repede comunicată: imediat după şedinţa din 21 martie în care CSM a decis în acest sens.
Sistemul mai aşteaptă
Vestea despre repararea “onoarei sistemului” a trebuit să aştepte încă patru zile până să ajungă la ochii şi urechile publicului. Era nevoie să digerăm cum se cuvine, să sărbătorim “coacerea” onoarei profesionale a doamnei Hăineală. Şefa CSM ceruse Inspecţiei Judiciare să o apere faţă de “comentariile” denigratoare cu privire la pregătirea sa profesională din cadrul emisiunii “Siteza zilei” difuzate la data de 6.01.2013. Era vestitul caz Ţigaret Nicolae, ţinut în puşcărie pe baza acuzaţiilor susţinute ca legitime de procurorul şef Oana Hăineală, dar infirmate de toate instanţele. Inspecţia Judiciară a menţionat că “jurnaliştii au depăşit limitele admisibile ale libertăţii de exprimare”. Desigur, nu s-a prezentat
şi aparatul care măsoară aceste “limite”, dar chestiunea se află în studiu, după cum suntem informaţi din surse din interiorul CSM. Hotărârea devenită publică imediat a prilejuit ziarelor băsiste şi televiziunii afiliate să clameze în cor că Antena 3 face presiuni asupra Justiţiei.
Băsişti alintaţi
O dată ce Oana Hăineală era spălată şi fardată, bună de pus în vitrină iar, putea să apară şi informaţia despre “sistemul judiciar” jignit de un articol de presă. Abia pe 26 martie, a cincea zi după Scriptură, apare încă un comunicat de presă privind admiterea de către Plenul CSM a cererii de apărare a independenţei sistemului judiciar ca urmare a afirmaţiilor cuprinse în articolul “Lupta CSM. Preşedintele Curţii de Apel Cluj instigă la fals?”, publicat de cotidianul România liberă. Inspecţia judiciară face trimitere la articolul care încerca să acrediteze ideea unui “complot” al curţilor de apel împotriva minunatei stele a Justiţiei româneşti, Alina Ghica. Ondine Gherguţ, autoarea aticolului, este dezavuată profesional cu o mângâiere, ea colportând în logica Inspecţiei Judiciare nu o minciună de presă, ci “un mod propriu în descrierea modului în care a decurs convocarea adunărilor generale care au avut ca scop revocarea judecătoarei Alina Nicoleta Ghica”. Haita condeierilor băsişti a făcut şi reclamaţii la CSM, care trebuia să verifice corespondenţe electronice, neconfirmate nici ele ca fiind abateri sau falsuri potrivit Inspecţiei Judiciare. Aceeaşi Inspecţie nu consideră însă că autorii ar fi “depăşit limitele libertăţii de exprimare”, ci au avut doar “opinii personale, elemente subiective”.
Să înţelegem că Inspecţia Judiciară lucrează nu doar cu două viteze la repararea onoarei magistraţilor, ci are şi cântare diferite pentru libertatea de exprimare? O instituţie cu “adevărat” echilibrată şi dreaptă ca Turnul din Pisa. Principala concluzie din raportul Inspecţiei Judiciare este că judecătoarea Ghica a fost suspendată din CSM absolut legal. Atunci de ce Oana Hăineală, cu onoarea proaspăt cusută, nu reţine acest verdict şi crede că prietena ei ar fi tot membru de drept al CSM?
