A jucat pe altă carte - Constituţia paralelă

In cei trei ani de mandat, preşedintele Traian Băsescu a obţinut cu ajutorul unor decizii ale Curţii Constituţionale atribuţii inexistente sau formulate ambiguu in actuala lege fundamentală a ţării. Sunt căteva atribuţii, dar suficiente şefului statului pentru a face jocurile pe scena politică.

In cei trei ani de mandat, preşedintele Traian Băsescu a obţinut cu ajutorul unor avize sau decizii ale Curţii Constituţionale (CC) atribuţii inexistente sau formulate ambiguu in actuala lege fundamentală a ţării. Sunt căteva atribuţii, dar suficiente şefului statului pentru a face jocurile pe scena politică.

Dacă pănă la declanşarea procedurilor de suspendare din funcţie preşedintele Traian Băsescu trebuia crezut pe cuvănt atunci cănd acţiona sau făcea declaraţii publice, după avizul de la 5 aprilie, ce-i drept consultativ, al Curţii Constituţionale, şeful statului a obţinut şi hărtia cu care a putut inchide gura oricui afirma că prin gesturile sale incalcă legea fundamentală a ţării. Cu alte cuvinte, şeful statului a obţinut dreptul de a nu contempla, ci de a avea un rol activ in viaţa politică a ţării, neprotocolar, de a critica şi acuza fără dovezi, de a face referendum cănd doreşte, de a sprijini făţiş, in ciuda prevederilor constituţionale, un partid politic, de a trena, incălcănd regulile, numirea unui ministru dacă acesta nu-i e pe plac şi, mult mai grav, avănd in vedere veşnicul război intre Palate, de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, prin aplicare directă a Constituţiei, fără o cercetare prealabilă şi fără avizul unei comisii speciale constituite in astfel de cazuri. Şi aceasta pentru că preşedintele işi "asumă răspunderea politică pentru temeinicia deciziei".


"INCÃ...LCARE NU PREA GRAVÃ...". Astfel, acum opt luni, Curtea Constituţională il exonera pe preşedintele Băsescu de toate capetele de acuzare inaintate de coaliţia parlamentară care a susţinut in această primăvară inlăturarea din funcţie a şefului statului. In motivaţia avizului negativ emis atunci de judecătorii Curţii se arată că raportul comisiei parlamentare de anchetă privind suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu "se referă la acte şi fapte de incălcare a Constituţiei săvărşite in exerciţiul mandatului care, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept incălcări grave, de natură să determine suspendarea din funcţie a Preşedintelui Romăniei, in sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, judecătorii CC insistă asupra faptului că şeful statului, "in virtutea prerogativelor şi a legitimităţii sale", poate să exprime opinii şi opţiuni politice, să facă observaţii şi critici cu privire la funcţionarea autorităţilor publice şi a exponenţilor acestora. In plus, el poate propune reforme sau măsuri pe care le consideră in conformitate cu interesele naţionale. Curtea Constituţională a constatat că nu orice faptă de incălcare a Legii fundamentale poate justifica suspendarea din funcţie a preşedintelui, ci numai "faptele grave". "Gravitatea unei fapte se apreciază in raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările sale dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului şi cu scopul in care a săvărşit fapta", au explicat membrii Curţii.


PREŞEDINTE-JUCÃ...TOR. "Opiniile, observaţiile, preferinţele sau cererile preşedintelui nu au caracter decizional şi nu produc efecte juridice, autorităţile publice rămănănd exclusiv responsabile pentru insuşirea acestora, ca şi pentru ignorarea lor", se mai arată in motivaţia Curţii Constituţionale. Judecătorii Curţii au considerat că prerogativele constituţionale şi legitimitatea democratică, pe care i-o conferă alegerea de către electoratul intregii ţări, ii impun preşedintelui să aibă un rol activ, prezenţa lui in viaţa politică neputănd fi rezumată la "un exerciţiu simbolic şi protocolar". Ei au susţinut că şeful statului nu poate veghea la respectarea Constituţiei (art. 80, alin. 2) şi la buna funcţionare a autorităţilor publice in mod pasiv, "prin contemplare, ci prin activitate vie". Totodată, Curtea a reclamat lipsa dovezilor pe care ar trebui să se sprijine acuzaţiile din propunerea de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu şi a accentuat că nu este in măsură să analizeze "fapte de notorietate" - după cum afirmă iniţiatorii propunerii - in lipsa unor date şi informaţii concrete cu privire la acestea. Căt priveşte partizanatul politic, respectiv susţinerea PD, Curtea a explicat că, "pentru realizarea programului pentru care a fost ales, preşedintele poate dialoga in continuare fie cu partidul din care a făcut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini realizarea programului".


NUMIREA MINIŞTRILOR. Tot la 5 aprilie, Curtea Constituţională decidea in cazul unei sesizări făcute de premierul Tăriceanu la 13 martie, privind refuzul preşedintelui Traian Băsescu de a emite Decretul prin care să ia act de demisia ministrului de Externe şi de a constata vacantarea acestei funcţii. Şeful statului il revocase din funcţie pe Mihai Răzvan Ungureanu, dar refuza să il numească in locul lui pe Adrian Cioroianu. Premierul Tăriceanu a solicitat Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională intre preşedintele Romăniei şi Guvern şi să intervină in baza competenţelor sale de inalta autoritate publică pentru a repune in legalitate constituţională raporturile dintre preşedinte şi Guvern in această problemă. Ca urmare, judecătorii Curţii au decis in acest caz că preşedintele Romăniei nu are un drept de veto, dar ii poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci cănd constată că persoana propusă nu indeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului. De asemenea, Curtea a constatat că refuzul preşedintelui Romăniei de a numi un membru al Guvernului la propunerea primului-ministru a declanşat un conflict juridic de natură constituţională ce a incetat să mai subziste in acest caz ca urmare a emiterii unor decrete prezidenţiale.


REFERENDUM. Cum preşedintele Băsescu a ţinut neapărat ca referendumul pentru introducerea votului uninominal să aibă loc in aceeaşi zi cu euroalegerile - 25 noiembrie - PRM a contestat la Curtea Constituţională decretul prezidenţial. Contestaţia PRM a venit după ce in prealabil şeful statului fusese criticat că prin această decizie urmăreşte să se implice in campania pentru euroalegeri pentru a ajuta PD, de altfel, căştigătorul acestora. Curtea Constituţională a respins contestaţia PRM ca neintemeiată, motivănd că "din analiza celor două texte constituţionale rezultă că referendumul se poate desfăşura oricănd in cursul anului, dacă Parlamentul a fost consultat sau a aprobat propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui Romăniei. Aşadar, potrivit Constituţiei, nu există nici o altă condiţie care să interzică organizarea şi desfăşurarea referendumului simultan cu alegerile prezidenţiale, parlamentare, locale sau alegerile pentru Parlamentul European ori intr-un anumit interval de timp anterior sau posterior alegerilor menţionate. Ca atare, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă (Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus)".

Cănd preşedintele Băsescu tocmai implinea trei ani de mandat, Curtea Constituţională i-a mai făcut un cadou: i-a dat mănă liberă de a cere urmărirea penală a miniştrilor cercetaţi de DNA şi Parchet. Miercuri, 5 decembrie, judecătorii CC şi-au motivat decizia prin care au declarat neconstituţională in intregime Ordonanţa lui Chiuariu. Decizia judecătorilor CC a fost publicată in Monitorul Oficial la 12 decembrie. Potrivit motivării deciziei, Curtea a stabilit că preşedintele are "libertatea de a stabili, fără altă reglementare exterioară, aplicănd direct Constituţia, modul in care cere urmărirea penală a unui ministru aflat in exerciţiul funcţiei". Cu alte cuvinte, atăt comisia apărută prin Ordonanţa lui Chiuariu, căt şi fosta comisie de la Cotroceni sunt desfiinţate.

Mai mult, Parlamentul sau Guvernul nu mai poate infiinţa prin lege sau printr-o altă Ordonanţa vreo comisie de felul acesta, pentru că ar cădea sub incidenţa neconstituţionalităţii, Curtea precizănd in motivaţie că "orice fel de comisie specială" restrănge dreptul preşedintelui de a cere urmărirea penală a unui ministru". Curtea mai spune că preşedintelui nu i poate impune "obligaţia de a efectua cercetări proprii sau de a incredinţa unor structuri extrajudiciare verificarea faptelor penale cu care sunt sesizate" deoarece asemenea cercetări "au caracter de acte de urmărire penală sau de acte pre-mergătoare urmăririi penale şi sunt cu totul străine statului juridic constituţional", incălcănd principiul separării puterilor in stat. Mai mult, judecătorii CC au considerat că in momentul in care preşedintele hotărăşte să ceară urmărirea penală pentru un ministru işi "asumă răspunderea politică pentru temeinicia deciziei". Curtea a mai stabilit că nu doar primul-ministru, procurorul general sau procurorul-şef al DNA il pot sesiza pe preşedinte cu privire la infracţiunile săvărşite de miniştri in exerciţiul funcţiei, ci orice cetăţean. Nu de puţine ori preşedintele Traian Băsescu a lansat diferite acuzaţii iar cănd a fost intrebat de unde ştie a invocat multitudinea de scrisori pe care le primeşte de la cetăţeni pe adresa Administraţiei Prezidenţiale. E de aşteptat ca unii cetăţeni să sesizeze Cotroceniul şi cu privire la infracţiuni comise de miniştri.