ARANJAMENT ASUMAT - "Soluţia imorală" este Băsescu

După ce încă de la începutul mandatului a dinamitat scena politică cu ideea anticipa­telor, preşedintele Traian Băsescu vine la postul public de televi­ziune şi declară că în ianuarie 2005 nu a vizat Partidul Conservator când a lansat "soluţia imorală".

După ce încă de la începutul mandatului a dinamitat scena politică cu ideea anticipa­telor, preşedintele Traian Băsescu vine la postul public de televi­ziune şi declară că în ianuarie 2005 nu a vizat Partidul Conservator când a lansat "soluţia imorală".

Mai mult, printr-un exces de sinceritate sau dintr-un calcul politic, şeful statului îşi asuma direct chemarea la guver­nare a PC pentru a-şi realiza programul cu care a fost lansat în cursa prezidenţială.

6 ianuarie 2005. La nici o lună de la instalarea Guvernului Alianţei PNL-PD, preşedintele Traian Băsescu declara într-un interviu acordat ziarului Ade­vărul că este adeptul unor alegeri anticipate pentru a scăpa de soluţia imorală care se numeşte PUR (în prezent PC). Întrebat în ce condiţii ar trebui organizate alegeri anticipate, şeful statului răspundea: "În situaţii de criză. Acum nu suntem într-o astfel de situaţie, ea nu trebuie provocată atât timp cât Guvernul poate să-şi atingă obiectivele, dar, personal, sunt un adept al unor anticipate imediate pentru a scăpa de o soluţie imorală care se numeşte PUR. Este o soluţie politică pe care eu am negociat-o din nevoia instalării unui Guvern, dar ea mi se pare lipsită de moralitate. Atunci am pus înainte interesul de a avea un Guvern, de a lua primele măsuri-semnal şi care să producă efecte în 2005.

Era o prioritate care a fost realizată şi, dacă dl. Tăriceanu va fi un adept al soluţiei anticipatelor, la mine va avea tot sprijinul".

"Am stimulat cooptarea PC la guvernare"

24 septembrie 2008. După trei ani jumătate, invitat la TVR, şeful statului este întrebat de data aceasta cum vede schema viitorului Exe­cutiv în condiţiile în care PD-L este puţin izolat şi, deci, cu şanse mai mici de a forma singur Guvernul...

"Hai să vedem. V-aş aduce aminte că până la urmă am avut capacitatea să negociez şi cu un adversar, până cu o zi înainte de a începe să formăm Guvernul, eram eu, premierul Călin Popescu Tăriceanu, încercam să găsim soluţia să avem majoritate de jumătate+1 pentru un singur obiectiv, pe care eu l-am susţinut foarte mult, introducerea cotei unice. Simţeam că am responsabilitatea ca acest lucru să se întâmple de la 1 ia­nuarie, şi atunci am recurs la ceea ce eu am numit, imediat după ce am văzut trecută legea şi introdusă cota unică, am numit «soluţie imorală». Sigur, poate că n-am vizat neapărat imoralitatea PC-ului, ci chiar şi imoralitatea aranjamentului la care eu am participat şi l-am stimulat, pentru că mi s-a părut că, în situaţia în care riscam să nu introducem cota unică, nu aveam dreptul să nu fac tot ce trebuie pentru a se introduce. Aduceţi-vă aminte că majoritatea era PSD-PC. Dacă aveau şi UDMR-ul, pe care nu aveam nici o certitudine, practic nu puteam introduce cota unică. Mi s-a părut că a fost un compromis care a meritat făcut pentru a obţine ceea ce constituia chiar ideea de forţă în zona economică a programului cu care eu am câştigat alegerile", a răspuns Traian Băsescu.

Moderatorul mai are însă o curiozitate şi întreabă: "Dacă binele României o va cere sau interesele o vor cere, sunteţi gata, nu veţi ezita să faceţi încă o dată un asemenea compromis, adică să apelaţi la o soluţie imorală, aşa cum o consi­deraţi dumneavoastră?"  

"Da. Atunci am spus «imorală» pentru că fu­sesem adversari până cu două zile înainte şi eu ştiu...", a răspuns şeful statului. Un răspuns dat cu nonşalanţă prin care preşedintele ţării vrea să şteargă cu buretele o declaraţie care, acum mai bine de trei ani, a fost scînteia unui lung şir de scandaluri ce au destabilizat scena politică şi care a aruncat anatema pe un partid, PC, încălcându-i dreptul la ima­gine, avut de orice partid, inclusiv PD-L-ul său de suflet.

Scandaluri politice în lanţ

Din ianuarie 2005, după interviul din Adevărul, necesitatea declanşării alegerilor anticipate pentru a scăpa de "soluţia imorală" a devenit laitmotivul declaraţiilor prezidenţiale. După îndelungi tratative, în vara lui 2005, premierul Tăriceanu acceptă să demisioneze pentru a se declanşa procedura anticipatelor. Se răzgândeşte însă, transformându-se pe sine şi Guvernul în ţinta predilectă a atacurilor şefului statului. Preşedintele este dublat de PD care, deşi rămâne în Guvern, se delimitează de premier şi se comportă ca un partid de opoziţie. Chiar dacă atacurile sunt pe două voci, Guvernul rămâne în picioare, premierul nu demisionează, anticipatele nu pot fi declanşate. Ca urmare, începând din primăvara lui 2006, Guvernul începe să fie supus unor atacuri feroce, fără precedent în politica românească în ceea ce priveşte relaţia dintre preşedinte şi premier. Sunt puse în funcţiune instituţiile care au devenit instrumentele preşedintelui. Primii vizaţi sunt miniştrii PC. Deschide lista vicepremierul George Copos, cercetat de DNA în dosarul Loteria pentru evaziune fiscală şi trimis ulterior în judecată. Copos îşi dă demisia din Guvern, iar în iunie 2006, conducerea PC se întruneşte şi îl desemnează în funcţia de vicepremier pe Dan Voiculescu. În acest moment intervine CNSAS şi care, contrazicându-şi deciziile anterioare, îi dă liderului PC verdict de colaborare cu Securitatea.

Situaţie ce declanşează un şir de presiuni mediatice, atacuri directe, atât la adresa lui Dan Voiculescu, cât mai ales a trustului de presă Intact. Şi asta în condiţiile în care Dan Voiculescu a declanşat un proces în justiţie împotriva verdictului CNSAS, proces ce este în curs. După liderul PC a urmat ministrul Economiei, Codruţ Şereş, acuzat de DIICOT de trădare prin transmitere de secrete şi constituirea unui grup infracţional organizat ce acţionează în mod coordonat în scopul divulgării secretului economic. La capătul unui lung şir de şicane, la 3 decembrie 2006, PC iese de la guvernare. Este momentul în care Guvernul Tăriceanu devine minoritar. Au trecut de atunci doi ani. Între timp, şeful statului a renunţat la ideea anticipatelor.