Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emigraţie sau haiducie?. Vasile Dâncu încearcă să demonstreze pe blogul său că nu "stă, suge din deget şi emite fraze teoretice", aşa cum declară preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu.
Emigraţie sau haiducie?. Vasile Dâncu încearcă să demonstreze pe blogul său că nu "stă, suge din deget şi emite fraze teoretice", aşa cum declară preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu.
Reportaj cu streangul de gît - note de la o execuţie
O primă lovitură de baston. A doua. A treia. Să le număr? Nu cred că voi avea vreodată nevoie de această statistică.Julius Fucik în Reportaj cu ştreangul de gât
***
BINE ATI VENIT LA PROPRIA DECAPITARE, m-a salutat un jurnalist la intrarea in hotelul MALIBU. Am spus ca era normal sa vin la propria executie, pentru că nu am fost prezent la nasterea mea politica.
***
Cand mă gandesc că se intampla, desi pare absurd, ca fiul si fiica mea sa traiască intr-o Romanie in care Nicusor Constantinescu, Oprisan, sau Dragnea, se viseaza ministri imi vin in minte doar doua ganduri: emigratia sau haiducia. Inseamna ca statul este complet absorbit de grupari si clanuri si politica nu mai are sens. Are loc o tribalizare a politicii.
Am vrut ca Politica inutila sa se termine cu cuvintul SPERANȚA. Chiar si cuvintele pot sa moară ...
***
Participarea lui Mircea Geoană. Discretă, perfectă, profesionistă. S-a luptat sa evite votul pentru sanctiuni, dar nu a vrut sa puna la vot propunerea majoritatii de a nu se sanctiona nici o organizatie. A pus insă un procedeu dre falsificare a votului intitulat falsa alternativa: adica a pus sa se voteze intre procentele de 20% pentru sanctiuni sau cele de 25%. Obligandu-i pe amaritii aflati intre 20% si 25%, adica majoritatea, să voteze impotriva noastra. Am sărit sa-l apăr de Iliescu, Razvan Theodorescu, Mitrea, Iorgovan, Oprescu de zeci de ori. Si eram singur in acele situatii. Am un defect de neiertat: de cate ori vorbesc cu Mircea il cred ... Cred ca este un reflex emotional al vechilor sperante puse in el. Sau disonanta cognitivă, reflexul de a nu recunoaste o mare infrîngere. E atat de firesc in fiecare moment incat nici nu stiu ce as putea sa-i reprosez;
***
Dupa patru ore in care Grupul de la Constanta a incercat sa ne curete pe ardeleni, indeosebi pe mine, fara a pronunta numele meu sau al judetului, când au votat, tuturor li s-a facut urgent foame. Nu s-a mai discutat nimic, toti se gandeau doar la mâncare si vorbeau despre acestă senzatie. Era o foame care se transmitea bioenergertic, îi vedeam salivând. Oare asa se intampla si in Evul mediu, dupa participarea la executii? O fi un mod de a alunga greața? O fi o formă de bulimie nervoasă? Ramân cu imaginea unor oameni care se grabeau pe scari sa uite gustul sangelui indesandu-si pe gat ciorbă de burtă si mici. Coborînd pe scări mi-era frica sa nu alunec pe vreo dîră de bale.
***
Mai bine dizolvati decat asimilati, am scris pe un servetel. Un prieten de la masa mi-a scris, completand: nedizolvabili si insolubili. Cu tot catalizatorul rosu folosit, i-am raspuns.
***
Nu inteleg cum a putut participa Miron Mitrea la acesta înscenare? El este un om inteligent si cu un simt de orientare iesit din comun. El gandeste bine prospectiv si stie că guvernele facute la betie, de dinainte de alegeri, nu au nici o sansă. Nu cred că a vrut să-si sacrifice prietenii dar nici nu inteleg cum l-au convins să se bage.
- material preluat de pe blogul lui Vasile Dâncu
