Bărbaţii din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Călăraşi, au dat repede pe gât o ţuică, două, şi-au înroşit obrajii şi ziua cenuşie, apoi au ieşit, plini de voie bună, să-şi aleagă preşedintele. În ziua de alegeri încă mai speră că lucrurile se vor schimba în bine, că vor fi mai multe locuri de muncă şi salarii mai mari. Luni, ei vor pleca din nou la Bucureşti, la 130 de kilometri de casă. Se vor întoarce abia vineri seară, poate cu gândul că în curând vor găsi mai aproape un loc de muncă.
Ca mai în fiecare comună, şi aici există o secţie specială, înfiinţată în Centrul de Informare. În alte zile zumzăind de tastaturi lovite de degete de copii care se joacă sau intră pe internet, de votare Centrul e vizitat de oameni cu buletin de Borcea sau Dragalina, dar cu domiciliul de fapt în Ştefan cel Mare. În primul tur şi-au exprimat opţiunea 84 de cetăţeni; duminica aceasta, până la amiază veniseră vreo 50. Nicoale Pohoaţă a aterizat la secţia specială venind chiar din patria lui Ştefan cel Mare, adică de la Suceava. "S-o întâmplat momentul de votare aici, tocmai când am venit eu în vizită la soră-mea. Şi cum fiecare vra un preşedinte, m-am prezentat şi eu; pentru că sunt clandestin, m-a îndrumat vicele aici, la specială", povesteşte bărbatul de 51 de ani. Lucrează în construcţii şi vorbeşte ca un fost prim-ministru: "Să se găsească locuri de muncă! Părerea mea!".
PREŞEDINTELE "SĂ MEARGĂ PE JOS ŞI SĂ FACĂ DREPTATE ÎN ŢARĂ"
O doamnă din Borduşani venise să-şi vadă mama şi a însoţit-o la secţia de votare: "Nu ne-am sfătuit cu cine să votăm, dar mama ştiu că merge cu PSD-ul, ca toţi bătrânii, ca toţi cei fără pământ". Paul, un conducător auto care şi-ar fi riscat carnetul dacă s-ar fi urcat la volan imediat după ce a votat, aşteaptă de la preşedinte "să meargă pe jos şi să facă dreptate în ţară, nu unul să aibă 400 de milioane şi altul 5 milioane". Antonia, o fetiţă de 2 ani şi 9 luni, şi-a cercetat de dimineaţă ghetuţele; s-a bucurat de cadourile aduse de Moş Nicolae - o păpuşică, o banană şi o ciocolată, apoi şi-a pus hăinuţa roz şi a mers cu mama ei la votare. Mama speră ca noul preşedinte să aibă grijă şi de alocaţiile copiilor; ea lucrează ca îngrijitor la şcoală şi mai are un băieţel, elev în clasa a VI-a.
Nici ea, nici băiatul nu ştiu de ce comuna lor se cheamă Ştefan cel Mare. De la consilierul Marian Cherciu am aflat că imediat după primul război mondial au primit pământ aici cei care au luptat în război. Coloniştii au venit mai ales din judeţul Prahova şi au fost împroprietăriţi cu câte 5 hectare fiecare. Apoi s-a făcut CAP-ul, şi, imediat după 1989, câteva asociaţii. Acum, fostul inginer-şef al CAP-ului a devenit arendaş şi administrează 1.000 de hectare; mai sunt câţiva arendaşi care au în grijă, fiecare, între 30 şi 300 de hectare. "Şi ţăranul şi arendaşul o duc greu, scoţi mai puţini bani decât bagi", spune Marian Cherciu.
"Am muncit toate câmpurile şi toate pârloagele şi nu vreau ca şi copiii mei să ducă traiul ăsta greu", spune Lucica Constantin, care a împlinit de curând 73 de ani. Venise la votare însoţită de fiica sa Elena, care, la 52 de ani, nu-şi mai poate găsi serviciu. "Am avut pensie medicală, dar nu mai am, pentru că mita pentru doctori e mare. Băieţii mei au lucrat în străinătate, unul la cules căpşuni şi altul la măsline. S-au întors acum şi unul dintre ei nu are serviciu. Eu am fost croitoreasă, îmbrac omul de la piele, mă pricep la meserie, dar aici în sat nu am ce să fac, iar la Bucureşti nu pot să plec, pentru că trebuie să am grijă de mama. S-ar putea face aici la şcoală un atelier de croitorie, sunt o mulţime de fete care nu au seriviciu şi care ar veni să înveţe, să-şi găsească un rost în satul lor în loc să plece în Spania. Dar nu pot să fac singură atelierul ăsta, am nevoie de ajutor", spune Elena şi îşi recuperează căţelul care o aştepta cuviincios în faţa secţiei de votare.
"NU VREAU SĂ MUNCESC LA NEGRU!"
Tânăra care, într-o săptămână, o să-l aducă pe lume pe Bogdan Gabriel într-o ţară ce-şi va fi ales deja preşedintele şi care a făcut zilnic naveta până la Feteşti, oraş aflat la 17 kilometri, unde îşi avea serviciul de confecţioneră. Soţul ei face naveta la Bucureşti: "Mai aproape nu am găsit de lucru. Şi nu vreau să muncesc la negru". Ei au ieşit astăzi la vot cu gândul că preşedintele ales se va gândi într-o zi şi la necazurile lor şi le va întinde o mână de ajutor. Maria, o bătrână cernită, pe chipul căreia sclipesc ochii albaştri şi golurile dintre dinţi, nu mai ştie nici de înţelepciune, nici de iubire, ci se joacă: "Mă, care-o fi, tot ăla e! Eu nu mă duc în locul lor. Ce ne-a dat ăsta ne dă şi aştilalţi. Am pus ştampila pe amândoi!".