Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Meseria de purtător de cuvânt al unei instituţii importante sau al unui partid este una deosebit de dificilă, persoana respectivă fiind deseori interfaţa dintre instituţia pe care o reprezintă şi opinia publică. În România însă, există diferenţe majore în exercitarea funcţiei de la o instituţie la alta, precum şi în modul de recrutare al acestora. Partidele mizează în general pe politicieni cu experienţă sau pe tinere speranţe şi mai puţin pe oameni ce provin din mass-media, care sunt preferaţi totuşi la Guvern şi la Preşedinţie.
În ultimii ani, schimbările purtătorilor de cuvânt au fost relativ frecvente, iar exemplul cel mai clar este la Guvern. Actualul purtător de cuvânt, Dan Suciu, a fost numit de către Dacian Cioloş şi este, deocamdată, singurul care a ocupat acest post sub două guverne diferite. Prima dată el a fost numit de către Mihai-Răzvan Ungureanu, însă mandatul său a fost la fel de scurt ca şi cel al şefului său, 100 de zile. Anterior, Suciu se ilustrase ca jurnalist în presa cu profil economic, iar CV-ul din domeniu l-a determinat pe Cioloş să-l recheme la Palatul Victoria într-un moment în care jurnalistul era purtător de cuvânt la Banca Naţională. În primul Guvern Ponta, purtător de cuvânt a fost jurnalistul Andrei Zaharescu, care a preferat să abandoneze postul după un an şi jumătate pentru cel de consul la Cape Town. Aşa că în septembrie 2013, Ponta a decis să rupă cu tradiţia foştilor jurnalişti numiţi ca purtători de cuvânt alegându-l pe Mirel Palada, de meserie sociolog. Alegerea nu a fost prea inspirată întrucât acesta a reuşit să se facă antipatizat de o mare parte a ziariştilor acrediţaţi la Guvern.
Paharul s-a umplut în urma unei postări de pe Facebook a lui Palada, în care povestea cum blochează postările unor jurnalişti. „Uite aşa mai frigem nişte purceluşi antiguvernamentali la proţap şi le dăm block şi mai bem o bere în cinstea sufletelor răposaţilor care nu mai este. Ce plăcere să-l execut electric! Câtă îndemânare, am să omor prin blocare ziariştii obiectivi, deci antiguvernamentali. Pufoşilor, nici nu ştiţi câtă plăcere îmi provocaţi”, scria Palada, iar de la postarea asta i s-a tras demiterea în septembrie 2014, fiind înlocuit cu varianta mai prudentă a lui Corneliu Calotă, vechi jurnalist la televiziunea publică.
Un caz singular
La Administraţia Prezidenţială nu s-au făcut derogări de la experienţa în jurnalism. Chiar dacă schimbările au fost frecvente. Adriana Săftoiu a devenit primul purtător de cuvânt al lui Traian Bă- sescu cu o experienţă vastă şi nu doar în p r e s ă . Săftoiu a fost purtătoarea d e c u - v â n t a premierului Radu Vasile, iar în 2001-2004 a fost şefa biroului de comunicare al PD. Astfel, Săftoiu a bifat Guvernul, Preşedinţia şi un partid politic, un caz unic în comunicarea politică de la noi. Ruptura de Băsescu a survenit în 2007, fiind înlocuită de Valeriu Turcan, fost jurnalist la BBC. Cei doi au avut în comun o relaţie tensionată cu Elena Udrea. Finalmente, Udrea a reuşit să impună la Cotroceni un purtător de cuvânt pe placul său, anume Bogdan Oprea, ce a fost adus, în mai 2012, de pe acelaşi post, dar din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, ce fusese condus de către Udrea.
Un post cu perspective
O cu totul altă paradigmă o întâlnim la partidele politice. La PNL, postul a fost socotit dintotdeauna unul foarte important, chiar dacă nu au fost folosiţi jurnalişti de profesie. De-a lungul timpului, de comunicarea cu presa s-au ocupat Călin Popescu Tăriceanu şi Eugen Nicolăescu, ambii cu o carieră guvernamentală îndelungată în spate. Mai nou, au fost numiţi politicieni mai tineri, însă postul este o rampă de lansare importantă. Alina Gorghiu a devenit preşedinte PNL din postura de purtător de cuvânt, iar Ionuţ Stroe, succesorul ei, are motive să spere la o carieră politică strălucită. Există precedente şi la PSD, unde Titus Corlăţean a fost purtător de cuvânt în perioada lui Adrian Năstase şi care a devenit apoi senator, preşedinte de comisie şi ministru. Mai nou, postul a fost ocupat de Dan Şova, ce a gafat grav cu o remarcă legată de Holocaust.
După europarlamentarul Cătălin Ivan, conducerea PSD a preferat-o pe senatoarea Gabriela Firea, jurnalist de televiziune cu multă experien ţ ă , însă ma ndatul acesteia a fost scurtat din cauza naşterii unui copil. Ulterior, postul a fost preluat de Gabriela Podaşcă.
Probabil cel mai slab comunicator politic a fost Liviu Negoiţă, numit în septembrie 2008 purtător de cuvânt al PDL, calitate din care a ţinut vreo două-trei conferinţe de presă şi cam atât, fiind şi greu de găsit la telefon.
Adriana Săftoiu a fost purtătoarea de cuvânt a unui prim-ministru, a unui președinte și de două ori a unui partid
