
Interimatul pentru întâia funcție a țării a mai avut loc în două rânduri, în România postdecembristă.
Prima dată, în 2007, atunci când Nicolae Văcăroiu a preluat funcția de președinte interimar, după prima suspendare a lui Traian Băsescu.
Inițiată de PSD, cererea de suspendare a lui Traian Băsescu a fost bazată pe acuzații de blocare a activității Parlamentului și repetate încălcări ale Constituției. În acel moment, în februarie 2007, a fost înființată o comisie de anchetă privind suspendarea lui Traian Băsescu, condusă de Dan Voiculescu. Această comisie a elaborat un raport de sute de pagini, care a detaliat repetatele încălcări ale Constituției de către Traian Băsescu. CCR a avizat negativ cererea de suspendare, motivând că încălcările Constituției nu au fost „grave”.
Interimatul lui Nicolae Văcăroiu a durat până în luna aprilie, atunci când la referendumul de demitere românii au votat pentru rămânerea la Cotroceni a lui Traian Băsescu.
În al doilea său mandat, în 2012, Traian Băsescu a fost suspendat a doua oară. Cererea de suspendare a venit din partea USL, alianța formată din PSD, PNL și PC, la inițiativa senatorului Dan Voiculescu, având o majoritate parlamentară confortabilă. Dan Voiculescu a fost și cel care a anunțat calendarul suspendării președintelui, atrăgând asupra sa furia întregului regim Băsescu. Președinte interimar a devenit Crin Antonescu, poziție pe care a deținut-o timp de aproape două luni, până la organizarea referendumului de demitere. La vot, românii au votat covârșitor în favoarea demiterii lui Traian Băsescu, dar rezultatul votului a fost invalidat de CCR, motivând că nu a fost întrunit cvorumul cerut de lege.
