Liberali „trădaţi în dragoste”. Costurile iluziilor USR şi Cioloş

Iluzia liberalilor că, împreună cu USR şi cu Dacian Cioloş, ar putea bloca accesul PSD la putere s-a spulberat în decembrie 2016. De atunci, relaţiile dintre PNL şi USR s-au deteriorat constant, colaborând doar în ce priveşte atacuri punctuale la adresa PSD, prin sesizări ale Curţii Constituţionale şi moţiuni în Parlament. Şansele unei apropieri pe viitor sunt mici, în condiţiile în care se apropie alegerile prezidenţiale, iar cele două partide vor avea candidaţi diferiţi.

La apariţia USR, conducerea PNL din 2016 a avut o atitudine binevoitoare faţă de USR, preşedintele Alina Gorghiu anunţând public că liberalii şi USR ar urma să formeze un guvern împreună, condus de Dacian Cioloş. Calculul liberalilor era simplu, dar profund greşit: USR urma să obţină la parlamentare voturile celor care, de obicei, nu vin la urne pentru că nu sunt satisfăcuţi de partidele tradiţionale, iar electoratul de dreapta va vota în continuare cu PNL. Rezultatele alegerilor i-au adus cu picioarele pe pământ: absenteismul a asigurat victoria PSD, iar USR a muşcat din voturile liberalilor. Gorghiu a plătit cu funcţia grosoloana eroare, iar la Congresul din 2017 a fost ales preşedinte Ludovic Orban, care a fost printre puţinii liberali care s-a arătat reticent faţă de USR înaintea alegerilor. Ca liberal tradiţional, Orban a avut dubii asupra înrudirii ideologice între PNL şi USR. „În acest partid găseşti tot soiul de oameni, de la participanţi la orice fel de proteste la ecologişti radicali şi de la 'mitingişti' care bat cu sticlele în caldarâm la 'somnoroşi' şi mulţi alţii”, spunea Orban cu un dispreţ vag disimulat. După intrarea în Parlament a USR, liberalii au avut şi mai multe motive să se distanţeze de noua formaţiune politică. Departe de a fi un episod trecător, retorica USR legată de faptul că întreaga clasă politică este vinovată de corupţie şi alte păcate a fost folosită în continuare, PNL simţindu-se la fel de vizat precum PSD. Ruptura pe faţă a survenit în decembrie 2017 când partidul lui Dan Barna creat să creeze impresia că doar parlamentarii săi au luptat împotriva adoptării legilor justiţiei, liberalii fiind acuzaţi explicit de noncombat. În acel moment, liberalii au luat foc, în frunte cu amica lor de altădată, Alina Gorghiu. „Am fost preşedinte al PNL şi unul din oamenii care a crezut că se poate discuta cu USR, în sensul încurajării partidelor mici. USR se pare că de multe ori simte că e în competiţie cu PNL, nu cu PSD. Face mai multă opoziţie la PNL decât la PSD (…) Indulgenţa PNL ar trebui să ia sfârşit în ceea ce priveşte USR”, vitupera Gorghiu în decembrie 2017. Şi Adriana Săftoiu şi Raluca Turcan au spus atunci că liberalii au preferat să folosească mijloacele de luptă parlamentară tradiţionale în loc să recurgă la circul făcut de USR, folosind portavocea de la tribuna Camerei. Gorghiu deplângea şi faptul că USR îşi asumă meritele pentru moţiuni şi sesizări ale Curţii, în condiţiile în care acestea nu erau posibile fără semnăturile de susţinere ale parlamentarilor liberali. În consecinţă, PNL a început să se codească în a mai sprijini iniţiativele USR: au semnat cu greu a doua sesizare privind legile justiţiei şi s-au decis greu să anunţe susţinerea moţiunii de cenzură împotriva guvernului Dăncilă, pe care a anunţat-o recent Barna. O nouă etapă a ostilităţii mocnite dintre PNL şi USR a fost reprezentată de către declaraţia lui Dan Barna potrivită căreia USR nu-l va susţine pe Klaus Iohannis pentru un nou mandat, urmând să propună un candidat propriu. „Cel mai probabil da, vom avea un candidat la alegerile prezidenţiale de anul viitor, este o decizie pe care o vom lua în interiorul partidului”, a spus Barna pe 20 ianuarie. Declaraţia reprezintă, practic, o declaraţie de război în perspectiva prezidenţialelor, la care USR vrea să susţină un challenger pentru Iohannis.

În noiembrie 2017, preşedintele PNL Bucureşti, Cristian Buşoi, anunţa că nu va mai tolera „atacurile şi neadevărurile” spuse de USR în legătură cu activitatea liberalilor din consiliile locale din Bucureşti.

Ludovic Orban afirma, în octombrie 2016, că este un cetăţean normal şi sănătos care nu are nevoie să fie salvat, trimitere la numele USR.

Nici relaţia PNL cu Dacian Cioloş nu a adus vreun beneficiu electoral liberalilor. La alegerile parlamentare din 2016, PNL l-a susţinut deschis pe Cioloş pentru un nou mandat de prim-ministru, însă acesta a evitat sistematic să apară în campanie alături de liderii liberali. Situaţia a exasperat-o până şi pe răbdătoarea Alina Gorghiu care a spus: „M-ar bucura foarte tare să aud şi un mesaj în care va spune că votează PNL”. Chiar şi după alegeri, când Cioloş nu mai putea invoca scuza unui angajament public că va rămâne independent câtă vreme va fi la Palatul Victoria, fostul premier nu s-a înscris în PNL în pofida invitaţiilor repetate. Odată cu preluarea conducerii PNL de către Orban, nici liberalii nu au mai insistat. Orban nu a menţinut invitaţia, dar a lăsat clar de înţeles că Cioloş nu va fi primit ca un erou salvator în partid. „Avem mii de Dacian Cioloş în PNL care nu au avut şansa lui Dacian de a fi sprijiniţi în ocuparea tuturor funcţiilor pe care le-a ocupat”, spunea Orban. Odată cu transformarea Platformei 100 în partidul Mişcarea România Împreună, liberalii s-au mai ales cu un competitor pe acelaşi segment electoral.