Moartea subită a societăţii civile

România pare o ţară în totalitate pe ducă. La 20 de ani de la Revoluţie, parcă nici nu mai avem reacţii la nedreptate, la abuz, la încălcarea dreptului la viaţa privată, la intimitate. Cel mai amar e că vocala societate civilă de la televizor, ce are în fişa declarată a postului contracararea oricăror măsuri menite a suprima drepturile individului, e moartă; cu mici, foarte mici, dar notabile excepţii.

În cazul Legii 298/2008, privind stocarea pe şase luni a datelor despre convorbirile telefonice, SMS-uri şi e-mail-uri, doar trei ONG-uri au reacţionat vehement, denunţând încălcarea Convenţiei drepturilor omului. Trist este că multe dintre tăcutele fundaţii – ce se ocupă de regulă cu făcutul şi desfăcutul guvernelor – strigă-n gura mare după celebrul 2% din impozitul  pe venitul global. Şi n-am auzit să refuze donaţiile de la cei cărora le sunt încălcate drepturile prin această lege, dar care poate-şi pun speranţe că mai există cineva care să-i reprezinte. Şi asta pentru că abuzul, oricând posibil în lipsa unui control democratic real, conduce la creşterea suspiciunii publice privind problemele legate de ascultările ilegale, realizate sub acoperirea convenabilă a sintagmei "securitate naţională". Şi generează, de multe ori, teme false de dezbatere şi făcături pe care doar transparenţa şi comunicarea onestă le pot demonta.

---

Societatea civilă a murit pe altarul legii privind stocarea informaţiilor legate de comunicarea telefonică şi pe internet. Din lunga listă a organizaţiilor neguvernamentale din România, doar trei au reacţionat în momentul intrării în vigoare a Legii Big Brother. Restul au ignorat subiectul. Multe din aceste ONG-uri însă primesc sponsorizări, celebrul  2% din impozitul  pe venitul global, şi de la cei cărora le sunt încălcate drepturile prin această Lege.

Vocalele Apador-ch, Freedom House, GDS sau Societatea Academică Română, dornice să denunţe abuzurile în alte regimuri ale democraţiei româneşti, n-au suflat o vorbă despre această Lege. Grupul pentru Dialog Social, care la 4 iulie 2007 se oferea să colaboreze cu Guvernul pentru reducerea pensiilor foştilor securişti, nu a luat în nici un fel atitudine în legătură cu Legea 298/2008. De asemenea, ultimele comunicate ale Transparency International sunt din toamna lui 2008, deci nu există nici o poziţie oficială despre legea adoptată de Parlament. Ironic, Academia de Advocacy, partener al Coaliţiei pentru o Românie Curată, a organizat în 2006 o dezbatere despre libertatea individuală şi securitatea naţională: “Echilibrul între transparenţă şi secretizare”. Tema n-a mai părut interesantă acum pentru Academia de Advocacy, drept urmare nu există nici un comunicat al “academiei” în legătură cu Legea nr. 298/2008. La fel, Societatea Academică Română, condusă de Alina Mungiu Pippidi, preocupată până acum de nivelul democraţiei în România, a ignorat cu desăvârşire Legea Big Brother. Nu există nici o luare publică de poziţie din partea SAR în legătură cu actul normativ, pe site-ul său ultimul comunicat avertizând despre absenteismul la viitoarele alegeri europarlamentare. Lor li se adaugă APADOR-CH, care, de la anunţul din 9 ianuarie privind posibila asumare a răspunderii Guvernului pe proiectele Codului penal, Codului Civil, Codului de Procedură Penală şi Codului de Procedură Civilă, când a luat atitudine atrăgând atenţia că Parlamentul nu trebuie ocolit, nu a mai găsit nici un motiv să protesteze.

DAR 2% DIN IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL LE-AR PICA BINE
Lista ONG-urilor româneşti e lungă: Agenţia de Monitorizare a Presei, Alianţa Civică, Asociaţia Centrul pentru Politici Publice, Freedom House România, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Societatea Pentru Justiţie (SoJust), Centrul pentru Jurnalism independent, Centrul pentru resurse juridice etc. Dintre acestea nici una nu a emis vreun punct de vedere în legătură cu legea respectivă, nici că-i bună, nici că-i rea, ci au băgat capul în nisip făcându-se că nu există. În schimb, multe dintre acestea se reped să cerşească 2% din impozitul pe venitul global pentru a-şi îndeplini menirea de “câine de pază al democraţiei”. Un exemplu este Societatea Academică Română condusă de Alina Mungiu Pippidi, pe al cărei site apare o fereastră în care scrie cu roşu “2% pentru SAR”.

PRODEMOCRAŢIA: “SE INSTAUREAZĂ DOMNIA FRICII”
În schimb, ProDemocraţia avertiza la 23 ianuarie, într-un comunicat postat pe site-ul său, “în privinţa derapajelor securitare şi a limitării libertăţilor cetăţeneşti”. Încet, dar sigur, “domnia legii” face loc “domniei fricii”. “Instrumentalizarea fricii prin măsuri legislative neinspirate sau proceduri care sfidează libertăţile cetăţeneşti, precum Legea stocării informaţiei sau urmărirea mai mult sau mai puţin legală a convorbirilor telefonice sau corespondenţei electronice, induce un sentiment profund de insatisfacţie civică precum şi serioase îndoieli privind transparenţa şi consistenţa democratică a instituţiilor politice româneşti”, se arată în comunicatul ProDemocraţia, care afirmă că nu atât legislaţia stocării informaţiilor privind convorbirile telefonice şi corespondenţa electronică îngrijorează, ci lipsa unor instrumente de control democratic. “Abuzul, oricând posibil în lipsa controlului democratic real, conduce la creşterea suspiciunii publice privind problemele legate de ascultările ilegale, realizate sub acoperirea convenabilă a “securităţii naţionale”, mai afirmă ProDemocraţia.

ACTE SIMILARE CONTESTATE ÎN UE
La 21 ianuarie şi Liga Pro Europa reacţiona, printr-un comunicat postat pe site-ul propriu. “Liga Pro Europa consideră că Legea nr. 298/2008 violează drepturile fundamentale garantate de Constituţia României în Titlul II – Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile şi libertăţile fundamentale, articolele 26, 27 şi 28, referitoare la dreptul la protejarea vieţii intime şi la inviolabilitatea corespondenţei”, se arată în comunicatul ONG-ului, care mai precizează că legi similare din alte state UE precum Bulgaria şi Germania au fost declarate neconstituţionale de Curţile Constituţionale naţionale, iar CEDO a admis în mai multe cazuri plângeri individuale că legile respective violează prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

ŢARA LUI BIG BROTHER
Şi Centrul pentru Resurse Juridice avertizează că România devine o ţară a lui Big Brother. “Centrul de Resurse Juridice susţine că interceptarea comunicaţiilor nu trebuie să se facă pentru a avea indicii în legătură cu existenţa unei infracţiuni ci din contră, trebuie să existe indicii temeinice privitoare la această infracţiune, obţinute prin alte mijloace de probă, indicii care îmi justifică dreptul ca organ de anchetă să solicit judecătorului emiterea unui mandat de interceptare, respectiv restrângerea dreptului la viaţă privată”, se arată tot într-un comunicat.

“Comisia a stabilit că prezentul cadrul legislativ expune instituţiile statului unor vulnerabilităţi interne, existând pericolul de săvârşire a unor abuzuri împotriva statului de drept”

din raportul Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea informaţiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicaţiilor

O nouă amânare în cazul Patriciu

Judecătorii Curţii de Apel au amânat, pentru 3 februarie 2009, pronunţarea sentinţei în procesul dintre SRI şi Dinu Patriciu. Omul de afaceri a dat în judecată acest serviciu pentru interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice. În mai 2007, Tribunalul Bucureşti a stabilit că lui Dinu Patriciu i-a fost încălcat dreptul la viaţă initimă, prevăzut de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care a obligat SRI la plata de daune morale de 50.000 de lei.  SRI a atacat cu apel considerând sentinţa Tribunalului Bucureşti “lipsită de temei legal şi cu aplicarea aparentă a legii”, deoarece instituţia nu a făcut decât să intercepteze convorbirile omului de afaceri în baza mandatelor emise de Parchetul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

SRI denunţă făcătura şi sesizează Parchetul

Adversar al interceptărilor ilegale şi al poliţiei politice, Jurnalul Naţional a publicat în ediţia din 22 ianuarie 2009 un articol însoţit de un formular atribuit SRI şi în care era prezentată o stenogramă a unei discuţii între Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc pe tema susţinerii lui Sorin Oprescu la Primăria Capitalei.

Această stenogramă a fost trimisă pe mail-urile mai multor ziare în perioada 10-11 iunie 2008. Prin prezentarea stenogramei se dorea susţinerea acuzaţiilor aduse public de preşedintele Traian Băsescu lui Sorin Oprescu, candidat independent la Primăria Capitalei. Şi anume că Oprescu era, de fapt, un candidat independent mascat susţinut de Ion Iliescu, o temă care a dominat de altfel finalul campaniei electorale pentru alegerile locale din iunie 2008. Jurnalul Naţional avertiza încă din titlul articolului – Totul pentru stoparea doctorului – Făcătură cu  Iliescu, Oprescu şi Hrebenciuc – că este vorba despre un fals menit să-i pună beţe-n roate lui Sorin Oprescu.  

Avertismentul Jurnalului Naţional, că documentul este fals, este confirmat de SRI, ca răspuns la solicitarea redacţiei noastre de a ne preciza dacă formularul prezentat este folosit de această instituţie în activitatea specifică şi dacă documentul în cauză are caracter secret. Mai mult, SRI precizează că a sesizat instituţiile abilitate pentru deţinerea fără drept de date clasificate ori răspândirea de informaţii false de natură a afecta Securitatea naţională.

“Formularul prezentat la 22 ianuarie 2009 în publicaţia dumneavoastră nu este utilizat de SRI în activitatea curentă. Elementele de conţinut ale documentului prezintă unele asemănări cu cele ale unor formulare tipizate care au fost utilizate în trecut de Serviciul Român de Informaţii, dar care sunt în prezent ieşite din uz. Formularele tipizate autentice, asemănătoare celui invocat, nu aveau un caracter clasificat intrinsec, acesta fiind atribuit după completare, în funcţie de conţinut şi parcurgerea procedurilor interne obligatorii de validare. Formularul prezentat în publicaţia dumneavoastră este un fals (contrafacere), deşi poartă antetul instituţiei noastre. Astfel de materiale, rezultate din diverse prelucrări sau prin tehnoredactări asemănătoare, au constituit obiectul mai multor prezentări în mass-media. Punctual, SRI, în urma verificărilor efectuate, a informat opinia publică asupra faptului că documentele în cauză nu aparţin instituţiei. Serviciul Român de Informaţii, în baza atribuţiilor de autoritate în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, a efectuat în asemenea cazuri, fără excepţie, verificări interne şi evaluări juridice temeinice pentru clarificarea situaţiei, inclusiv prin sesizarea instituţiilor competente. Astfel, vă  informăm că SRI a informat organele de aplicare a legii în situaţiile în care erau întrunite elementele constitutive ale unor infracţiuni, respectiv deţinerea fără drept de date clasificate ori răspândirea de informaţii false de natură a afecta Securitatea naţională”, se arată în răspunsul SRI transmis Jurnalului Naţional. (Gabriela Antoniu)